Educația copilului în Islam – 1

Educația copilului în Islam – 1

de Alina

 

atvViata unui copil este ca o foaie de hartie pe care isi lasa amprenta toate persoanele ce intra in contact cu el. Indatoririle parintilor fata de copii incep inca de la venirea acestora pe lume, lucru ce este de o foarte mare importanta. Un copil se formeaza si devine adult in urma atentiei si grijii pe care pe parintii i-o arata. Astfel educatia copiilor incepe la nastere prin citirea „Adhan-ului” la urechea dreapta si “Iqamah” la urechea stanga imediat dupa nastere. Profetul Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) a spus: “Cititi “Adhan” in urechea dreapta si “Iqamah” in urechea stanga a copilului nou-nascut”. In acest fel, primele cuvinte pe care le va auzi copilul vor fi cele care cheama la maretia lui Allah Preainaltul, ceea ce ii va influenta sufletul chiar daca acesta nu simte, iar citirea Azan-ului determina indepartarea Satanei care asteapta venirea micutului pe lume.

O alta indatorire a parintelui la nastere este introducerea in gura nou nascutului a unei bucatele dintr-o curmala mestecata (iar in caz ca nu sunt la indemana curmale se pot folosi si alte fructe), una dintre intelepciunile acestui lucru facut de Profet este ca ii pregateste gurita micutului pentru alaptare. Se recomanda ca acest obicei sa-1 faca unul dintre cei recunoscuti ca fiind evlaviosi.

Abi Musa ne relateaza: „Cand mi-a nascut sotia am dus copilul la Profet, iar el mi-a pus numele Ibrahim, apoi a mestecat o curmala, a pus putin din ea pe deget si i-a introdus-o in gurita dupa care s-a rugat la Allah pentru binecuvantarea lui.” Anas (Allah sa-l aiba in mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu Talha era suferind. El a iesit afara si in lipsa lui baiatul a murit. Cand s-a intors a intrebat: Cum se simte baiatul? Umm Sullaim, mama baiatului, a raspuns: Mai bine ca inainte. Apoi i-a adus cina si el a mancat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfarsit ea a zis: Fa pregatirile pentru ingropaciunea baiatului. Dimineata, Abu Talha a mers la Trimisul lui Allah si i-a relatat intamplarea. El a intrebat: Erati impreuna noaptea trecuta? Abu Talha a raspuns ca da, la care Profetul s-a rugat: Allah sa va binecuvanteze pe amandoi. Mai tarziu ea a nascut un baiat. Abu Talha i-a zis: Ia baiatul in brate sa-l ducem la Profetul; iar el a luat cu el si niste curmale. Profetul a intrebat: Ati adus ceva cu el? Abu Talha a raspuns: Da, niste curmale. Profetul a luat o curmala, si, dupa ce a mestecat-o, a pus-o in gura copilului si l-a numit ‘Abdullah’.( Riyad as-Salihin- nr. 44)

In ziua a 7-a de la nastere, parintii trebuie sa rada capul noului-nascut, sa ii cantaresca parului si sa ofere o milostenie, echivalentul greutatii parului in argint, celor nevoiasi. Acest lucru se face din doua motive: radacina parului devine mai puternica si se dezvolta auzul si vazul, iar oferirea acestei milostenii ii va bucura pe sarmani.

Profetul Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) a poruncit raderea parului nepotilor lui, Hassan si Husseiyn in ziua a saptea, iar dupa ce au fost rasi s-a cantarit parul si s-a dat milostenie echivalentul greutatii parului in argint. Este de evidentiat faptul ca in islam este interzisa raderea partiala a parului, de exemplu doar pe o jumatate de cap.

O alta etapa foarte importanta este alegerea numelui copilului. Conform spuselor Profetului Muhammed (salleAllahu aleihi we sellem) numele copilului se pune in momentul venirii pe lume sau in ziua a saptea, ceea ce ne arata ca alegerea numelui copilului poate fi facuta atat in primele zile cat si in celelalte.

Unul dintre drepturile pe care il au copii asupra parintilor este alegerea unui nume frumos. De asemenea, nu se recomanda ca musulmanii sa le puna porecle urate sau care contrazic invataturile islamului.

In opinia majoritatii teologilor musulmani, aducerea de sacrificiu la nastere pentru copil este Sunna conform faptelor Profetului, care a sacrificat si a indrumat pe ceilalti sa faca acest lucru. S-a spus ca timpul sacrificarii ar fi in ziua a saptea dar se poate sacrifica si dupa aceea in functie de posibilitatea parintilor.Acest sacrificiu este multumirea aratata de parinti fata de Allah Preainaltul ca i-a inzestrat cu un copil, nou nascutul se apropie prin acest ritual de Allah Preainaltul si aceasta fapta il scapa pe copil de unele nenorociri care aveau sa-1 loveasca.

Un alt aspect important este legat de circumcizia noilor-nascuti de sex masculin. Circumcizia este un simbol al islamului care-l deosebeste pe musulman de ceilalti si de asemenea, este o masura de igiena. Acesta trebuie realizata in ziua a saptea sau cand copilul ajunge la varsta pubertatii.

Importanta ce trebuie data copiilor si educatiei acestora este evidentiata si de urmatorul hadis relatat de Abu Huraira (Allah sa-l aiba in mila sa) in care Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea fie asupra sa) a spus: Cand moare omul, faptele lui se intrerup, cu exceptia a trei: milostenia continua, stiinta de care se folosesc oamenii si copilul dreptcredincios care se roaga pentru el.(Riyad as-Salihin)

Ibn ‘Abbas (Allah sa-l aiba in mila Sa!) a relatat ca Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a dat peste o caravana la Rauha si a intrebat cine sunt ei. Ei au raspuns ca sunt musulmani. Apoi l-au intrebat: Dar tu cine esti? El a zis: Sunt Trimisul lui Allah. Atunci o femeie a ridicat spre el un baiat si a intrebat: I se va socoti acestui copil ca a facut pelerinajul? La care, el a zis: Da, si tu vei avea parte de rasplata. (Muslim)(Riyad as-Salihin, nr. 1287)

Intotdeauna trebuie sa tinem seama de varsta, de nevoile copiilor si de capacitatea lor de intelegere a problemelor din viata de zi cu zi. Abu Huraira (Allah sa-l aiba in mila Sa!) relateaza ca Trimisul lui Allah si-a sarutat nepotul, Hasan ibn ‘Ali (Allah sa-l aiba in mila Sa!),in prezenta lui Aqra’ ibn Habis. La care, acesta a remarcat: Eu am zece copii si n-am sarutat niciodata pe nici unul dintre ei. Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) i-a aruncat o privire si a zis: Cel care nu arata mila fata de altii, nu va avea parte de mila. (Bukhari si Muslim)( Riyad as-Salihin, nr. 227)

‘Amr ibn ªu’aib (Allah sa-l aiba in mila Sa!) si tatal sau relateaza ca bunicul sau l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) spunand: Porunciti copiilor vostri sa faca rugaciunea cand implinesc sapte ani si sa-i bateti (daca nu o fac) cand implinesc zece ani si nu lasati (baietii si fetele) sa doarma impreuna. (Abu Dawud)( Riyad as-Salihin, nr. 303)

De asemenea, pentru a oferi o crestere si o educatie buna copiilor, trebuie sa le oferim lucrurile necesare unei vieti normale si sanatoase, in ceea ce priveste alimentatia, vestimentatia. Umm al mo’minin ‘A’isa (Allah sa o aiba in mila Sa!) a relatat: Hind, sotia lui Abu Sufyan, a zis Trimisului lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!): Abu Sufyan este un om tare zgarcit si nu ne da nici mie, nici copiilor mei, destul ca sa ne intretinem decat daca iau eu din ce are, fara stirea lui. Am facut oare un pacat? Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Ia din bunurile lui cat sa nu bata la ochi si sa-ti ajunga tie si copiilor tai.(Convenit) (Riyad as-Salihin, nr. 1540)

Copiii sunt lumina ochilor unui barbat, izvor de mare bucurie si tovarasie. Ei fac viata mai frumoasa si, dupa Allah, ei sunt cei in care el isi spune sperantele. Binecuvantarea lor aduce noroc, indurare si rasplata din belsug.

Pentru aceasta insa copiii trebuie sa aiba o educatie buna, solida, care sa ii faca respectuosi, blanzi si o sursa de fericire. Daca parintii neglijeaza insa educatia copiilor, rezultatele vor fi dezastruoase. Copiii lor vor fi o sursa de necazuri si griji constante, ca sa nu mai vorbim de nopti nedormite si zile pline de griji. Mai intai de toate, parintii au responsabilitatea de a le asigura copiilor o puternica educatie islamica, bazata pe trasaturile nobile despre care Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a marturisit ca a fost trimis sa le desavarseasca si sa le raspandeasca printre oameni: „Am fost trimis numai sa desavarsesc purtarea drept-credincioasa.”

Nimic nu arata mai mult insemnatatea responsabilitatii pe care parintii o au fata de copii si indatorirea lor de a le asigura o educatie islamica potrivita decat parerea invatatilor ca fiecare familie trebuie sa ia aminte la vorbele Profetului: „Invatati-va copiii sa se roage atunci cand au sapte ani si obligati-i, daca nu fac asta, atunci cand au zece ani.”

Familia care cunoaste acest hadis, insa nu isi invata copiii sa se roage atunci cand ating varsta de sapte ani sau nu ezita chiar sa-i loveasca daca nu fac acest lucru atunci cand ajung la zece ani, este o famile care nu a reusit sa isi implineasca datoria si si-a neglijat copiii. Acesti parinti sunt niste pacatosi care vor raspunde inaintea lui Allah pentru esecul si neglijenta lor. Caminul parintesc este primul mediu in care cresc acesti micuti: este mediul in care se formeaza inclinatiile, gesturile si personalitatile lor. Acest lucru explica cat de important este rolul pe care il au parintii in cresterea micutilor lor si arata faptul ca ei trebuie sa acorde in egala masura atentie sanatatii lor fizice, mentale si spirituale. Adevaratul parinte musulman – fie tata, fie mama – cunoaste psihologia copiilor lui si stie cum sa se poarte cu ei, folosind cele mai bune si mai eficiente metode in ceea ce priveste cresterea si educatia. El se face placut lor prin tot felul de metode si se apropie de ei, tinand cont de varsta si de nivelul lor intelectual, asa ca se joaca cu ei, ii lauda, glumeste cu ei si le spune cuvinte pline de iubire si grija, cuvinte care ii fac fericiti.

Astfel ei il vor iubi si vor accepta cu nerabdare indicatiile lui. Atunci cand il asculta, il asculta din toata inima, caci exista o mare diferenta intre ascultarea care este intemeiata pe iubire, respect si incredere si cea care este intemeiata pe violenta si cruzime. Primul tip de ascultare este cel care dureaza, in timp ce ultimul este superficial, nu are nici o baza si se evapora repede atunci cand violenta si cruzimea ating un nivel extrem.

 

 

– finalul părții întâi –

Source Link

Views: 57

Evoluționism – partea a 6-a

Evoluționism – partea a 6-a

 

FINALITATEA 

Human-Evolution-300x208Un argument puternic împotriva evoluţionismului îl constituie cel al finalităţii. La toate organismele vii se observă că fiecare parte a organismului (de la formaţiunile subcelulare, la ţesuturi şi organe) a fost astfel concepută încât să poată îndeplini o funcţie bine definită în cadrul ansamblului organismului şi, mai mult, are exact structura care îi permite să îşi îndeplinească funcţia cât mai bine.

La un nivel mai mare, se poate observa că inclusiv între speciile diferite de plante şi animale care ocupă un anumit teritoriu există un echilibru, o armonie, fiecare din specii contribuind direct sau indirect la menţinerea vieţii celorlalte. Observaţiile menţionate ne conduc la idea că aceste sisteme au fost proiectate special pentru a îndeplini funcţia pe care o are fiecare în parte, ceea ce exclude apariţia lor sub acţiunea unor forţe întâmplătoare. Împotriva acestui argument, evoluţioniştii au ripostat cu două contra-argumente: organele rudimentare şi organele atavice. Să le analizăm pe rând.

a. Organele rudimentare 

Acestea sunt organe care apar în faza embrionară sau în faza de creştere a organismului, iar la maturitate dispar sau degenerează (cum ar fi timusul şi epifiza). De aici evoluţioniştii au tras concluzia că aceste organe ar fi nefolositoare şi existenţa lor nu ar putea fi explicată decât dacă presupunem că acestea ar fi nişte rămăşiţe din stadiile anterioare ale evoluţiei speciei respective. La o analiză mai atentă se constată totuşi că aceste organe sunt nefolositoare numai în faza adultă, pe când în timpul creşterii au un rol important în organism, iar faptul că apar numai atunci când este nevoie de ele iar apoi dispar nu face decât să confirme existenţa finalităţii şi să contrazică teoria evoluţionistă, deoarece dacă aceste organe ar fi rămase de la specii anterioare atunci nu ar dispărea la maturitate.

b. Organele atavice

Spre deosebire de organele rudimentare care există la toţi indivizii, organele atavice apar numai uneori, constituind nişte anomalii sau monstruozităţi. Din faptul că unele din aceste malformaţii existente la om, de exemplu, prezintă asemănări cu structuri sau organe existente la unele animale, evoluţioniştii trag concluzia că omul descinde din animalele respective şi că, dată fiind inutilitatea acestor organe la om, ele ar fi şi o probă împotriva finalităţii.

Ei “uită” însă să precizeze că între malformaţii există şi foarte multe care nu prezintă nici o asemănare cu vre-o structură existentă la animale. În plus, dintr-o asemănare exterioară a unor organe sau ţesuturi, nu rezultă în mod logic faptul că omul ar descinde din animalul respectiv (cu atât mai mult cu cât unele malformaţii se aseamănă cu animale pe care nici evoluţioniştii nu le consideră strămoşi ai omului). În ceea ce priveşte finalitatea, organele atavice nu dovedesc nimic, deoarece reprezintă stări patologice.

Unii evoluţionişti, dată fiind evidenţa faptului că toate vieţuitoarele posedă exact acele organe care le sunt necesare în mediul în care trăiesc, acceptă într-o oarecare măsură ideea de finalitate, numai că “pun carul înaintea boilor” afirmând că “funcţia creează organul”.

Dar această afirmaţie nu este nici logică (cum ar putea exista, de exemplu, funcţia vederii înainte de apariţia ochilor?) şi vine în contradicţie cu observaţiile experimentale care arată că în timpul dezvoltării unui organism, organele încep să se formeze cu mult înainte de a îndeplini vreo funcţie (de exemplu, copilul nou născut are deja picioare, dar abia mai târziu învaţă să meargă). Aşadar nu funcţia creează organul, ci organul a fost proiectat pentru a îndeplini o anumită funcţie, proiectul anticipând funcţia pe care urmează să fie îndeplinită.

Source Link

Views: 1

Cercetarea profesorului Moore – partea 1

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Oamenii de ştiinţă contemporani, profesori la  diverse universităţi care sunt lideri în domeniile lor au avut posobilitatea să examineze informaţiile ştiinţifice existente în Coran .În acest secol oamenii au excelat în exploararea universului şi a naturii umane.

Keith Moore, unul dintre oamenii de ştiinţă remarcabili în domeniul anatomiei şi al embriologiei a fost rugat să vorbească despre analiza ştiinţifică a anumitor versete din Coran şi a unor tradiţii profetice, hadith-uri, care au tangenţă cu specializarea sa.

Profesorul Moore este autorul unei cărţi numite ,,Dezvoltarea umană”. Domnia sa este profesor emerit de anatomie şi biologie celulară la Universitatea din Toronto, Canada, unde a fost pro-decan la Facultatea de Medicină, iar timp de 8 ani a fost director al Departamentului de Anatomie. Moore a mai predat înainte şi la Universitatea din Winnipeg, Canada, timp de 11 ani. A condus mai multe asociaţii ale anatomiştilor şi Consiliul Uniunii Ştiinţelor Biologice.Prof. Moore a fost de asemenea ales ca membru al Asociaţiei Academiei Regale din Canada, al Academiei internaţionale de Citologie a Uniunii Anatomiştilor Americani şi al  Uniunii Anatomişilor nord şi sud americani iar în 1984 domnia sa a primit premiul J.C.B care este cea mai înaltă distincţie din Canada în domeniul său. A fost premiat de către Asociaţia  Canadiană a Anatomişilor. Domnia sa a publicat numeroase cărţi de  anatomie clinică şi embriologie, 8 dintre acestea sunt considerate lucrări de referinţă în domeniu, în învăţământul medical şi sunt traduse în 6 limbi.

Profesorul a fost uimit de faptul că profetul Muhammad în urmă cu 14 secole a fost capabil să descrie embrionul şi stadiile sale de dezvoltare oferind detalii pe care oamenii de ştiinţă le-au descoperit doar în urma cu 30 de ani. Oricum, foarte repede profesorul Moore şi-a arătat admiraţia pentru această revelaţie.

El a introdus aceste puncte de vedere în cercurile intelectuale şi ştiinţifice. Chiar a citit un articol despre compatibilitatea embriologiei moderne, cu Coranul şi Sunnah. Cu această ocazie a spus: „A fost o mare plăcere pentru mine să ajut la clarificarea afirmaţiilor din Coran despre dezvoltarea umană. Este clar pentru mine că aceste afirmaţii trebuie să-i fi parvenit Profetului Muhammad de la Dumnezeu, pentru că cea mai mare parte a acestor cunoştinţe nu au fost descoperite decât cu multe secole mai târziu. Aceasta îmi dovedeşte că Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul. Să reflectăm asupra declaraţiei acestui binecunoscut şi  respectat savant în domeniul embriologiei, asupra versetelor din Coran referitoare la domeniul său şi asupra concluziei acestuia, conform căreia Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul.

În legătură cu stadiile creaţiei omului, Allah spune în Coran:

Noi l-am creat pe om din apa aleasă venită din lut. Apoi l-am făcut noi picătură într-un loc sigur. Apoi am făcut din picătură o alaqah şi am făcut din bucata de carne, oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah Preaînaltul, Făcătorul, Cel bun! (Al-Mu’minun:12-14) leech-like

Cuvântul din limba arabă ,,alaqah” are 3 înţelesuri ·

  • Lipitoare
  • Obiect suspendat
  • Cheag de sânge închegat

Comparând lipitoarea de apă proaspătă cu embrionul în stadiul de ,,alaqah”, profesorul Moore a găsit o mare asemănare între cele două. Profesorul Moore a alăturat imaginea unei lipitori cu cea a unui embrion şi a prezentat aceste imagini oamenilor de ştiinţă prezenţi la Conferinţă.

Al doilea sens al cuvântului ,,alaqah” este de ,,obiect suspendat”. Acest lucru devine vizibil în momentul în care embrionul se prinde de uterul mamei.

Al treilea sens este cel de ,,cheag de sânge”. E important de notat, a afirmat reputatul profesor, că embrionul trece prin aceste faze. În timpul perioadei „alaqah”, embrionul se fixează de peretele uterin şi se hrăneşte prin intermediul unor minuscule vase de sânge.

Ambele descrieri sunt realizate în mod miraculos doar utilizând un singur cuvânt. Cum putea Muhammad să ştie toate acestea de la el însuşi?

Profesorul Moore a studiat embrionul şi în stadiul de ,, mudghah ,,Acest cuvânt înseamnă în traducere ,,bucată de carne” sau ,,substanţă mestecată”.

El a luat o bucată de argilă şi a mestecat-o apoi a comparat-o cu imaginea unui embrion fotografiat în stadiul „mudghah”. Profesorul a concluzionat că ele au exact acelaşi aspect. Mai multe periodice din Canada au publicat afirmaţiile profesorului Moore. În plus el a fost prezent în trei programe de televiziune în care a vorbit despre compatibilitatea dintre ştiinţa modernă şi conţinutul Coranului.

Prin urmare prof. Moore i-a fost pusă următoarea întrebare: ,,Aceasta înseamnă că dumneavoastră consideraţi Coranul ca fiind cuvântul lui Allah Preaînaltul?”

Profesorul a răspuns astfel: “nu găsesc nici o dificultate în a accepta acest lucru”. Următoarea întrebare adresata lui a fost ,,Cum puteţi să credeţi în Muhammad când dumnevoastră credeţi în Isus?”

El a spus : ,,Cred că ambii au venit de la aceeaşi şcoala”. Toţi oamenii de ştiinţă contemporani pot veni să afle că Allah ne-a trimis cunoştinţele sale când ne-a revelat Coranul. Allah Preaînaltul ne spune în Coran:

Allah Preaînaltul va fi martor la ceea ce ţi-a pogorât, căci a pogorât Coranul în deplină cunoştinţă. (An-Nisaa 4:166)

 

 

_________________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 2