Purtătorul Coranului
Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a sfătuit companionii într-o zi: „Luaţi Coranul de la patru oameni: ’Abd Allah Ibn Mas’uud, Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah, Ubaid Ibn Ka’b şi Mu’aadh Ibn Jabal.”
Ne-am întâlnit înainte cu Ibn Mas’uud, cu Ubai şi cu Mu’aadh. Deci cine a fost acest al patrulea companion pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a făcut o autoritate în predarea Coranului şi o sursă de referinţă?
Cu adevărat, el era Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah. El era un servitor blând. Islamul a fost în câștig datorită lui când l-a făcut un fiu al unuia dintre marii musulmani care, înainte de convertire, era onorat să fie unul dintre cei mai nobili membri ai tribului Quraish şi unul dintre conducătorii săi. Când Islamul a anulat practica adopţiei, el a devenit un frate, un prieten și un protector al acelora pe care el îi adoptase. Aşa era gloriosul companion, Abu Hudaifah Ibn ʽUtbah. Prin graţia lui Allah şi prin binecuvântarea Sa asupra lui Saalim, el a atins un nivel înalt de loialitate ca urmare a virtuţilor sale spirituale, a evlaviei şi a comportamentului său.
Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah era cunoscut după acest nume pentru că fusese un sclav, după care a fost eliberat. A crezut în Allah şi în Profetul Său de timpuriu (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi şi-a ocupat locul printre membrii primei generaţii.
Abu Hudhaifah Ibn ʽUtbah a devenit musulman la o vârstă fragedă şi s-a grăbit către Islam, lăsându-şi tatăl, ʽUtbah Ibn Rabii’ah, să îşi înghită furia şi grijile care îi tulburau puritatea vieţii din cauza convertirii la Islam a fiului său care era nobil printre oamenii din trib. Tatăl său îl pregătise pentru a deveni conducător al tribului Quraish.
Abu Hudhaifah l-a adoptat pe Saalim şi l-a eliberat, iar el a devenit cunoscut drept Saalim Ibn Abi Hudhaifah. Ambii şi-au adorat Domnul încontinuu, cu evlavie şi frică, fiind extrem de răbdători, suportând suferinţele la care îi supunea tribul Quraish şi comploturile lor.
Într-o zi, au fost revelate versete din Coran care au scos adopţia în afara legii, fiecare persoană adoptată întorcându-se la numele tatălui său adevărat care l-a conceput. Deci, Zaid Ibn Haarithah, spre exemplu, pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a adoptat şi care era cunoscut printre musulmani drept Zaid Muhammad, s-a întors să poarte numele tatălui său, Haarithah, şi a devenit Zaid Ibn Haarithah. Însă Salim nu îşi cunoştea tatăl, deci Abi Hudhaifah a devenit tutorele său, fiind numit Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah.
Probabil atunci când a fost anulată practica adopţiei, Islamul a dorit să le spună musulmanilor că le este interzis să considere înrudirea sau legăturile prin care musulmanii îşi afirmă frăţia ca fiind mai mari şi mai puternice decât însuşi Islamul şi decât credinţa religioasă prin intermediul căreia oamenii sunt făcuţi cu adevărat fraţi. Primii musulmani au înţeles acest lucru foarte bine. Nimic nu îi era mai drag niciunuia dintre ei, după Allah şi după Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), decât fraţii săi în credinţă sau în Islam.
Am văzut cum i-au întâmpinat ansaarii pe fraţii lor, muhajiruunii. Şi-au împărţit cu ei averea, casele şi tot ceea ce posedau. Aceasta a fost ceea ce am văzut întâmplându-se între Abu Hudhaifah, nobilul din Quraish, şi Saalim, care era un sclav eliberat şi care nu îşi cunoştea tatăl.
Ei au rămas mai mult decât fraţi până în ultimul moment al vieţii lor; au murit împreună: suflet lângă suflet şi corp lângă corp. Aceasta este unica, incomparabila măreţie a Islamului, însă aceasta este doar o dovadă a măreţiei şi superiorităţii sale.
Source LinkViews: 2
