Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Tag: tufail

Cum mi-am marturisit credinta – 1

Cum mi-am marturisit credinta

  • partea intai –

 

At-Tufail a crescut in ţinutul Daws într-o nobilă şi respectată familie. A fost înzestrat cu talent poetic, faima şi excelenţa sa răspândindu-se printre triburi. În timpul sezonului ’Ukaadh, când poeţii arabi veneau de peste tot iar oamenii se adunau pentru a-şi face cunoscute poeziile, At-Tufail obişnuia să îşi ocupe locul printre primii.

 

Obişnuia să meargă în Mekka şi în alte momente decât cu ocazia ’Ukaadh-ului. Odată a vizitat Mekka atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de abia începuse să îşi declare misiunea, iar tribului Quraish i-a fost frică de faptul că At-Tufail îl va întâlni şi va fi determinat să se convertească la Islam, iar apoi îşi va pune talentul poetic în serviciul Islamului. Acesta ar fi constituit un blestem asupra tribului Quraish şi asupra idolilor lor. Din această cauză, ei s-au adunat în jurul său şi l-au tratat cu ospitalitate, asigurându-i tot confortul necesar. Apoi l-au avertizat în privinţa întâlnirii cu Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei i-au spus: „El are un discurs fermecător asemeni magiei şi desparte un om de fiul său, un altul de fratele său şi un altul de soţia sa. Mi-e frică de el pentru tine şi pentru oamenii tăi. Deci nu vorbi cu el şi nici nu asculta nicio discuţie despre el.”

 

Să îl ascultăm pe însuşi At-Tufail istorisind restul poveştii: „Astfel, pe Allah, ei insistau încontinuu să nu ascult nimic de la el şi să nu îl întâlnesc. Când am mers la Ka’bah, mi-am umplut urechile cu vată pentru a nu auzi nimic din ce avea de spus, atunci când a vorbit. L-am găsit acolo, rugându-se la Ka’bah şi am stat aproape de el. Allah nu a refuzat nimic, însă m-a determinat să aud o parte din ceea ce citea el. Am auzit un discurs plăcut şi mi-am spus: «O, pot să îmi pierd mama! Într-adevăr, sunt un poet inteligent. Nu aş eşua în a distinge binele de rău. Ce mă împiedică să îl ascult pe acest om şi ceea ce spune? Dacă ceea ce aduce el este bun, voi accepta, iar dacă este rău…»

 

Am rămas până când Muhammad a plecat acasă. L-am urmat până când a intrat în locuinţa sa şi am intrat după el şi i-am spus: «O, Muhammad, cu adevărat, oamenii tăi mi-au spus multe lucruri despre tine. Pe Allah, au tot încercat să mă determine să îmi fie frică de tine, într-atât încât mi-am astupat urechile cu vată pentru a nu-ţi auzi cuvintele. Însă Allah a voit ca eu să îţi aud cuvintele, deci am auzit un discurs plăcut. Vorbeşte-mi despre mesajul tău.»

semilla 960x623 Cum mi-am marturisit credinta - 1

Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a prezentat Islamul şi mi-a recitat din Coran. Pe Allah, nu am auzit niciodată nişte vorbe mai bune decât acestea sau o chestiune mai dreaptă decât aceasta! Astfel că m-am supus şi am mărturisit adevărul.

 

Am spus: «O, Profet al lui Allah, într-adevăr, sunt un om de încredere printre oamenii mei şi mă întorc la ei pentru a-i invita la Islam, de aceea invocă-L pe Allah pentru a face pentru mine un semn care mă va ajuta pentru a-i chema.» El a spus: «Fă un semn pentru el!»”

Source Link

Views: 1

Cum a imbratisat Islamul Tufail ibn Amir

AT-TUFAIL IBN ’AMIR AD-DAWSI (Allah sa fie multumit de el!) (a murit in anul 11 dupa Hijrah) Daca am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi vazut tu umilindu-se smerit si despicandu-se de frica lui Allah. Si aceste pilde le dam Noi oamenilor pentru ca ei sa cugete. (Al-Hashr 59:21) O analiza mai atenta a […]

AT-TUFAIL IBN ’AMIR AD-DAWSI (Allah sa fie multumit de el!)
(a murit in anul 11 dupa Hijrah)

Daca am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi vazut tu umilindu-se smerit si despicandu-se de frica lui Allah. Si aceste pilde le dam Noi oamenilor pentru ca ei sa cugete. (Al-Hashr 59:21)

O analiza mai atenta a textului coranic ne va evidentia numeroase trasaturi neobisnuite ale sale, atat in ceea ce priveste forma, cat si continutul. Asa stand lucrurile, nu trebuie sa ne mai mire cu nimic ca atunci cand au fost provocati sa creeze ceva asemanator, arabii au simtit pe propria lor piele aceste aspecte metafizice; simtindu-se neputinciosi, singura ipoteza plauzibila care le-a stat la indemana a fost aceea de a sustine ca profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) era cand „poet”, cand ghicitor sau chiar „magician”. Conform stradaniei mintii lor, acestea erau tipurile de personalitati tipice si cele mai indreptatite sa primeasca ajutor de la forte sau spirite dintr-o alta lume.

Fascinatia si efectul irezistibil pe care Nobilul Coran le exercita asupra auzului meccanilor, dar si a altor contemporani ai Profetului, au determinat aparitia printre ei a unor persoane arogante al caror rol era acela de a preveni oamenii in legatura cu ascultarea profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Si pentru multi dintre ei devenise o obisnuinta sa-si introduca degetele in urechi ca sa nu asculte Coranul. Iar istoria ne vorbeste despre numarul mare al celor din Qurais care au acceptat Islamul dupa ce l-au ascultat. Unul dintre acestia a fost ’Umar ibn Al-Khattab (Allah sa fie multumit de el!), cel care mai tarziu a devenit cel de-al doilea calif. Un alt caz este cel al eroului nostru de astazi, pe numele sau At-Tufail ibn ’Aamir, sef al tribului sau, Daws. El ne reinvie povestea sa, dupa cum urmeaza :

„Cand am sosit in Mecca (in vremea perioadei din an cand se obisnuieste efectuarea Pelerinajului), conducatorii tribului Qurais m-au intampinat cu caldura. Cei mai in varsta dintre ei chiar au tinut sa ma atentioneze in legatura cu pericolele care ma pasc daca voi asculta cuvintele lui Muhammad, cuvinte care functioneaza ca o magie, conducand la separarea tatalui de fiu, a fratilor unii de ceilalti sau a barbatului de sotia sa. Si au continuat sa-mi spuna fel de fel de povesti pana cand au reusit sa ma bage cu adevarat in sperieti, astfel incat am luat decizia ca niciodata sa nu stau in apropierea acelui om sau sa vorbesc cu el ceva. Cand a venit timpul sa merg la Ka’ba mi-am indesat bumbac in urechi de frica ca nu cumva sa aud vreun cuvant de la Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Si aflandu-ma in aceasta stare de crispare, imediat ce am patruns in sanctuarul sfant am observat ca Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) se ruga intr-o maniera straina noua. Si nu am rezistat in a-l fixa cu privirea, fara sa-mi dau seama apropiindu-ma din ce in ce mai mult, astfel incat imi era aproape imposibil sa nu-mi scape cate ceva din ceea ce el recita. Dintr-o data mi-am spus, ’Cat de stupid poti sa fii, At-Tufail! (blamandu-ma pe mine insumi) Esti un om invatat si, in plus, poet. Ce te opreste sa asculti ceea ce Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) rosteste ? Daca vei auzi ceva corect, atunci accepta acel lucru, iar daca ti se va parea ceva necurat, respinge-l.’ Asadar, am asteptat pana cand Muhammad (salla Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) a parasit moscheea si am pasit pe urmele sale pana cand el a ajuns in pragul casei in care locuia si de aici in casa, loc in care am intrat, de asemenea. I-am povestit cele pe care oamenii sai mi le spusesera in legatura cu el si ca mi-au placut versetele pe care le recitase langa Ka’ba. I-am cerut sa-mi vorbeasca despre mesajul sau, ceea ce a si facut, incepand sa-mi recite capitolele Al-Iklas si Al-Falaq. Si jur pe Allah! Niciodata nu am auzit ceva mai minunat si nici nu invatasem un alt lucru superior invataturilor sale. L-am rugat sa-mi intinda mana pentru a-i declara sprijinul lui si religiei pe care o propovaduia (acceptarea Islamului).”

Eroul nostru a petrecut mai mult timp in Mecca ca sa invete mai multe despre Islam, dupa care a cerut permisiunea sa se intoarca la tribul sau pentru a-i initia in noua religie. Cativa dintre oamenii sai au acceptat Islamul, inclusiv tatal si sotia sa. De asemenea, Abu Huraira a imbratisat Islamul si l-a insotit la Mecca ca sa-l intalneasca pe Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), cel care s-a rugat pentru calauzirea oamenilor lor. At-Tufail s-a intors la trib si a inceput sa-i invete pana cand a facut jonctiunea cu Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) la Medina (cativa ani mai tarziu), fiind secondat de nu mai putin de 70 de familii apartinand tribului Daws. Atunci cand profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) a revenit in Mecca victorios, eroul nostru i-a cerut permisiunea sa mearga si sa distruga toti idolii pe care ii adorau membrii tribului sau. Cand At-Tufail a inceput sa-i incendieze, femeile si copiii nu s-au indepartat, asteptand cu sufletul la gura ca mania idolului al-Lat sa-l spulbere pe eroul nostru, urgie care – in conceptia lor, ar fi trebuit sa se abata cu atat mai puternic cu cat eroul nostru a ars fara cruzime toti idolii, transformandu-i in cenusa. Vazand ca nimic din toate acestea nu se intampla, toti membrii tribului si-au marturisit credinta in Islam.

Ca un discipol neinfricat al mesajului Islamului, eroul nostru At-Tufail ibn ’Amir a participat in mod activ la toate campaniile duse impotriva idolatriei si nedreptatii, pentru inceput alaturi de Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), apoi impreuna cu armatele califului Abu Bakr (Allah sa fie multumit de el!). Si-a intalnit fericirea in lupta impotriva lui Musaylima impostorul, de la Al-Yamama, camp unde eroul nostru s-a alaturat sirului martirilor pe calea Adevarului.

 

__________________

Sursa: http://groups.yahoo.com/group/resurseislamice/ 

 

Source Link

Views: 1

Cum mi-am marturisit credinta – 1

Cum mi-am marturisit credinta partea intai –   At-Tufail a crescut in ţinutul Daws într-o nobilă şi respectată familie. A fost înzestrat cu talent poetic, faima şi excelenţa sa răspândindu-se printre triburi. În timpul sezonului ’Ukaadh, când poeţii arabi veneau de peste tot iar oamenii se adunau pentru a-şi face cunoscute poeziile, At-Tufail obişnuia să […]

Cum mi-am marturisit credinta

  • partea intai –

 

At-Tufail a crescut in ţinutul Daws într-o nobilă şi respectată familie. A fost înzestrat cu talent poetic, faima şi excelenţa sa răspândindu-se printre triburi. În timpul sezonului ’Ukaadh, când poeţii arabi veneau de peste tot iar oamenii se adunau pentru a-şi face cunoscute poeziile, At-Tufail obişnuia să îşi ocupe locul printre primii.

 

Obişnuia să meargă în Mekka şi în alte momente decât cu ocazia ’Ukaadh-ului. Odată a vizitat Mekka atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de abia începuse să îşi declare misiunea, iar tribului Quraish i-a fost frică de faptul că At-Tufail îl va întâlni şi va fi determinat să se convertească la Islam, iar apoi îşi va pune talentul poetic în serviciul Islamului. Acesta ar fi constituit un blestem asupra tribului Quraish şi asupra idolilor lor. Din această cauză, ei s-au adunat în jurul său şi l-au tratat cu ospitalitate, asigurându-i tot confortul necesar. Apoi l-au avertizat în privinţa întâlnirii cu Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei i-au spus: „El are un discurs fermecător asemeni magiei şi desparte un om de fiul său, un altul de fratele său şi un altul de soţia sa. Mi-e frică de el pentru tine şi pentru oamenii tăi. Deci nu vorbi cu el şi nici nu asculta nicio discuţie despre el.”

 

Să îl ascultăm pe însuşi At-Tufail istorisind restul poveştii: „Astfel, pe Allah, ei insistau încontinuu să nu ascult nimic de la el şi să nu îl întâlnesc. Când am mers la Ka’bah, mi-am umplut urechile cu vată pentru a nu auzi nimic din ce avea de spus, atunci când a vorbit. L-am găsit acolo, rugându-se la Ka’bah şi am stat aproape de el. Allah nu a refuzat nimic, însă m-a determinat să aud o parte din ceea ce citea el. Am auzit un discurs plăcut şi mi-am spus: «O, pot să îmi pierd mama! Într-adevăr, sunt un poet inteligent. Nu aş eşua în a distinge binele de rău. Ce mă împiedică să îl ascult pe acest om şi ceea ce spune? Dacă ceea ce aduce el este bun, voi accepta, iar dacă este rău…»

 

Am rămas până când Muhammad a plecat acasă. L-am urmat până când a intrat în locuinţa sa şi am intrat după el şi i-am spus: «O, Muhammad, cu adevărat, oamenii tăi mi-au spus multe lucruri despre tine. Pe Allah, au tot încercat să mă determine să îmi fie frică de tine, într-atât încât mi-am astupat urechile cu vată pentru a nu-ţi auzi cuvintele. Însă Allah a voit ca eu să îţi aud cuvintele, deci am auzit un discurs plăcut. Vorbeşte-mi despre mesajul tău.»

semilla 960x623 Cum mi-am marturisit credinta – 1

Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a prezentat Islamul şi mi-a recitat din Coran. Pe Allah, nu am auzit niciodată nişte vorbe mai bune decât acestea sau o chestiune mai dreaptă decât aceasta! Astfel că m-am supus şi am mărturisit adevărul.

 

Am spus: «O, Profet al lui Allah, într-adevăr, sunt un om de încredere printre oamenii mei şi mă întorc la ei pentru a-i invita la Islam, de aceea invocă-L pe Allah pentru a face pentru mine un semn care mă va ajuta pentru a-i chema.» El a spus: «Fă un semn pentru el!»”

 

Source Link

Views: 2