Category: Islam

Islam

De ce l-a creat Dumnezeu pe om?

De ce l-a creat Dumnezeu pe om?   Pentru a răspunde la întrebarea „De ce l-a creat Dumnezeu pe om?” trebuie mai întâi determinată perspectiva din care este pusă întrebarea. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu ar însemna: „Ce l-a făcut pe Dumnezeu să creeze omenirea?”, în vreme ce din punctul de vedere al […]

0Shares

De ce l-a creat Dumnezeu pe om?

 

Pentru a răspunde la întrebarea „De ce l-a creat Dumnezeu pe om?” trebuie mai întâi determinată perspectiva din care este pusă întrebarea. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu ar însemna: „Ce l-a făcut pe Dumnezeu să creeze omenirea?”, în vreme ce din punctul de vedere al omului ar însemna: „Cu ce scop a creat Dumnezeu oamenii?” .

Ambele puncte de vedere reprezintă aspecte ale controversatei întrebări: „Eu de ce exist?”. În următoarele pagini ambele aspecte ale întrebării vor fi explicate din perspectiva revelaţiei divine. Nu este un subiect ce poate fi supus speculaţiei umane, pentru că presupunerile omului nu pot descoperi întregul adevăr. Cum pot fiinţele umane deduce intelectual realitatea existenţei lor, în vreme ce abia pot înţelege cu greu cum funcţionează propriul lor creier sau entitatea sa mai înaltă, mintea? În consecinţă, numeroşi filosofi care au meditat asupra acestei întrebări de-a lungul timpului au venit cu nenumărate răspunsuri, toate bazate pe presupuneri care nu pot fi dovedite. Întrebările privind această chestiune au condus chiar la afirmaţii potrivit cărora noi nu existăm cu adevărat, iar întreaga lume este imaginară.

Platon De ce l-a creat Dumnezeu pe om?Spre exemplu, filosoful grec, Platon (428 – 348 î.H.), a susţinut că lumea de fiecare zi a lucrurilor schimbătoare, pe care omul ajunge să o cunoască prin intermediul simţurilor sale, nu este realitatea primară, ci este o lume închipuită, a aparenţelor. Mulţi alţii, după cum a fost menţionat anterior, au susţinut şi continuă să susţină că nu există niciun scop al creaţiei oamenilor. Potrivit lor, existenţa umană este pur şi simplu un produs al hazardului. Nu poate exista niciun scop dacă viaţa a evoluat din materie neînsufleţită, care a devenit însufleţită doar din pură întâmplare. Presupuşii „veri” ai omenirii, maimuţele, nu-şi pun întrebări existenţiale, aşadar, de ce ar trebui să şi le pună oamenii?

Deşi cei mai mulţi oameni se întreabă de ce am fost creaţi, după scurte reflecţii ocazionale le este extrem de dificil să afle răspunsul. Fără cunoaşterea scopului existenţei sale omul nu se diferenţiază de celelalte animale. Necesităţile animalului de a mânca, de a bea şi de a procrea sunt şi necesităţi de bază ale fiinţei umane, aşadar efortul uman este direcţionat în această sferă limitată. Când satisfacţia materială devine cel mai important scop în viaţă, existenţa umană se degradează foarte mult, comparându-se cu aceea a animalelor.

Fiinţele umane își vor utiliza constant în mod eronat inteligenţa dată de Dumnezeu, atunci când nu-şi cunosc scopul existenţei. Mintea umană degradată îşi utilizează abilităţile pentru a crea droguri şi bombe şi devine preocupată de păcatul trupesc, pornografie, homosexualitate, ghicitorie, suicid etc. Fără cunoaşterea scopului vieţii, existenţa umană îşi pierde sensul, se risipeşte inutil, iar recompensa unei vieţi eterne, fericite, în lumea de apoi, nu mai există. De aceea este foarte important ca fiinţele umane să răspundă corect la întrebarea: „De ce suntem noi aici?”

Oamenii trebuie să se orienteze adesea către alte fiinţe umane pentru a afla răspunsuri. Singurul loc în care se răspunde clar şi precis acestor întrebări sunt cărţile revelaţiei. A fost necesar ca Dumnezeu să reveleze scopul existenţei umane prin intermediul profeţilor Săi, pentru că fiinţele umane sunt incapabile să găsească singure răspunsul corect. Toţi profeţii lui Dumnezeu i-au învăţat pe urmaşii lor să răspundă la întrebarea: „De ce l-a creat Dumnezeu pe om?”.

Source Link

Views: 6

0Shares

Scripturile iudeo-creştine

Scripturile iudeo-creştine   Un studiu al Bibliei îl derutează pe căutătorul sincer al adevărului. Vechiul Testament pare mai preocupat de legile şi istoria primilor oameni şi a poporului iudeu decât să răspundă la întrebările fundamentale privind creaţia. În Geneza, Dumnezeu creează lumea şi pe Adam şi Eva în şase zile şi se odihneşte după lucrarea […]

0Shares

Scripturile iudeo-creştine

 

Un studiu al Bibliei îl derutează pe căutătorul sincer al adevărului. Vechiul Testament pare mai preocupat de legile şi istoria primilor oameni şi a poporului iudeu decât să răspundă la întrebările fundamentale privind creaţia.

În Geneza, Dumnezeu creează lumea şi pe Adam şi Eva în şase zile şi se odihneşte după lucrarea Sa în cea de-a şaptea. Adam şi Eva se abat de la cuvântul lui Dumnezeu şi sunt pedepsiţi, iar fiul lor, Cain, îl ucide pe celălalt fiu al lor, Abel, şi merge să trăiască în ţinutul Nod. Atunci Dumnezeu regretă că a făcut omul! De ce nu se găsesc răspunsurile acolo, în termeni clari şi fără echivoc? De ce limbajul biblic este simbolic, lăsând cititorul să-i ghicească înţelesul? Spre exemplu, în Geneza 6: 6 se menţionează: „Când omul a început să se înmulţească pe faţa pământului şi i s-au născut fiice, fii lui Dumnezeu au văzut că fiicele omului erau cinstite; şi le-au privit pe soţiile lor drept cele mai apropiate de ei.” Cine sunt aceşti „fii ai lui Dumnezeu”? Fiecare sectă evreiască şi fiecare dintre numeroasele secte creştine care le-au urmat au propriile lor explicaţii.

old testament sermons Scripturile iudeo-creştineCare este interpretarea corectă? Adevărul este că scopul creării omului a fost propovăduit de către profeţii din vechime. Dar unii dintre urmaşii lor – în cooperare cu diavolii – au modificat mai târziu scripturile. Răspunsurile devin vagi şi mare parte din revelaţie a fost ascunsă în limbaj simbolic. Când Dumnezeu l-a trimis pe Iisus Hristos evreilor, el a răsturnat mesele acelor comercianţi care îşi stabiliseră afacerea în interiorul templului şi a predicat împotriva interpretării ritualiste a legii practicate de către rabinii evrei. El a reafirmat legea profetului Moise şi a reînviat-o. A vorbit despre scopul vieţii discipolilor săi şi a demonstrat cum poate fi împlinit până în ultimele clipe ale vieţii în această lume.

După plecarea sa din această lume, mesajul său a fost distorsionat de către unii dintre cei care susţineau că se numără printre adepţii săi. Adevărul clar pe care el l-a adus cu sine a devenit vag, precum mesajele profeţilor dinaintea lui. Simbolismul a fost introdus îndeosebi prin intermediul „revelaţiilor” lui Ioan, iar Scriptura care i-a fost revelată lui Iisus a fost pierdută. Patru alte scripturi compuse de către oameni au fost alese de către Athanasius, episcop din secolul al patrulea, pentru a înlocui scriptura pierdută a lui Iisus Hristos. Cele douăzeci și trei de cărţi ale scrierilor lui Paul şi ale altora, incluse în Noul Testament, au depăşit ca număr chiar şi cele patru versiuni ale scripturii. Ca rezultat, cititorii Noului Testament nu pot găsi răspunsuri precise la întrebarea: „De ce l-a creat Dumnezeu pe om?”. Individul este forţat să urmeze orbeşte dogmele distorsionate ale oricărei secte căreia se întâmplă să-i aparţină sau pe care o adoptă. Scripturile sunt interpretate conform credinţelor fiecărei secte şi căutătorul adevărului este din nou lăsat să se întrebe care este cea corectă.

Source Link

Views: 5

0Shares

Scopul creatiei 

Scopul creatiei    Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?” Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi […]

0Shares

Scopul creatiei 

 

tumblr lw1sardJ8b1qebpdk Scopul creatiei Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?”

Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi lumea în care ele există indică faptul că trebuie să fie o fiinţă supremă care le-a creat. Creaţia presupune un creator. Când cineva dă peste urme de picior pe o plajă, înţelege imediat că o fiinţă umană a trecut pe acolo la un moment dat.

Nimeni nu se gândeşte că valurile mării s-au revărsat pe nisip şi din întâmplare au produs o depresiune care a luat forma piciorului uman. Nici oamenii nu cred în mod instinctiv că au venit pe lume fără niciun scop. De vreme ce acţiunea mijlocită de un scop este produsul natural al inteligenţei umane, oamenii concluzionează că o Fiinţă Supremă Inteligentă trebuie să fi făcut totul cu un anumit scop. Prin urmare, fiinţele umane trebuie să cunoască scopul existenţei lor pentru a conştientiza sensul acestei vieţi şi pentru a face ceea ce este benefic pentru ele.

De-a lungul timpului, printre fiinţele umane a existat o minoritate care a negat existenţa lui Dumnezeu. Materia, în opinia lor, este eternă şi omenirea este pur şi simplu un produs întâmplător al unei combinaţii accidentale a elementelor sale. În consecinţă, pentru ei întrebarea: „De ce a creat Dumnezeu omul?” nu a avut şi încă nu are răspuns. Potrivit lor pur şi simplu nu există niciun scop al existenţei.

Majoritatea omenirii însă, de-a lungul timpului, a crezut şi continuă să creadă în existenţa unei Fiinţe Supreme care a creat această lume cu un scop. Pentru ei a fost şi încă este important să cunoască Creatorul şi scopul pentru care El a creat totul.

Source Link

Views: 2

0Shares