Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Dumnezeu si creatia

  Din moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de […]

 

timthumb Dumnezeu si creatiaDin moment ce supunerea totală a voinţei cuiva voinţei lui Dumnezeu reprezintă esenţa preaslăvirii, mesajul fundamental al religiei divine a lui Dumnezeu, Islamul, este însăşi adorarea lui Dumnezeu. Este necesară, de asemenea, evitarea preaslăvirii îndreptate către orice altă persoană, loc sau lucru, orice altceva decât Dumnezeu. Din moment ce orice altceva în afară de Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, este creaţia lui Dumnezeu, poate fi spus că Islamul, în esenţă, îndepărtează omul de venerarea creaţiei şi îl invită să preaslăvească Creatorul. El este singurul care merită adorarea din partea omului, pentru că doar prin voinţa Lui rugăciunile sunt ascultate.

În consecinţă, dacă un om se roagă unui copac, iar rugăciunea îi este ascultată, nu copacul este acela care îi ascultă rugăciunea, ci Dumnezeu care permite ca lucrurile, pentru care omul s-a rugat, să se împlinească. Cineva ar putea spune că „aceasta este evident”. În orice caz, pentru cei care venerează copacii s-ar putea să nu fie aşa. În mod similar, rugăciunile către Iisus, Buddha sau Krishna sau Sfântul Cristian sau Sfântul Iuda sau chiar către Muhammad, nu sunt ascultate de ei, ci de Dumnezeu.

Iisus nu i-a îndemnat pe adepţii săi să îl adore pe el, ci pe Dumnezeu, după cum precizează Coranul:

Și când va zice Allah: «O, Iisus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: ʿLuați-mă pe mine și pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?ʾ», el îi va răspunde: «Mărire Ție! Eu nu aș fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun!…» (Coran 5: 116).

Nici Iisus nu s-a adorat pe sine, ci, atunci când a adorat, L-a preaslăvit pe Dumnezeu. Iar Iisus a spus următoarele, după cum este semnalat în Evanghelie: „Este scris: «Preaslăveşte-L pe Domnul Dumnezeul tău şi supune-te doar Lui!»” (Luca 4: 8).

Acest principiu de bază este cuprins în capitolul de deschidere al Coranului, cunoscut sub numele de Sura al-Faatihah, versetul al patrulea:

„Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine căutăm ajutor.”

În altă parte, în ultima carte a revelaţiei, Coranul, Dumnezeu a spus de asemenea:

Și Domnul vostru zice: «Chemați-Mă și Eu vă voi răspunde!»” (Coran 40: 60).

Este important de evidenţiat că mesajul fundamental al Islamului (şi anume adorarea doar a lui Dumnezeu) proclamă că Dumnezeu şi creaţia Sa sunt două entităţi distincte. Dumnezeu nu este nici egal cu creaţia Sa, nici parte din ea şi nici nu este creaţia Sa egală cu El sau o parte din El.

Aceasta ar putea părea evident, dar slăvirea creației de către om, în locul Creatorului, este în general bazată pe ignoranţă sau neglijarea acestui concept. Credinţa potrivit căreia esenţa lui Dumnezeu este răspândită în întreaga Sa creaţie, iar fiinţa Sa divină este sau a fost prezentă în anumite părţi ale creaţiei Sale a fost cea care a furnizat justificări pentru venerarea creaţiei lui Dumnezeu şi catalogarea ei drept venerare a lui Dumnezeu. În orice caz, mesajul Islamului, aşa cum a fost adus de profeţii lui Dumnezeu, este acela de a-L adora numai pe Dumnezeu şi de a evita slăvirea creaţiei Sale, fie direct sau indirect.

Source Link

Views: 2

Scopul creatiei 

Scopul creatiei    Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?” Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi […]

Scopul creatiei 

 

tumblr lw1sardJ8b1qebpdk Scopul creatiei Scopul creaţiei este un subiect asupra căruia meditează fiecare fiinţă umană la un moment dat, pe parcursul vieţii sale. Toată lumea, într-un moment sau altul, îşi pune aceeaşi întrebare: „De ce exist?” sau „Care este scopul existenţei mele pe pământ?”

Varietatea şi complexitatea materiei din care sunt alcătuite fiinţele umane, cât şi lumea în care ele există indică faptul că trebuie să fie o fiinţă supremă care le-a creat. Creaţia presupune un creator. Când cineva dă peste urme de picior pe o plajă, înţelege imediat că o fiinţă umană a trecut pe acolo la un moment dat.

Nimeni nu se gândeşte că valurile mării s-au revărsat pe nisip şi din întâmplare au produs o depresiune care a luat forma piciorului uman. Nici oamenii nu cred în mod instinctiv că au venit pe lume fără niciun scop. De vreme ce acţiunea mijlocită de un scop este produsul natural al inteligenţei umane, oamenii concluzionează că o Fiinţă Supremă Inteligentă trebuie să fi făcut totul cu un anumit scop. Prin urmare, fiinţele umane trebuie să cunoască scopul existenţei lor pentru a conştientiza sensul acestei vieţi şi pentru a face ceea ce este benefic pentru ele.

De-a lungul timpului, printre fiinţele umane a existat o minoritate care a negat existenţa lui Dumnezeu. Materia, în opinia lor, este eternă şi omenirea este pur şi simplu un produs întâmplător al unei combinaţii accidentale a elementelor sale. În consecinţă, pentru ei întrebarea: „De ce a creat Dumnezeu omul?” nu a avut şi încă nu are răspuns. Potrivit lor pur şi simplu nu există niciun scop al existenţei.

Majoritatea omenirii însă, de-a lungul timpului, a crezut şi continuă să creadă în existenţa unei Fiinţe Supreme care a creat această lume cu un scop. Pentru ei a fost şi încă este important să cunoască Creatorul şi scopul pentru care El a creat totul.

Source Link

Views: 1

De ce a creat Dumnezeu lumea?

De ce a creat Dumnezeu lumea?   Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am: „Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de […]

De ce a creat Dumnezeu lumea?

 

backgrounds wallpaper wallpapers fires space heaven De ce a creat Dumnezeu lumea?Scopul pentru care a fost creată lumea şi lucrurile din ea este definit în revelaţia finală. Allah spune în capitolul Ibrahim şi în Al-ʻAn’am:

„Allah este Cel care a creat cerurile şi pământul şi a pogorât din cer, apa, cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieţuire. El a supus pentru voi corăbiile care plutesc pe mare, la porunca Sa, şi a supus pentru voi râurile şi a supus pentru voi Soarele şi Luna, amândouă urmându-şi cursul fără oprire, şi a supus pentru voi noaptea şi ziua.” (Coran 14: 32-33);

„El face să se ivească zorile şi a statornicit noaptea pentru odihnă şi Soarele şi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea şi rânduiala Celui Puternic [şi] Atoateştiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziţi după ele în întunericurile uscatului şi ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ştiu.” (Coran 6: 96-97).

Lucrurile acestei lumi au fost create pentru a-i servi omului. Fie că sunt produse ale invenţiilor oamenilor sau sunt parte a naturii, toate au fost create de către Dumnezeu în beneficiul fiinţelor umane. Astfel de daruri implică însă responsabilitate. Oamenilor li se cere să recunoască darurile şi îndurarea lui Allah, să-I mulţumească şi să-L glorifice. Spre exemplu, El i-a învăţat pe credincioşi în capitolul Az-Zukhruf să se roage astfel când merg călare sau conduc un vehicul:

„Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: «Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!»” (Coran 43: 13-14).

De asemenea, fiinţele umane poartă responsabilitatea de a guverna creaţia potrivit legilor lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care îl urmăreşte omul în relaţie cu restul creaţiei. Le este poruncit să utilizeze lucrurile acestei lumi potrivit legilor lui Dumnezeu. Abu Sa’id Al-Khudri l-a citat pe Profetul lui Allah: „Lumea este frumoasă şi verde, iar Allah (Fie El preamărit!) v-a făcut pe voi conducătorii ei pentru a vedea cum vă veţi comporta.”

Fiinţele umane nu sunt libere să facă ceea ce doresc cu ceea ce a creat Dumnezeu. În consecinţă, atitudinea negativă a societăţii seculare materialiste faţă de natură este contrară revelaţiei divine. Societăţile materialiste privesc natura drept un inamic care trebuie cucerit. Nu este îndeajuns ca omul să aprecieze frumuseţea muntelui Everest, ci an de an se pierd vieţi pentru cucerirea lui prin escaladare. Nu este suficient să ne mirăm când vedem animalele exotice ale lumii. În timpul unor safari din ultimul secol, multe dintre aceste animale au fost vânate până la dispariţie pentru a furniza trofee vânătorilor. Deşi vânătoarea (safari) nu a fost stopată, animale precum rinocerii continuă să fie ameninţate cu dispariţia din cauza importanţei coarnelor folosite ca ingredient pentru medicamentele şi afrodisiacele tradiţionale din Orientul Îndepărtat.

Source Link

Views: 7