scripturi - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Coranul scris de Muhammad? -3

– partea a treia –

Esența Coranului este de asemenea un argument puternic ce demonstrează Autoritatea sa Divină. Cei care susțin că un om L-a scris nu pot susține cu nici o dovadă afirmația lor. Alte Scripturi, datorită faptului că au suferit intervenții umane, susțin că noi știm cum să fim falși. De exemplu, ei menționează un anumit lucru din creație sau un fenomen natural (de exemplu, Potopul), despre care știm din fapte științifice, adică prin intermediul fosilelor sau a descoperirilor astronomice, că este fals. Oamenii au modificat acele Scripturi pentru ca ele să folosească propriei lor puteri de înțelegere, cu rezultatul că progresul științei a făcut posibilă demonstrarea faptului că acea putere a lor de înțelegere și Scripturile lor sunt irelevante și învechite. Oricum, Coranul nu a fost supus unui asemenea tratament.

Dacă într-adevăr Coranul a fost scris de o persoană, cum este posibil ca tot ce se află în El să fie adevărat, ținând cont că toate acele lucruri erau neștiute în acele timpuri când a fost primită Revelația?

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile și pământul erau o singură bucată? (21:30)

Abia acum câțiva ani am putut într-adevăr contempla acest verset în sensul său literal.

În mod asemănător, când citim acum:

Dumnezeu a ridicat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeți. Apoi s-a așezat pe Tron. El a supus soarele și luna; fiecare alergând către un anumit soroc. El cârmuiește totul și lămurește semnele. Poate vă veți convinge de întîlnirea cu Domnul vostru (13:2) putem înțelege ce semnifică stâlpii invizibili și forțele centrifuge ce susțin balanța între corpurile cerești. De asemenea, înțelegem din aceste versete dar și din (55:5; 21:33,38,39 ; 36:40) că soarele și luna sunt stele cu o durată de viață fixă, că puterea lor de a oferi lumină va dispărea și că ele urmează o orbită ce a fost determinată cu cea mai mare exactitate.

O înțelegere literală a acestor versete nu diminuează responsabilitatea ce vine o dată cu înțelegerea lor- Poate vă veți convinge de întâlnirea cu Domnul vostru. Scopul acestor versete nu s-a schimbat ci doar cunoștințele noastre despre fenomene. În cazul fostelor Scripturi, avansul științei nu a făcut decât să scoată la iveală toate inadvertențele ce le conțineau, în contrast cu Coranul- progresele științifice nu au făcut greu de crezut sau de înțeles nici măcar un singur verset; din contră, un asemenea progres a ajutat la înțelegerea multor versete.

Cu toate acestea, unele persoane încă mai susțin că Profetul (s.a.a.w.s) a scris Coranul. Ei susțin ceva ce este imposibil din punct de vedere uman. Cum ar fi putut ști un om ce trăia în secolul al șaptelea, lucruri care abia recent au fost acceptate ca adevăruri demonstrate științific? Cum poate fi afirmat un asemenea lucru, bazându-ne pe rațiune și simțuri? Cum ar fi putut descoperi Profetul (s.a.a.w.s), cu o acuratețe anatomică și biologică tot ceea ce s-a confirmat abia recent (că laptele este produs în țesutul mamar)? Cum ar fi putut El descoperi modul în care se formează norii de ploaie sau grindina, sau să determine calitatea de fertilitate a vântului, sau să explice cum se formează continentele sau întinderile de pământ? Cu ajutorul cărui telescop gigantic a aflat el despre expansiunea fizică a Universului și cu ce aparat de raze x a putut el explica diferitele stagii ale evoluției embrionului în uterul femeii?

O altă dovadă a originii divine a Coranului este aceea că tot ce prezice, se adeverește. De exemplu, Companionii au privit Pactul Hudaibiyya ca pe o înfrângere: Revelația a spus că ei vor intra în Moscheea Sacră în siguranță și că Islamul va domni peste celelalte religii (48:27-28). Era de asemenea promis că romanii (bizantinii) vor învinge persanii la câțiva ani după înfrângerea lor în 615 și că musulmanii vor distruge aceste două superputeri (30:2-5) într-un timp în care existau doar 40 de credincioși, toți fiind persecutați de către șefii de stat mecani.

Deși Profetul (s.a.a.w.s) era un om perfect, putea de asemenea să facă greșeli în ce privește lucrurile care nu aveau legătură cu Islamul sau cu Revelația. De exemplu:

Când a scutit câțiva ipocriți de a participa la jihad, el a fost criticat: Dumnezeu să te ierte! De ce le-ai îngăduit, înainte ca să-ți apară cei sinceri și să-i afli pe cei mincinoși? (9:43)
După bătălia de la Badr a fost învinuit: Un profet nu are căderea să ia prinși, până ce nu a supus ținutul.Voi doriți deșărtăciunile Vieții de Acum, iar Dumnezeu vă dorește Viața de Apoi. Dumnezeu este Înțelept, Puternic. Dacă o Carte de la Dumnezeu n-ar fi venit mai înainte, o osândă dureroasă v-ar fi luat șpentru ceea ce v-ați însușit. (8:67-68)
O dată a spus că va face ceva a doua zi, dar nu a spus “cu voia lui Dumnezeu”. I s-a atras atenția: Nu spune niciodată de un lucru “îl voi face mâine”, fără să adaugi “de-o vrea Dumnezeu!” (18:23-24) și Porunca lui Dumnezeu este soartă hotărâtă (33:37).
Când a jurat că niciodată nu va mai mânca miere sau șerbet făcut din miere, a fost mustrat: O, Profetule! De ce oprești ceea ce Dumnezeu ți-a îngăduit cu soțiile tale? Dumnezeu este Iertător, Milostiv. (66:1)

În alte versete, când îndatoririle și responsabilitățile Profetului (s.a.a.w.s) sunt aduse în prim plan, se poate observa limita autorității sale. Există o diferență mare între Mesager și Mesajul care i-a fost trimis, la fel de mare precum un om și Creatorul lui.

– sfârșitul părții a treia –

Source Link

Prima religie a omului de la facerea sa – 2

Dovezi arheologice despre aşezări omeneşti în valea Tigrului şi Eufratului datează din 4500 – 5000 î.Ch. Aşezări importante ale Mesopotamiei sunt Uruk şi Ur. Oraşul Ur devine un important centru al civilizaţiei sumeriene prin anii 3500 – 3100 î.Ch., care coincide cu perioada în care Vechiul Testament spune că a trăit Avraam.
Scripturile nu ne spun însă dacă Avraam a trăit pe când Summerul era în plină dezvoltare sau dacă a trăit mult mai înainte când localităţile din Mesopotamia erau încă în formare. Aşa apare o diferenţă de 1000 de ani, care rezultă din cauza nestabilirii cu exactitate a anului zero al facerii lumii, ori 7000 î.Ch, ori 6000 î.Ch. Marja de eroare în acest caz este de 1000 de ani. Am făcut această precizare pentru că sunt dovezi arhelogice şi istorice care apar în diferite surse cu această marjă de eroare referitoare la poziţionarea în timp a anumitor evenimente sau a existenţei unor personaje.

Acest detaliu tehnic nu impietează cu nimic demostraţia că religia iniţială a omenirii, când acesta era un singur neam, a fost Islamul (religie monoteistă care proclama credinţa în Unul Singur Dumnezeu şi supunerea absolută faţă de Creator)
Voi face referire şi la atestarea istorică a comunităţilor umane, pentru nu induce eronata idee că omenirea a început odată cu apariţia unei civilizaţii şi că textele Scripturilor cu privire la exitenţa omului cu mult înainte de apariţia primei civilizaţii sunt neadevărate.

Strămoşii lui Avraam, începând cu Adam, continuând cu Seth, şi mai apoi Noah(Noe), au trăit cu mult înainte de a se forma prima civilizaţie.

Despre Avraam, Cărţile Sfinte (Scripturile) spun că el este originar din Ur şi că a trăit acum 3500 de ani, că Avraam a fost cel care a respins idolatria în favoarea adorării lui Alllah – Dumnezeul Unic. Avraam este cel care propovăduieşte reîntoarcerea la Islam (adorarea lui Dumnezeu cel Unic şi spununerea faţă de poruncile Lui) – religia ce i-a fost dată lui Adam, ca religie pentru descendenţii săi, aşa cum este scris în Scripturi.

Prin urmare, nu ne rămâne decât să comparăm data la care este atestată existenţa lui Adam, Seth, Noe şi mai apoi a lui Avraam – ca punct de referinţă în istoria religiilor monoteiste, faţă de atestarea istorică şi arheologică a primei religii politeise, ca religie oficială a primei civilizaţii, şi vom vedea în mod evident faptul că întâi a existat credinţa într-un Dumnezeu Unic şi mai apoi, prin deviere, a apărut politeismul.

1. Deşi există dovezi arheologice că au existat comunităţi umane între Tigru şi Eufrat cu 5000 – 4500 de ani î.Ch., prima civilizatie de pe Terra – civilizaţia summeriană, se dezvoltată pe teritoriul Mesopotamiei, acum 3100 de ani(deci după Adam, Seth, sau Noe şi, posibil înainte dau în timpul vieţii lui Avraam).
Religia mesopotamienilor este o religie politeistă cu zeităţi principale Enlil şi Ninlil. Ei descind din Anu, cel mai mare dintre zei, tatal şi rege al celolalţi zei, format dintr-o trinitate: Anu, Enlil şi Enki, trinitate cunoscută sub numele de Ea. (Iată, deci, că ideea trinităţii şi al tatălui divin nu aparţine creştinilor, căci summerienii au enunţat-o primii…cel puţin aşa spun istoricii.)

2. Din 3100 î.Ch – se dezvoltă civilizaţia egipteană de-a lungul Nilului, pe teritoriul Egiptului. Atestări despre existenţa unor comunităţi umane pe valea Nilului datează dinainte de 6000 î.Ch., însă ele au devenit suficient de prospere după alţi 3000 de ani, când abia atunci au format civilizaţia egipteană. Egiptenii aveau o religie politeistă bazată pe numeroşi zei şi zeiţe decendenţi din Atum – zeul care s-a creat pe sine.

3. 2500 î.Ch – civilizaţia hindusă – formată pe valea Indului. Primele comunităţi sunt atestate din anii 3200 î.Ch, însă civilizaţia hindusă se formează abia după alţi 700 de ani. Religia hindusă este o religie politeistă, în care zeii pot avea orice înfăţişare doresc (elemente naturale, plante, animale, combinaţii de om cu animal, etc.) Zeul suprem este Brahma, care şi el este un zeu întreit, alături de Vişnu şi Şiva. (iarăşi ideea trinităţii cu mult înainte de Hristos)

4. 2000 î.Ch – civilizaţia egeeană – zona de coastă a Greciei. Panteonul grec este şi el format de un creator – Chaos. Chaos nu este nici bărbat şi nici femeie – (se păstrează unul dntre atributele lui Alllah – nu are formă umană şi nici sex), însă din această entitate iau naştere zeităţile primordiale (iar ideaa paternităţii)c are împerună vor forma o ordine de sine stătătoare: Aether – întunercul, Thalasa – marea, Hemera- ziua, Gaia – pământul, Thetis – apa curgătoare, Erebor – lumina, Uranus – paradisul, Chronos – timpul, etc. Din mariajul Rhea – Kronos apar pe lume Zeus – tatăl celolalţi zei şi creatorul omului.

5. Deşi nu formează o civilizaţie anume, am să menţionez aici formarea Iudaismului, pentru că această religie vine în sprijinul acestei demonstraţii.

sursa: rasarit.comSource Link

Cele șase principii ale credinței

Al-Mawdudi Profetul Muhammed ne îndeamnă să urmăm următoarele șase principii ale islamului: 1. Credinţa în Allah şi numai în Allah şi supunerea devotată faţă de voia lui; 2. Credinţa în îngerii Lui Allah; 3. Credinţa în cărţile sfinte vestite de Allah şi credinţa în Coran, ultima carte sfântă vestită de Allah; 4. Credinţa […]

Al-Mawdudi

Profetul Muhammed ne îndeamnă să urmăm următoarele șase principii ale islamului:
1. Credinţa în Allah şi numai în Allah şi supunerea devotată faţă de voia lui;
2. Credinţa în îngerii Lui Allah;
3. Credinţa în cărţile sfinte vestite de Allah şi credinţa în Coran, ultima carte sfântă vestită de Allah;
4. Credinţa în profeţii lui Allah şi în ultimul profet al său care este Muhammed;
5. Credinţa în lumea de apoi;

6. Credința în soarta bună sau rea de la Allah.
Aceste șase principii constitue fundamentul islamului. Cineva care arată respect şi credinţă faţă de aceste șase principii intră în comunitatea islamică şi devine un membru al acestei comunităţi. Dar, trebuie avut în vedere faptul că cineva nu poate să devină musulmsn doar prin vorbe. Cineva devine un bun musulman, mai ales, respectând şi îndeplinind, cu stricteţe, toate canoanele pe care le-a vestit Allah prin vestitul său Muhammed. Această credinţă în Allah presupune manifestarea deschisă a supunerii faţă de voia Lui. Recunoaşterea Lui Allah ca unic creator şi suprem judecător al lumii presupune implicit şi obligativitatea îndeplinirii unor îndatoriri pentru a câştiga îndurarea lui Allah.
Credinţa în Allah presupune direct şi credinţa în Coran, cartea sfântă vetită de Allah, şi în tot ce cuprinde această carte sfântă. Un bun musulman acceptă fără şovăire faptul că Muhammed este trimisul lui Allah. Această acceptare semnifică, implicit şi acceptarea poruncilor lui Muhammed ca porunci venite de la Allah. Acest lucru înseamnă că trebuie să avem credinţă în Muhammed. Deci, trebuie să se ştie că simpla acceptare şi aderare prin vorbe la islam nu înseamnă nicidecum că cineva a devenitun bun musulman. Această calitate presupune, înainte de toate, respectarea şi aplicarea în viaţă a tuturor cerinţelor şi principiilor islamului. Prima cerinţă şi principiu este cel al rugăciunii. Rugăciunea însemnând îndeplinirea unor datorii de bază față de Creatorul nostru.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link