Tag: bagdad

Un cititor si scriitor împătimit

Un cititor si scriitor împătimit Al-Jahiz   Al-Jahiz s-a nascut in anul 776 si a murit in 868 si a fost un scriitor arab. Numele sau complet era: ‏أبو عثمان عمرو بن بحر محبوب الكناني الليثي البصري‎ Abū ʿUṯmān ʿAmr bin Baḥr Maḥbūn al-Kinānī al-Līṭī al-Baṣrī.  Opera sa, de un pronunțat caracter enciclopedic, se distinge prin […]

Un cititor si scriitor împătimit

Al-Jahiz

 

Al-Jahiz s-a nascut in anul 776 si a murit in 868 si a fost un scriitor arab. Numele sau complet era: ‏أبو عثمان عمرو بن بحر محبوب الكناني الليثي البصري‎ Abū ʿUṯmān ʿAmr bin Baḥr Maḥbūn al-Kinānī al-Līṭī al-Baṣrī.  Opera sa, de un pronunțat caracter enciclopedic, se distinge prin raritatea și abundența materialelor adunate, verva expunerii și modernitate. Domeniile de care s-a ocupat Al-Jahiz au fost: biologie, istorie, filozofie, teologie, filologie.

 

Al-Jahiz/Al-Ğahiz  a rămas în istorie drept cel mai mare prozator pe care l-a dat literatura arabă clasică. S-a născut la Basra dintr-o familie săracă, iar bunicul lui era sclav negru. A avut ocazia să-i cunoască pe beduinii care veneau la târgul din apropiere de Basra, Mirbad care-i vorbeau în limba lor pură despre tradițiile lor. A cunoscut însă și învățați care studiaseră această limbă și tradițiile. A mai cunoscut centrele de cultură ale Imperiului Arab, printre care și Damasc, iar la vârsta de cinzeci de ani s-a mutat la Bagdad, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Aici a fost căutat de oameni din toate colțurile Imperiului Arabo – Islamic, care auziseră de el și îi citiseră cărțile. Citea cu mare pasiune tot ce-i cădea în mână și astfel a ajuns să cunoască în traducere cărți indiene, grecești și persane. Era o epocă în care se traducea mult, iar al-Jahiz lăuda traducătorii și cărțile care s-au arătat demne de a fi traduse în cartea sa Kitab al-hayawan (Cartea Animalelor, sau in alta traducere posibila, Cartea despre animal).

 

Când ajunge să fie cunoscut, cei de la putere au vrut să îl atragă oferindu-i funcții importante în administrație dar n-a rămas prea mult în acele locuri care îi îngrădeau libertatea , ceea ce nu înseamnă că nu a căutat compania celor puternici , cărora le dedica lucrările sale iar ei îl răsplăteau pentru aceasta, după obiceiul vremii. Este cunoscut și ca partizan al orientării teologice numită mu’tazilism despre care unii au reținut doar că ar fi fost în favoarea utilizării rațiunii ca măsură a tuturor lucrurilor. De fapt, este vorba de o doctrină teologică complexă despre care se știa că a ghidat orientarea unora dintre cărțile lui al-Ğahiz. Cărțile acestea i-au atras prețuirea din partea unor partizani ai doctrinei, dar și criticile vehemente ale unor tradiționaliști care vorbesc despre „minciunile” și „rătăcirile” lui. Spre sfârșitul vieții a fost țintuit la pat opt ani de zile, perioadă în care a continuat să citească, să scrie și să fie vizitat de elevii săi. După moartea sa a devenit cunoscut în toate centrele culturale importante ale Imperiului. Andaluzul Abd Allah ibn Hamud al-Zabidi ar fi spus despre cărțile lui al-Ğahiz: „M-aș mulțumi în rai cu cărțile lui al-Ğahiz, în loc de toate bunătățile pe care mi le-ar putea oferi.”
 
al-jahizAl-Ğahiz a știut să-și atragă cititorii din toate timpurile prin felul în care prezintă chiar și subiecte ce ar putea fi plictisitoare. Căci știința oferită în cantitate mare, spunea el, poate obosi, poate deveni neplăcută. De aceea, anecdota și vorba de duh își găsesc locul în toate lucrările sale care au scopul mărturisit de „a instrui fără a plictisi”. Unii dintre contemporanii săi spun că al-Jahiz ar fi lăsat în urmă trei sute șaizeci de cărți , din diverse domenii ale științelor epocii. Cele mai multe s-au pierdut și s-au păstrat doar treizeci. 
Source Link

Views: 2

Matematica Islamului de aur – 3

Simina Harmonie   Fără un suport material consistent, dezvoltarea ştiinţei, în speţă a matematicii, nu ar fi fost posibilă. Bogăţia imperiului pe de o parte şi mecenatul conducătorilor pe de alta sunt factori determinanţi. Era tradiţia ca toţi fiii marilor conducători să urmeze cursuri ale şcolilor de elită, să-i studieze pe antici (Euclid, Arhimede, Aristotel, […]

Simina Harmonie

 

Fără un suport material consistent, dezvoltarea ştiinţei, în speţă a matematicii, nu ar fi fost posibilă. Bogăţia imperiului pe de o parte şi mecenatul conducătorilor pe de alta sunt factori determinanţi. Era tradiţia ca toţi fiii marilor conducători să urmeze cursuri ale şcolilor de elită, să-i studieze pe antici (Euclid, Arhimede, Aristotel, Ptolemeu, Diofant). Era deci nevoie de şcoli şi de profesori.
Până în secolul al X-lea în lumea musulmană nu exista învăţământ organizat, nu existau şcoli, copiilor li se făceau lecţii de morală şi religie în cadrul moscheilor. Către sfârşitul secolului al X-lea a luat fiinţă învăţământul secundar, elevii având întreaga întreţinere asigurată. Unele şcoli aveau o programă de învăţământ de nivel universitar. Nivelul intelectual înalt al lumii islamice medievale este atestat şi de numărul mare de biblioteci precum, de numărul impresionant al volumelor din acestea (exista în Bagdad o bibliotecă însumând 12.000 de volume), precum şi prin calitatea traducerilor din greacă, sanscrită şi chineză. Bagdadul (actuala capitală a Irakului) a fost fieful cultural din timpul califului Al Mamun (a doua jumătate a secolului al VIII-lea). El a creat aici Casa inţelepciunii, Baït al Hikma, concepută de fapt de tatăl său, un adevărat laborator al literaturii, artelor şi ştiinţelor. Aici multe dintre cunoştinţele omenirii de până atunci au fost traduse în arabă din limbile antichităţii, dar şi invers, din arabă în turcă, persană, ebraică, latină.
Bagdadul (în arabă, Madinat As Salam, Oraşul păcii), capitala construită de califul Al Mamun, fiul lui Harun al Rashid (celebrul calif din “1001 de nopţi”), a devenit şi o înfloritoare capitală culturală a lumii musulmane. Al Mamun era obsedat de dorinţa de a asigura unitate şi grandoare vastului său imperiu. Legenda spune că într-o noapte califului i s-ar fi arătat în vis anticul Aristotel, un bătrân cu barbă albă, care aşezat pe un tron, i-ar fi vorbit despre înaintaşi, sfătuindu-l să aleagă calea legii, a credinţei şi a cunoaşterii. Califul a trimis imediat un grup de învăţaţi la Bizanţ pentru a aduce manuscrise şi texte filozofice şi ştiinţifice ale anticilor. Treptat savanţii au achiziţionat manuscrise de la arhivele de stat şi din colecţii private din Alexandria, Damasc, Antiohia, Harran şi alte oraşe. În consecinţă califul a ordonat ca lucrările vechilor greci să fie traduse în arabă (“Elementele” lui Euclid şi “Almagest” al lui Ptolemeu. Dintr-o campanie în India se spune ca Al Mamun ar fi adus o carte (în sanscrită) care se presupune a fi fost a lui Brahmagupta, şi a fost tradusă în arabă sub numele Sinhind.
Această iniţiativă ambiţioasă, a traducerilor în şi din arabă, a durat mai bine de 200 de ani.

Source Link

Views: 2