Yusuf Estes – partea a 3-a

  Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie? Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa  ceva? Dar asta nu e tot, am aflat si ca ei cred în Isus ca: * Un mesager adevărat al lui Dumnezeu; * Profet al lui Dumnezeu; * […]

 

Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie?

Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa  ceva? Dar asta nu e tot, am aflat si ca ei cred în Isus ca:

* Un mesager adevărat al lui Dumnezeu;

* Profet al lui Dumnezeu;

* plamadire si naştere miraculoasă, fără intervenţie umană;

* El a fost „Hristos” sau Mesia cum a prezis în Biblie;

* El este cu Dumnezeu acum ;

* El se va mai întoarce în Zilele de Apoi pentru a indruma  credincioşii împotriva ” Anticristului.”

După „cucerirea sufletelor întru Domnul pentru  Iisus” de zi cu zi, aceasta ar fi fost o mare realizare pentru  mine, să prind un musulman şi să-l convertesc la creştinism.

L-am întrebat dacă îi place ceaiul şi mi-a răspuns că  da. Aşa că am plecat spre o cafenea în mall să ne aşezăm şi  să vorbim despre subiectul meu favorit: Credinţa. Am petrecut ore în şir în acea cafenea vorbind (eu am vorbit cel mai mult) ajungând la concluzia că omul era de treabă, liniştit şi chiar un pic timid. A ascultat cu atenţie fiecare cuvânt pe care i l-am spus şi nu m-a întrerupt nici măcar o dată. Mi-a plăcut acest bărbat şi am considerat că are potenţial mare pentru a deveni un bun creştin.- Nu puteam sti  de cursul evenimentelor ce aveau să se desfăşoare în  faţa ochilor mei.

Mai întâi am hotărât cu tatăl meu că trebuie să facem afaceri cu acest bărbat şi chiar am încurajat ideea de a-l lua cu mine în călătoriile mele de afaceri în nordul Texasului. Vom călători împreună în fiecare zi şi vom  discuta probleme legate de credinţele diferite pe care le au oamenii. Iar în timpul lungului drum, aş putea, desigur, să  intervin cu unele dintre programele mele preferate de cult si  adorare de la radio pentru a transmite mai usor mesajul  acestui individ neajutorat. Am vorbit despre conceptul de Dumnezeu, despre sensul vieţii, scopul creaţiei; despre profeţi şi misiunea acestora şi modul în care Dumnezeu îşi descoperă voia Lui omenirii. Am împărtăşit, de asemenea, o  mulţime de experienţe şi idei personale.

Într-o zi am aflat că prietenul meu Mohamed (asa  il cheama) avea  de gând să se mute din casa din care a locuit cu un prieten  comun şi să locuiască la moschee un timp. M-am dus la tata  şi l-am întrebat dacă l-am putea invita pe Mohamed să  locuiască cu noi în casa noastră mare de la ţară. Ma gandeam ca la urma urmei, am putea împărţi o parte din muncă şi unele cheltuieli  iar el ar fi mereu gata pentru a-l lua cu mine în călătorii..

Tatăl meu a fost de acord şi Mohamed s-a mutat.

Desigur, imi propusesem ca încă sa imi fac timp pentru a-mi vizita colegii mei predicatori şi evanghelişti în jurul statului Texas. Unul dintre ei locuia în Texas – la frontiera cu  Mexicul iar celălalt trăia în apropierea frontierei cu Oklahoma. Unuia dintre  predicatori îi plăcea mult o cruce de lemn imensă , care era mai mare decât o maşină. El purta această cruce peste umăr trăgând partea de jos pe drum sau  autostradă cele două bucati de lemn  în formă de cruce. Oamenii  isi opreau maşinile  si veneau  să-l întrebe ce se întâmplă iar el le dadea  broşuri şi pliante privind creştinismul.

Într-o zi prietenul cu crucea a avut un atac de cord şi a trebuit să meargă la Spitalul Veteranilor, unde a rămas  pentru o perioadă destul de lungă. Obişnuiam să-l vizitez la spital de mai multe ori pe săptamână. L-am luat cu mine şi  pe Mohamed cu speranţa că am putea discuta cu toţii subiecte legate de religii. Prietenul meu nu a fost foarte impresionat şi a fost evident că el nu vroia să ştie nimic despre Islam. Apoi intr-o zi, un bărbat cu care împărţea  camera prietenul meu a venit deplasându-se într-un scaun cu rotile. M-am dus la el şi l-am întrebat cum îl cheamă iar el  mi-a spus că nu contează. Când l-am întrebat de unde este, mi-a spus că e de pe planeta Jupiter. M-am gândit la ce mi-a răspuns el şi am început să mă întreb dacă eram în secţia de  cardiologie sau într-un ospiciu.

Ştiam că omul era singur si deprimat şi avea nevoie  de cineva în viaţa lui. De aceea, am început să-i vorbesc  despre Domnul. I-am citit din cartea lui Iona din Vechiul Testament. Ideea era că nu putem fugi de problemele noastre, deoarece noi ştim întotdeauna ce am făcut. Mai  mult, Dumnezeu, ştie întotdeauna de asemenea, ceea ce noi  am făcut.

Preotul catolic

După ce i-am împărtăşit povestea acestui om, s-a  uitat la mine şi şi-a cerut scuze. Mi-a spus că regretă comportamentul său nepoliticos şi că a întâmpinat câteva  probleme serioase recent. Apoi, el a dorit să mi se confeseze.

I-am spus că nu sunt preot catolic şi nu mă ocup de confesiuni. El mi-a răspuns că ştia asta. De fapt, el a spus: „Sunt preot catolic.”

Am fost şocat. I-am predicat creştinismul unui preot  catolic.Ce se întâmplă aici?

Preot în America Latină

Preotul a început să-mi spună povestea sa. Fusese  misionar pentru biserică timp de 12 ani in sudul si centrul  Americii şi in Mexic, ba chiar şi in „bucătăria iadului” din New York. La externarea din spital a avut nevoie de un loc  unde să se recupereze. În loc să-l las sa meargă la o familie catolică, i-am spus tatălui meu că ar trebui să îl invităm să locuiască cu familiile noastre şi Mohamed. Cu totii au fost de acord iar preotul s-a mutat imediat la noi.

Preoţii trebuie sa studieze Islamul? – DA !

În timpul drumului spre casa, i-am vorbit preotului  despre câteva concepte ale credintei islamice şi, spre surprinderea mea, el mi-a dat dreptate, ba chiar a şi împărtăşit  mai multe cu mine. Am rămas şocat când mi-a spus că preoţii catolici studiază Islamul, iar unii chiar deţin diplome pe acest subiect. Aceast lucru m-a luminat. Dar multe aveau să se mai petreacă.

Versiuni diferite ale Bibliei

scauneDupă instalare, am început sa ne adunăm în fiecare seara după cină, la masa din bucătărie pentru a discuta despre religie. Tatăl meu a adus versiunea King James a Bibliei, eu am adus Ediţia standard revizuită a Bibliei, iar sotia mea avea o alta versiune a bibliei. Preotul desigur, avea Biblia catolică, care deţine 7 cărţi în plus faţă de Biblia protestantă. Asa că, am început să petrecem mai mult timp discutând care Biblie este cea corectă sau mai corectă, în loc să încercăm să îl convingem pe Mohamed să devină creştin.

Coranul are doar o singură versiune-în limba arabă-

La un moment dat l-am intrebat câte versiuni ale Coranului au existat în cei 1400 de ani. El mi-a spus că dintotdeauna a fost un singur Coran. Iar acesta niciodată nu a  fost schimbat. Mi-a dat de înţeles că sute de mii de oameni au memorat Coranul în intregime si au fost apoi împrăştiaţi în mai multe ţări. Secole de la revelarea Coranului, milioane de oameni l-au memorat în întregime şi i-au învăţat şi pe  alţii, care l-au memorat şi ei la rândul lor, pagină cu pagină, literă cu literă, fără greşeli. Astăzi există peste 9 milioane de  musulmani care au memorat întregul Coran. Nu mi s-a părut posibil. Până la urma, limbile originale ale Bibliei erau toate limbi moarte de secole iar documentele originale au fost pierdute de sute şi mii de ani. Așadar, cum să fi fost atât de  usor să păstrezi şi să reciţi o carte cap coadă ?

În fine, într-o zi preotul i-a cerut lui Mohamed  permisiunea să îl însoţească la moschee pentru a vedea cum este acolo. S-au întors discutând despre această experienţă şi  am ars de nerăbdare să-l întreb cum a fost şi ce fel de ceremonii au avut loc. El mi-a spus că nu s-a făcut mai nimic.Doar au mers, s-au rugat şi au plecat. Am întrebat: au plecat ? Fara nici un fel de discurs sau cântare? Mi-a confirmat că aşa s-a întîmplat.

 

Preotul intră în Islam!

După cîteva zile preotul catolic l-a întrebat pe Mohamed dacă îl poate insoti din nou la moschea unde au mai fost. Dar de data aceasta a fost diferit. S-au întors după  mult timp. Se intunecase şi începusem să ne facem griji că s-a întamplat ceva cu ei. Într-un sfîrşit ei s-au intors iar când au păşit pe uşă l-am recunoscut imediat pe Mohamed, dar cine era lânga el? Cineva îmbrăcat cu un halat alb si o chipie albă pe cap. Stai puţin. Era preotul. I-am spus: Pete?- ai  devenit musulman? Mi-a spus că s-a convertit la Islam în acea zi. Preotul  devenise musulman!

 

 

sursa: Preoti care au imbratisat Islamul

Source Link

Views: 4

Yusuf Estes – partea a 4-a

  Soţia mea îşi anunţă convertirea la  Islam! Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul. Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe  Mohamed să vină cu mine […]

 

Soţia mea îşi anunţă convertirea la  Islam!

Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul. Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe  Mohamed să vină cu mine afară pentru a discuta. Ne-am plimbat şi am vorbit toată noaptea.

Adevărul a ieşit la iveală !

Când a venit vremea ca el să se roage Fajr  (rugăciunea de dimineaţă a musulmanilor), am ştiut că  adevărul a ieşit la iveală în cele din urmă, iar acum era  rândul meu . M-am dus în spatele casei tatălui meu, unde am  găsit o bucată de placaj veche într-o consolă. Acolo mi-am pus capul jos, pe pământ, îndreptându-mi privirea în direcţia în care musulmanii se roage de cinci ori pe zi.

Călăuzeşte-mă, Doamne! Călăuzeşte-mă !

Acum în acea poziţie, cu corpul sprijinit pe placă şi capul pe pământ, am implorat : „O, Doamne dacă eşti acolo! Călăuzeşte-mă! Călăuzeşte-mă!”

Apoi, după un timp am ridicat capul observând ceva.

Nu, nu am văzut păsări sau îngeri care vin dinspre cer, nici nu am auzit voci sau muzică, şi nici nu am văzut lumini strălucitoare şi bliţuri. Am observat însă o schimbare în mine. Am realizat mai mult ca oricând înainte, că era timpul să opresc  orice minciună şi orice lucru meschin. Era momentul să devin un om cinstit şi drept. Ştiam acum ce aveam de făcut.

Am urcat şi mi-am făcut un duş cu ideea clară că spălam persoana păcătoasă ce am devenit de-a lungul anilor si ca am păşit acum într-o viaţă nouă, proaspătă. O viaţă bazată pe adevăr şi dovadă.

În jurul orei 11:00 în acea dimineaţă, în faţa a doi martori, un fost preot, cunoscut anterior ca Tatăl Petru Iacov, şi Mohamed Abdel Rahman am facut „shahadah” (mărturia deschisă a Unicitatăţii lui Dumnezeu şi profeţia lui Muhammad, pacea fie asupra lui).

„Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este mesagerul şi robul Său.”

Câteva minute mai târziu, soţia mea ni s-a alăturat şi a mărturisit acelaşi lucru. Doar că ea a făcut-o în faţa a 3 martori. (eu am fost al treilea martor). Tatăl meu a fost puţin rezervat în acest subiect, aşteptând câteva luni până a spus shahadah. Însă, într-un final tatăl meu s-a convertit la Islam şi a început să se roage alături de mine si de alţi musulmani la moschea locală.

Am retras  copiii de la şcoala creştină şi i-am înscris la şcoli islamice. Iar acum după 9 ani, ei au memorat o mare parte din Coran şi din învăţăturile Islamului.

Soţia tatălui meu a conştientizat într-un final că Isus nu poate fi fiul lui Dumnezeu, ci un Profet al lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu însuşi. A murit la câteva luni de la această declaraţie la vârsta de 86 de ani. Fie ca Allah să îi accepte declaraţia de credinţă, amin.

yusuf_skylineAcum, opreşte-te şi gândeste. O întreagă casă de oameni din medii şi grupuri etnice diferite s-au alăturat întru-adevăr să înveţe cum să-L cunoască şi să se închine Creatorului şi Susţinătorului Universului. Gândeşte-te. Un  preot catolic, un pastor de muzică şi predicator al Evangheliei; un pastor hirotonisit şi fondator de şcoli creştine,  şi copiii, chiar şi străbunica -toţi trec la Islam!

Numai prin Mila Lui am fost cu toţii calauziti pentru a  vedea adevărul despre Islam, prin înlăturarea dopurilor din urechile noastre şi ochelarilor de cal de pe ochii noştri, fără sigilii peste inimile noastre – El ne  indrumase…

 

Sursa: Preoti care au imbratisat Islamul

Source Link

Views: 5

Primul muezin si primul sclav convertit la Islam

BILAL IBN RABAH (Allah sa fie multumit de el!) Primul muezin (cel care cheama la rugaciune) si primul sclav convertit la Islam (decedat in anul 20 dupa Hijrah)   Una dintre invataturile de baza ale Islamului este aceea de intelegere intre oameni si egalitate in fata lui Allah Preainaltul. Astfel, in capıtolul 49, versetul 13 din […]

BILAL IBN RABAH
(Allah sa fie multumit de el!)

Primul muezin (cel care cheama la rugaciune) si primul sclav convertit la Islam (decedat in anul 20 dupa Hijrah)

 

Una dintre invataturile de baza ale Islamului este aceea de intelegere intre oameni si egalitate in fata lui Allah Preainaltul. Astfel, in capıtolul 49, versetul 13 din sensurile Coranului putem citi :

O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o femeie si v-am facut pe voi popoare si triburi, pentru ca voi sa va cunoasteti. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoatestiutor [si] Binestiutor [’Alim, Khabir]. (Al-Hujurat 49:13)

Si aceasta egalitate intre oameni niciodata nu a fost ceva care sa ramana numai in manualele de religie. Inca de la inceput, societatea islamica a inclus barbati si femei apartinand diverselor triburi, rase si paturi sociale. Astfel, au existat conducatori alaturi de sclavi, arabi quraisi alaturi de etiopieni, persani si altii. In lumina Islamului si ai adeptilor sai, ei toti au fost frati musulmani fara nicio diferentiere a unuia fata de celalalt. Iata de ce nu trebuie sa ne mire ca unul dintre cei mai cunoscuti eroi ai Islamului obisnuia sa se descrie ca fiind „etiopianul care a fost sclav” si se autocaracteriza astfel fara a-l incerca nici cea mai mica urma de jena, stiind ca pentru fratii sai musulmani acest lucru nu avea nici o relevanta. Eroul despre care vorbim se numeste Bilal ibn Rabah, muezinul Profetului.

Bilal s-a nascut dintr-o femeie africana sclava, apartinand tribului Bani Juma. Era cunoscut pentru munca grea pe care o facea si prin loialitatea fata de stapanul sau, Umayya ibn Khalaf, unul dintre liderii tribului. Prezenta sa in gospodaria acestui om i-a oferit oportunitatea de a auzi comentariile pe care mai-marii quraisi le faceau despre profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) si care reprezentau un amestec de invidie si ura, alaturi de elogierea unor calitati precum integritatea si onestitatea. In cele din urma, a fost convins de cele auzite din invataturile profetului Muhammad, declarandu-si acceptarea Credintei si devenind primul sclav convertit din istoria Islamului.

Decizia in sine nu a fost deloc usoara, cu atat mai mult cu cat cunoastem ca membri distinsi ai comunitatii meccane au fost ridiculizati si hartuiti de catre vecinii lor. Ce sa mai vorbim de infloritorul criteriu rasial din perioada preislamica, numai Allah Preainaltul stiind cat au suferit acesti sclavi, ei nefiind considerati nici mai mult nici mai putin decat un activ oarecare al averii proprietarului, de care se dispunea dupa bunul plac. Acesta a fost si destinul lui Bilal, cel care, din nefericire, s-a aflat in proprietatea unuia dintre cei mai mari dusmani ai Islamului si ai profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!).

Umayya ibn Khalaf nu a ezitat nicio clipa sa faca uz de toate tipurile de tortura in incercarea de a-l determina pe Bilal sa revina asupra deciziei luate. Astfel, a ordonat oamenilor sai sa-l insface pe Bilal gol si sa-l azvarle pe nisipul infernal al desertului in orele cele mai calduroase ale verii. Si ca sa fie convins ca nisipul mistuitor isi va face pe deplin efectul nu au ezitat sa-i aseze pe piept o piatra grea, cu scopul de a-l intoarce la politeism. Raspunsul oferit de eroul nostru a fost unul foarte simplu, dar cu un efect izbitor, „Ahad, Ahad (El este Unul, El este Unul)”, adica ’Allah este Unic.’ Bilal nu a mai spus nimic altceva, insa acest cuvant a fost pentru suficient incat sa-i ofere sprijinul interior de care avea nevoie sa suporte efectele torturii la care era supus. Umayya si oamenii sai au obosit sa-l mai tortureze pe Bilal. Unii dintre ei i-au cerut macar sa spuna ceva frumos, cat de mic, despre idolii lor, promitandu-i, in schimb, eliberarea. Dar pentru Bilal tortura sub toate formele sale cele mai dure era mai buna chiar si decat rostirea celor catorva cuvinte cerute.

Pierzandu-si orice nadejde de a-l intoarec la necredinta, Umayya a acceptat oferta lui Abu Bakr de a i-l vinde, spunandu-i ca era pregatit sa-l ofere chiar si pe o uncie de aur (n.t. : o uncie = 28,3 g; pe un pret de nimic). Auzind aceasta, Abu Bakr i-a raspuns : „Eram pregatit sa platesc pentru el chiar si o suta de uncii.” Desigur, cu asemenea termeni ai afacerii, Bilal a devenit liber, Abu Bakr Al-Siddiq (Allah sa fie multumit de el!) facandu-si un obicei din a cumpara sclavi musulmani pe care sa-i puna in libertate.

Dupa emigrarea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) la Medina si odata cu instituirea azanului (chemarea la rugaciune), Bilal a fost primul caruia Profetul i-a cerut sa-l recite. Mai tarziu, dupa intrarea victorioasa a profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) in Mecca si dupa distrugerea idolilor din jurul Ka’bei, din nou Bilal a fost cel caruia i s-a cerut sa faca chemarea la rugaciune. Asadar, nu este de mirare ca acest fost sclav Bilal a devenit unul dintre cei mai cunoscuti eroi ai istoriei Islamului, fiind nimeni altul decat muezinul Mesagerului lui Allah.

 

__________
Sursa: http://groups.yahoo.com/group/resurseislamice/

Source Link

Views: 3