BILAL IBN RABAH
(Allah sa fie multumit de el!)
Primul muezin (cel care cheama la rugaciune) si primul sclav convertit la Islam (decedat in anul 20 dupa Hijrah)
Una dintre invataturile de baza ale Islamului este aceea de intelegere intre oameni si egalitate in fata lui Allah Preainaltul. Astfel, in capıtolul 49, versetul 13 din sensurile Coranului putem citi :
O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o femeie si v-am facut pe voi popoare si triburi, pentru ca voi sa va cunoasteti. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoatestiutor [si] Binestiutor [’Alim, Khabir]. (Al-Hujurat 49:13)
Si aceasta egalitate intre oameni niciodata nu a fost ceva care sa ramana numai in manualele de religie. Inca de la inceput, societatea islamica a inclus barbati si femei apartinand diverselor triburi, rase si paturi sociale. Astfel, au existat conducatori alaturi de sclavi, arabi quraisi alaturi de etiopieni, persani si altii. In lumina Islamului si ai adeptilor sai, ei toti au fost frati musulmani fara nicio diferentiere a unuia fata de celalalt. Iata de ce nu trebuie sa ne mire ca unul dintre cei mai cunoscuti eroi ai Islamului obisnuia sa se descrie ca fiind „etiopianul care a fost sclav” si se autocaracteriza astfel fara a-l incerca nici cea mai mica urma de jena, stiind ca pentru fratii sai musulmani acest lucru nu avea nici o relevanta. Eroul despre care vorbim se numeste Bilal ibn Rabah, muezinul Profetului.
Bilal s-a nascut dintr-o femeie africana sclava, apartinand tribului Bani Juma. Era cunoscut pentru munca grea pe care o facea si prin loialitatea fata de stapanul sau, Umayya ibn Khalaf, unul dintre liderii tribului. Prezenta sa in gospodaria acestui om i-a oferit oportunitatea de a auzi comentariile pe care mai-marii quraisi le faceau despre profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) si care reprezentau un amestec de invidie si ura, alaturi de elogierea unor calitati precum integritatea si onestitatea. In cele din urma, a fost convins de cele auzite din invataturile profetului Muhammad, declarandu-si acceptarea Credintei si devenind primul sclav convertit din istoria Islamului.
Decizia in sine nu a fost deloc usoara, cu atat mai mult cu cat cunoastem ca membri distinsi ai comunitatii meccane au fost ridiculizati si hartuiti de catre vecinii lor. Ce sa mai vorbim de infloritorul criteriu rasial din perioada preislamica, numai Allah Preainaltul stiind cat au suferit acesti sclavi, ei nefiind considerati nici mai mult nici mai putin decat un activ oarecare al averii proprietarului, de care se dispunea dupa bunul plac. Acesta a fost si destinul lui Bilal, cel care, din nefericire, s-a aflat in proprietatea unuia dintre cei mai mari dusmani ai Islamului si ai profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!).
Umayya ibn Khalaf nu a ezitat nicio clipa sa faca uz de toate tipurile de tortura in incercarea de a-l determina pe Bilal sa revina asupra deciziei luate. Astfel, a ordonat oamenilor sai sa-l insface pe Bilal gol si sa-l azvarle pe nisipul infernal al desertului in orele cele mai calduroase ale verii. Si ca sa fie convins ca nisipul mistuitor isi va face pe deplin efectul nu au ezitat sa-i aseze pe piept o piatra grea, cu scopul de a-l intoarce la politeism. Raspunsul oferit de eroul nostru a fost unul foarte simplu, dar cu un efect izbitor, „Ahad, Ahad (El este Unul, El este Unul)”, adica ’Allah este Unic.’ Bilal nu a mai spus nimic altceva, insa acest cuvant a fost pentru suficient incat sa-i ofere sprijinul interior de care avea nevoie sa suporte efectele torturii la care era supus. Umayya si oamenii sai au obosit sa-l mai tortureze pe Bilal. Unii dintre ei i-au cerut macar sa spuna ceva frumos, cat de mic, despre idolii lor, promitandu-i, in schimb, eliberarea. Dar pentru Bilal tortura sub toate formele sale cele mai dure era mai buna chiar si decat rostirea celor catorva cuvinte cerute.
Pierzandu-si orice nadejde de a-l intoarec la necredinta, Umayya a acceptat oferta lui Abu Bakr de a i-l vinde, spunandu-i ca era pregatit sa-l ofere chiar si pe o uncie de aur (n.t. : o uncie = 28,3 g; pe un pret de nimic). Auzind aceasta, Abu Bakr i-a raspuns : „Eram pregatit sa platesc pentru el chiar si o suta de uncii.” Desigur, cu asemenea termeni ai afacerii, Bilal a devenit liber, Abu Bakr Al-Siddiq (Allah sa fie multumit de el!) facandu-si un obicei din a cumpara sclavi musulmani pe care sa-i puna in libertate.
Dupa emigrarea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) la Medina si odata cu instituirea azanului (chemarea la rugaciune), Bilal a fost primul caruia Profetul i-a cerut sa-l recite. Mai tarziu, dupa intrarea victorioasa a profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) in Mecca si dupa distrugerea idolilor din jurul Ka’bei, din nou Bilal a fost cel caruia i s-a cerut sa faca chemarea la rugaciune. Asadar, nu este de mirare ca acest fost sclav Bilal a devenit unul dintre cei mai cunoscuti eroi ai istoriei Islamului, fiind nimeni altul decat muezinul Mesagerului lui Allah.
__________
Sursa: http://groups.yahoo.com/group/resurseislamice/
Views: 1