Luna Ș’aban

 

Bism ALLAH Ar-Rahman Ar-Rahim

Relatat de Abu Dawood,Ahmad,Al-Nasaa`i ,Ibn Majah ca Umm Salamah a spus :
Conform relatarii lui Abu Dawood :
“Nu l-am vazut pe Trimisul lui ALLAH sa posteasca doua luni consecutive in afara de Shaban si Ramadan pe care le lega”
“Profetul (pacea si binecuvantrea lui ALLAH asupra lui ) nu obisnuia niciodata sa posteasca o luna intreaga in afara de Shaban pe care o unea cu Ramadan”
(Sahih de Al-Albaani in Sahih Abi Dawood 2048).
In aparenta semnificatia acestui hadis este ca Profetul obisnuia sa posteasca intreaga luna Shaban.
Deasemenea s-a relatat de catre Abu Salamah :
“Am intrebat-o pe A`ysha (ALLAH sa fie multumit de ea) despre postul Trimisului lui ALLAH si ea a spus :
Luna Ș'aban”El obisnuia sa posteasca pana ne gandeam ca va posti mereu ,apoi nu mai postea pana ne gandeam ca nu va mai posti ,dar niciodata nu l-am vazut in nicio luna postind mai mult decat in luna Shaban si el obisnuia sa posteasca inatreaga luna in afara de cateva zile.”
Teologii au puncte de vedere diferite in legatura cu acest hadis.
O parte dintre ei spun ca trebuie facuta diferenta in legatura cu timpul (n.p.- despre care este vorba) ;in unii ani Profetul (pacea si binecuvantrea lui ALLAH asupra lui) a postit intreaga luna Shaban si in altii a postit intreaga luna Shaban in afara de cateva zile.
(Acesta este punctual de vedere al Sehului Ibn Baaz ,Majmoo Fatwa al-Shaykh Ibn Baaz15/416).
Altii spun ca Profetul nu a postit in nicio luna in totalitate in afara de luna Ramadan si ei interpreteaza hadisul relatat de Umm Salamh ca insemnand faptul ca Profetul postea intreaga luna Shaban in afara de cateva zile.(ei au spus ca din punct de vedere lingvistic este posibil ca daca se spune ca cineva posteste majoritatea [timpului] unei luni se poate spune ca posteste intreaga luna).
Al-Haafiz a spus :
“”Hadisul relatat de A`ysha explica ceaa ce s-a spus in hadisul relatat de Umm Salamah care spune ca el postea in Shaban intrega luna pe care o lega de Ramadan,ceea ce inseamna ca postea cea mai mare parte din Shaban.
At-Tirmidhi a relatat ca Ibn Mubaraak a spus :
“este posibil in limba araba daca spui ca o persoana posteste cea mai mare parte a unei luni sa spui ca a postit intreaga luna”.
Al-Teebi a spus :
“Se poate interpreta semnificatia ca el obisnuia sa posteasca intreaga luna Shaban cateodata si cea mai mare parte a lunii alta data ,lasand oamenii sa creada ca este obligatoriu (n.p.-postul in Shaban) la fel ca si in Ramadan.
Apoi ,Al-Haafiz a spus :
“Primul punct de vedere adica acela ca Profetul (pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra lui) nu a postit intreaga luna Shaban este corect.El l-a citat pe Muslim (746) care a relatat de la A`ysha care a spus:
“Nu stiu ca Profetul sa fi recitat intregul Quran intr-o singura noapte sau sa petreaca intreaga noapte in rugaciune pana la ivirea zorilor sau sa posteasca intreaga luna in afara de Ramadan”.
Si el l-a citat pe Bukhari (1971) sip e Muslim(1157) care au spus :
“Profetul nu a postit niciodata o luna intreaga decat in Ramadan”.
Al-Sindi a comentat hadisul relatat de Umm Salamah :
“ El lega Shaban de Ramadan inseamna ca postea amandoua lunile impreuna ;aparent semnificatia acestui hadis este ca Profetul postea intreaga luna Shaban ,dar exista relatari care indica cateva diferente.De aceea trebuie inteleasa semnificatia “a posti cea mai mare parte din…” ,a posti tot (n.p-toata luna Shaban) si a-l lega de Ramadan.

Daca ne intrebam care este motivul pentru care Profetul (pacea si binecuvantrea lui ALLAH asupra lui) a postit atat de mult in timpul lunii Shaban ,raspunsul este :
Al-Haafiz a spus :
Motivul este explicabil din relatarea An-Nasaa`I si Abu Dawod ,clasificat ca sahih de catre Ibn Khuzaymah conform cu ceea ce a spus Usamah Ibn Zaid :
“ Am spus ,O,Trimis al lui ALLAH,nu te-am vazut in nico luna postind atat de mult ca in Shaban .El a spus :”Aceasta este luna in care multi oameni sunt neatenti intre Rajab si Ramadan ;este luna in care faptele bune ale oamenilor sunt ridicate la Stapanul Lumilor si doresc ca faptele mele bune sa fie ridicate ,de aceea postesc”
Clasificat ca hasan de catre Al-Albaani in Sahih al-Nasaa`I 2221.

Si ALLAH TA`AALA STIE CEL MAI BINE!

 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 1

Companionii Profetului Muhammad

Companionii Profetului Muhammad

 

Fiecare musulman isi doreste sa calce pe urmele profetului Muhammad, sa fie un urmas demn al lui si un bun musulman. Dar, fireste ca lucrul acesta nu se intampla doar cu oamenii din prezent, ci inca de la inceputul perioadei de profetie a lui Muhammad, musulmanii incearca sa faca ce face el, ce spune el si ce recomanda. Astfel, au existat cea mai buna generatie de musulmani din toate timpurile.

Cu siguranta aceasta a fost prima generatie. Aceasta a fost compusa din oameni care au crezut intru totul, care au facut fata unor provocari si incercari extrem de grele. Sigur ca de-a lungul timpului au mai existat musulmani care au avut credinta neclintita in fata oricaror greutati cu care s-au confruntat. Insa, acestea au fost personalitati aparte, deosebite, dar care nu alcatuiau o intreaga generatie de exceptie.

branches bright colors 957024 1024x1024 Companionii Profetului MuhammadAstfel, si Profetul Muhammad a spus ca cei mai buni si de urmat sunt cei cu care el a impartasit bune si rele, cei care au construit primele caramizi ale Islamului, cei carora le datoram atat de multe. Ei sunt cunoscuti drept ashab, sau sahaba – companionii Profetului Muhammad. Gradual, urmatorii cei mai buni sunt cei care au urmat dupa acestia, cunoscuti drept tabi’un… si asa mai departe cu generatiile care au urmat.

Companionii Profetului Muhammad au ales sa fie musulmani in ciuda intregii societati, in ciuda mpotrivirii, de multe ori, a familiei si comunitatii lor. Ei sunt cei care au fost inspirati direct de spusele si actiunile profetului Muhammad, iubindu-l foarte mult, mai mult decat pe ei insisi. Ei si-au parasit la nevoie casele si au emigrat in necunoscut. Impreuna cu Profetul, au intemeiat la Medina o civilizatie de la zero. Au fost cei care au raspandit dreptatea intr-o societate inchistata in obiceiuri si nedreptati, cei care i-au readus pe cei din Peninsula Arabica la esenta adevarului si la monoteism.

Ei l-au văzut împărtăşind necazurile şi foametea care s-a abătut asupra oamenilor, impunându-şi sieşi şi semenilor săi un principiu veşnic valabil: „A fi primul care simte foame dacă oamenilor le este foame şi ultimul care să-şi potolească foamea când oamenii sunt înfometaţi.”

Da, primii credincioşi au fost mai recunoscători pentru discernământul lor, prin care au perceput lucrurile adecvat încă dinainte de venirea lor pe lume, mulţumindu-I lui Allah care i-a îndrumat către credinţă.

 

Source Link

Views: 2

Vicii periculoase – partea a doua

Vicii periculoase – partea a doua

Islamul îndeamnă musulmanul (si oamenii in general) să se abţină de la toate vicii precum:

Crima. Musulmanul nu trebuie să comită crime. Prin urmare, Islamul impune o pedeapsă aspră pentru crimă, deoarece, dacă criminalii nu sunt descurajaţi, crima s-ar răspândi şi viaţa ar deveni de nesuportat şi nesigură. Profetul Muhammad a spus: „Un credincios ar mai putea avea o şansă de iertare din partea lui Dumnezeu, doar dacă nu comite o crimă.”

 

Adulterul. Acest viciu pune în pericol căsnicia, familia, onoarea şi întreaga societate. Conduce la răspândirea bolilor venerice şi poate conduce la infracţiuni precum violul şi crima. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Şi nu vă apropiaţi de preacurvie, căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!” (Al-‘Isra’: 32).

 

Consumul de alcool. Musulmanul nu are voie să bea alcool, nici măcar o picătură, pentru că aceasta îl face pe consumator incapabil să-şi controleze cuvintele şi faptele, ceea ce îl transformă într-o ameninţare pentru propria siguranţă şi pentru siguranţa altora. Profetul Muhammad a spus: „Dacă o cantitate mare din ceva intoxică, o picătură din acel ceva este interzisă.”

 

Jocurile de noroc. Viciul jocurilor de noroc implică însuşirea banilor altora pe nedrept, în mod necinstit. Conduce cu siguranţă la rezultate dezastruoase, faliment, ură, duşmănie şi cel mai probabil răzbunare. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„O, voi cei care credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] şi săgeţile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi.” (Al-Mai’da: 90).

Y29udGVudC9jb250ZW50L2dvb29zLmpwZ3w2NjA Vicii periculoase - partea a doua

Bârfa. Musulmanul nu are voie să îi bârfească pe alţi oameni, pentru că, dacă toată lumea bârfeşte, oricine poate trage concluzia că este bârfit în absenţa sa. Rezultatul constă în neîncredere reciprocă. Coranul cel sfânt compară bârfa cu înfruptarea din carnea unui frate mort:

„Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii!” (Al-Hujurat: 12).

 

Furia. Musulmanul trebuie să îşi controleze furia, pentru că o persoană furioasă nu-şi poate măsura cuvintele sau faptele foarte bine. Această lipsă de control poate cauza rău altor oameni şi poate înrăutăţi relaţiile dintre fraţi. Profetul Muhammad a spus: „Cel puternic nu este acela care câştigă o luptă, ci acela care se controlează atunci când este furios.”

Vicii periculoase – partea a doua

Extravaganţa. Musulmanul nu trebuie să fie risipitor. Nu trebuie să-şi cheltuiască banii pe haine sau mâncare scumpă sau obiecte de lux. Principiul islamic adiacent este acela că libertatea individului are limite pe care nu ar trebui să le depăşească. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!”

 

Pălăvrăgeala. Musulmanul nu are voie să se implice în pălăvrăgeală inutilă, pentru că un asemenea act atrage după sine bârfă, bătaie de joc, cuvinte urâte sau glume ofensatoare. Allah îi numeşte în Coranul cel sfânt pe credincioşi drept

„cei care rămân departe de vorbele deşarte”. (Al-Mu’minun: 3).

Source Link

Views: 2