Orientarea umanista a civilizatiei islamice -1

  Mustafa Siba’i   Nici un cecetator al civilizatiei islamice si al impactului ei nu poate sa nu se intereseze de orientarea ei umanista, care o deosebeste de toate celelalte civilizatii, caci ea a transferat omenirea de la atmosfera de dusmanie, ura, discriminare si fanatism la atmosfera de iubire, toleranta, cooperare si egalitate in fata […]

 

Mustafa Siba’i

 

6788944137_6502204db0Nici un cecetator al civilizatiei islamice si al impactului ei nu poate sa nu se intereseze de orientarea ei umanista, care o deosebeste de toate celelalte civilizatii, caci ea a transferat omenirea de la atmosfera de dusmanie, ura, discriminare si fanatism la atmosfera de iubire, toleranta, cooperare si egalitate in fata lui Allah si in fata legii si in societate- o egalitate in care nu exista nici o urma a superioritatii unei rase fata de alta, unei categorii fata de alta sau unei natiuni fata de alta.

Aceasta orientare spre o claritate in principiile civilizatiei islamice, in legislatia ei si in realitatea ei. In ceea ce priveste orientarea umanista a principiilor sale, Islamul proclama ca toti oamemnii au fost creati dintr-un singur suflet: “O, voi oameni! Fiti cu frica de Domnul vostru care v-a facut pe voi dintr-o singura fiinta si a facut-o din aceasta si pe perechea ei si care a raspandit din cele doua (fiinte) multi barbat si femei!“ . Toti oamenii din lume au aceeasi obarsie. Oricat s-ar fi impartit oamenii dupa aceea in natiuni, triburi, tari si rase, ei se impart asemenea membrilor aceleiasi familii sau fratilor care au acelasi tata si aceeasi mama. Dupa cum stau lucrurile, aceasta deosebire in privinta raselor sau tarilor lor nu poate sa conduca decat la cooperare, la cunoastere si la intalnire in implinirea binelui si din aceasta a izvorat principiul umanist etern: “O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o muiere si v-am facut pe voi popoare si triburi pentru ca sa va cunoasteti!”

Dupa aceea, viata poate sa-i inalte pe unii si sa-i coboare pe altii, unele paturi se pot imbogati si multi pot saraci, o persoana poate sa carmuiasca si un popor sa fie supus, pielea unor neamuri poate sa fie alba, iar culoarea altor natiuni poate sa fie neagra. Chiar daca este oranduiala vietii, sistemul ei care nu se modifica, nu este de natura sa-i situeze pe cel care s-a inaltat deasupra celui care a ramas jos, nici pe cel bogat deasupra celui sarac, nici pe cel care carmuieste deasupra celui supus, nici pe cel de culoare alba deasupra celui de culoare neagra, ci toti sunt egali pentru Allah prin natura lor omeneasca, nefacandu-se deosebire intre ei decat tinandu-se seama de evlavia lor: “Cel mai cinstit la Allah dintre voi este cel mai evlavios dintre voi!” Ei sunt egali in fata legii in ceea ce priveste necesitatea respectarii ei, nefacandu-se deosebire intre ei decat in privinta adevarului: “Acela care a facut un bine cat un graunte de colb il va vedea, /Dupa cum cel care a facut un rau cat un graunte de colb il va vedea.” Ei sunt egali si in societate, unde cel puternic este influentat de cel slab, iar ansamblul lor este influentat de activitatea indivizilor:

“Credinciosii sunt, in ceea ce priveste iubirea unuia fata de altul si intelegerea dintre ei, asemenea unui trup in care, daca un membru se plange ii raspund celelalte membre cu ardoare si stand de veghe.

 

Source Link

Views: 1

Dragostea pentru umanitate – p.2

    Oamenii norocoși care au îngenunchiat în fața altarului afecțiunii și care și-au devotat viețile propagării dragostei nu au lăsat nici cel mai mic loc în vocabularul lor pentru cuvinte precum „ură”, „furie”, „conspirație” sau „resentiment” și chiar dacă e vorba de riscarea propriei vieți, nu au tolerat niciodată dușmănia. Capetele lor sunt aplecate […]

 

 

1_29Oamenii norocoși care au îngenunchiat în fața altarului afecțiunii și care și-au devotat viețile propagării dragostei nu au lăsat nici cel mai mic loc în vocabularul lor pentru cuvinte precum „ură”, „furie”, „conspirație” sau „resentiment” și chiar dacă e vorba de riscarea propriei vieți, nu au tolerat niciodată dușmănia. Capetele lor sunt aplecate cu modestie, sunt pline de dragoste și nu au fost niciodată de acord cu altceva decât cu dragostea. Atunci când se ridică, sentimentele de dușmănie încearcă să își găsească un loc de ascuns, dar ele devin geloase și dau înapoi din fața dragostei.

Singura magie, singura vrajă care poate distruge șirtelicurile Satanei este dragostea. Mesagerii și profeții au stins focurile urii și ale geloziei pornite de faraoni, Nimrod și alți tirani; astfel, ei au fost învinși cu nimic altceva decât dragoste. Sfinții au încercat să adune laolaltă sufletele nedisciplinate și rebele, care erau împrăștiate de colo-colo ca niște pagini rupte. Au folosit dragostea pentru a induce comportamentul uman și altora. Puterea dragostei a fost suficient de mare ca să distrugă farmecele lui Harut și Marut* și suficient de eficientă pentru a stinge focurile Iadului. Prin urmare, nu există niciun dubiu că o persoană armată cu dragoste nu are nevoie de nicio altă armă. Este clar că dragostea este suficient de puternică să oprească un glonț sau chiar o ghiulea.

Interesul nostru în mediu și dragostea noastră pentru umanitate – adică abilitatea de a îmbrățișa creația – depinde de cunoașterea și înțelegerea propriei noastre esențe, de capacitatea noastră de a ne auto-descoperi și de a simți legătura cu Creatorul nostru. În paralel cu abilitatea de a descoperi și simți profunzimea interioară proprie și potențialul ascuns al esenței noastre, vom fi capabili și să apreciem faptul că și alții posedă același potențial. Mai mult decât atât, din cauză că aceste valori interioare sunt legate în mod direct de Creator și pentru că se creează un respect pentru bogățiile ascunse în toate creaturile, vom începe să vedem fiecare ființă vie dintr-o perspectivă diferită și într-o manieră diferită. În realitate, nivelul înțelegerii și aprecierii semenilor noștri depinde de cât bine recunoaștem calitățile și bogățiile deținute de fiecare persoană. Putem rezuma acest concept cu un gând bazat pe o vorbă de-a Profetului, pacea și binecuvântarea fie cu el, „un om este o oglindă a altui om.” Dacă suntem capabili să facem asta, precum și să înțelegem și apreciem bogățiile ascunse în fiecare persoană, vom înțelege și cum putem lega aceste bogății de adevăratul lor Creator și, astfel, vom accepta că tot ce este frumos, tandru și drăgăstos în acest univers îi aparține Lui. Sufletul care simte această profunzime spune, așa cum a spus și Rumi, un faimos sfânt musulman, atunci când ne spunea povești cu limbajul dragostei: „Vino, vino și ni te alătură, căci noi suntem oamenii dragostei devotați lui Dumnezeu! Vino, vino prin ușile dragostei și ni te alătură și stai cu noi. Hai să ne vorbim prin inimile noastre. Hai să vorbim în secret, fără urechi și ochi. Hai să râdem împreună, fără buze sau sunet; hai să râdem ca trandafirii. La fel ca gândul, hai să ne privim unul pe celălalt fără niciun cuvânt sau sunet. Și pentru că suntem toți la fel, hai să ne chemăm unul pe celălalt cu inimile  noastre, fără să ne folosim buzele sau limba. Și în timp ce mâinile ne sunt împreunate, hai să vorbim despre asta.”

În cultura de astăzi, nu este ușor să experimentăm o înțelegere atât de profundă a acestor sentimente și valori umane, nu putem să le găsim cu ușurință în gândirea grecească sau latină sau în filosofia occidentală. Gândirea islamică ne privește pe fiecare dintre noi ca manifestări diferite ale unui minereu unic, ca aspecte diferie ale unei singure realități. Într-adevăr, oamenii care s-au strâns în jurul unor puncte comune, ca de exemplu Unicitatea lui Dumnezeu, Profetul și religia, creează imaginea membrelor unui trup. Mâna nu trebuie să concureze cu piciorul, limba nu critică buzele, ochiul nu vede greșelile urechii, inima nu se luptă cu mintea.

Cum toți suntem membre ale aceluiași corp, ar trebui să punem punct acestei dualități care violează însăși uniunea noastră. Trebuie să eliberăm calea spre reunirea tuturor oamenilor; aceasta este una dintre cele mai mărețe căi prin care Dumnezeu le asigură succesul oamenilor în această lume și prin care El transformă această lume într-un Paradis. Acesta este modul în care ușile Raiului se deschid larg pentru a ne oferi o întâmpinare călduroasă. Prin urmare, ar trebui să înlăturăm toate ideile și sentimentele care ne dezbină și să ne îmbrățișăm.

 

 

sursa: publicația Zaman

Source Link

Views: 2