Tag: legislatie

Esența și sensurile șari’ah

 

S. A. Al-Mawdudi

 
Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
green nature dual monitor otherNu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează  acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 2

Sistemul moștenirii

Sistemul moștenirii

Dan Michi

 

old-money-treesSpunem ca avem de-a face cu situatia unei mosteniri atunci cand o persoana aflata inca in viata obtine dreptul legal asupra averii defunctului. Exista mai multe forme ale sale, acolo unde institutia averii private este recunoscuta ca baza a sistemului social si economic. In prezent, atat aceste forme, cat si legile care le guverneaza difera in functie de idealurile pe care le are una sau alta dintre societati. In ceea ce priveste Islamul, cadrul legislativ se fundamenteaza pe cinci consideratii principale :
1- Sa nu permita concentrarea bogatiei in mainile a doar catorva persoane, ci ea sa fie redistribuita societatii.
2- Sa respecte atat dreptul proprietatii individuale, cat si pe cel al averii obtinute prin mijloace cinstite.
3- Sa formeze constiinta ca oamenii, de fapt, nu sunt stapanii absoluti ai averii obtinute, ci doar cei care o administreaza; prin urmare, ei nu sunt autorizati sa o dea altora dupa bunul lor plac.
4- Sa consolideze sistemul familial, elementul de baza al societatii islamice.
5- Sa stimuleze munca si activitatile economice.
In perioada preislamica si chiar in unele dintre societatile moderne, sistemul mostenirii are foarte multe lipsuri, acestea putand sa fie concluzionate astfel :
  • Femeile erau complet omise din procesul mostenirii; ele sunt, mai degraba, o parte din averea defunctului, din acest moment, nemaipunandu-se problema drepturilor de mostenire.
  • In Peninsula Arabiei preislamica, existau societati tribale, in care nu doar femeile erau lipsite de dreptul la mostenire, ci si bolnavii ori copiii minori. In acele vremuri domnea principiul conform caruia „singurul care este indreptatit sa mosteneasca ceva este acela care stia sa manuiasca taisul sabiei.”
  • Apoi, in anumite societati, puteam zari acel aspect legislativ care tinea cont de prima nastere, sistem care inca se mai practica in anumite parti ale lumii, si conform caruia doar cel mai mare dintre copii mosteneau intreaga avere a tatalui sau, in cel mai rau caz, avea prima optiune.
Islamul a reformat aceste sisteme, sinteza noutatilor fiind urmatoarea :
  • a definit in termeni foarte clari cota-parte la care are dreptul fiecare mostenitor si a stabilit limitele in interiorul carora proprietarul poate sa dispuna de drepturile sale dupa bunul plac sau propriile capricii.
  • a ridicat conditia femeii, tratata anterior ca un sclav, si a facut-o coproprietara alaturi de barbat; prin aceasta masura, nu doar ca i-a redat demnitatea, ci chiar i-a instituit drepturile sale sociale si economice.
  • a impus regulile prin care concentrarea bogatiei sa fie sortita esecului, dispunand redistribuirea echitabila a ei in societate, unui numar mare de persoane.
  • a insemnat sfarsitul dreptului primului nascut si a pus la dispozitie o baza corecta de plecare in procesul redistribuirii averii defunctului.
Acestea sunt doar cateva trasaturi specifice sistemului islamic de mostenire. In momentul in care s-au stabilit regulile de distribuire a bunurilor defunctului, primul principiu de care s-a tinut cont a fost cel conform caruia atat bunurile imobile, cat si cele mobile, vor face obiectul redistribuirii, dupa ce in prealabil sunt indeplinite urmatoarele conditii :
– efectuarea cheltuielilor funerare;
– achitarea oricarei datorii pe care o avea persoana decedata;
– executarea testamentara cu pana la 1/3 din totalul activelor, daca este cazul. Este bine sa reamintim ca zestrea (mahr) sotiei, in caz ca nu a fost achitata, trebuie inclusa la datorii. Mai mult decat atat, nu este legal sa fie intocmit un testament in favoarea unei anumite persoane cu drept la mostenire.
In acest mod, drepturile tuturor partilor sunt garantate. In semn de omagiu si onoare pentru cel decedat, au prioritate cheltuielile ocazionate cu inmormantarea sa; pe langa acestea, drepturile celorlalti nu vor fi soldate odată cu disparitia defunctului, ci ele vor fi redistribuite fara nicio preferinta.
sursa: economia-islamica.blogspot.com
Source Link

Views: 0

Esența și sensurile șari’ah

  S. A. Al-Mawdudi   Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui. După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care […]

S. A. Al-Mawdudi

Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
Nu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează  acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2