Al-Biruni – Parintele farmaciei arabe – 2
Cartea “Kitab Al-Saydanah” a lui Al-Birûni in textul original din araba poate sa fie divizat in doua parti principale.
Prima parte consta intr-o introducere si cinci capitole scurte continand informatii foarte utile. Al-Birûni explica aici metodele intreprinse, modul de a le aborda, planurile sale, cat si ale colaboratorilor sai si obiectivele lor pentru a putea trage o concluzie satisfacatoare. De asemenea, aici, Al-Birûni defineste domeniul important al sanatatii in care intra si arta farmacistului, farmacologia, terapeutica, prezentand interpretari istorice si literare. (12)
Iata cum defineste termenul de “Saydanah” (Farmacie): Cuvantul “Saydanah” este mai familiar decat “Saydalah”. Din contra, cuvantul “Saydalah” este mai intrebuintat: el vrea sa spuna un chimist, un droghist sau un farmacist. Un “Saydali” este cel care recolteaza drogurile simple in cele mai bune conditii posibile si amesteca cele mai bune varietati pentru a prepara medicamente dupa recomandarile “Maestrilor Artei Sanatatii” (13).
Al-Birûni introduce aici cateva sfaturi, cat si pasaje de poezie. El citeaza cativa poeti cum ar fi Abu-Nuwas din timpul lui Harun-Al-Rasid sau Ibn-Al-Rumi.
Partea a doua se refera la “Materia Medica” propriu-zisa si Al-Birûni enumera drogurile in ordine alfabetica incepand cu “Alif” prima litera araba. El descrie tot aici ciupercile, cat si animale ca randunica-de-mare, porcul spinos sau cantaride si de asemenea o varietate de porumbel salbatic (Shiffin Bari, in araba) a carui carne o considera dupa cea de porumbel ca fiind cele mai hranitoare in geriatrie (Fdilat al ghidha) si ca avand o putere miraculoasa pentru a regenera sangele la anemici.
Dar geniul lui Al-Birûni nu s-a limitat la studiul “Materiei Medica” si farmacologiei. In cursul celor 75 de ani de existenta (80 de ani lunari dupa calendarul musulman) el a scris numeroase alte opere stiintifice sau literare fara legatura cu “Materia Medica” sau cu “Farmacia”. Numarul lucrarilor pe care le-a scris se apropie de 180. Al-Birûni a scris o lucrare asupra monumentelor ramase din generatiile trecute in araba: “Athar al Baqivah anil quiun al Khalivah”.
Retinut la Curtea din Ghazni, poate ca astrolog oficial, el l-a insotit pe sultanul Mohamed in mai multe dintre expeditiile sale din Nord-Vestul Indiei. El le-a descris intr-o monografie intitulata: “Kitab Ta’rikh al Hind”. In timpul calatoriei sale in India el a invatat sanscrita, a studiat literatura indiana si a tradus numeroase carti indiene in araba.
Dupa moartea sultanului Mohamed in 998, Al-Birûni a continuat munca sa stiintifica sub patronajul succesorului, sultanul Ma’sud. El a rezumat cunostintele astronomice ale arabilor intr-o carte pe care a intitulat-o “Al Qanun al Mas’udi”.
Cam in aceeasi epoca, el a mai scris si un tratat despre geometrie, artimetica, astronomie si astrologie: “Kitab al Tafhin li ava’il sina’at al tandjien”. Spre anul 1000, el a scris un tratat privind trigonometria sferica: “Kitab Maquid Ibn Al Hay’a”. Al-Birûni a scris toate operele sale in araba, care era atunci limba Literaturii si {tiintei in lumea musulmana. De altfel, daca cunoasterea sanscritei i-a permis sa traduca multe lucrari indiene in araba, aceasta i-a permis, lucru destul de curios, sa traduca lucrari din greaca in sanscrita (15).
De-a lungul acestei prea scurte priviri din monumentala opera a lui Abu L-Rayan Mohamed Ibn Ahmad Al-Birûni, se poate usor imagina care a fost stralucirea civilizatiei musulmane in jurul anului 1000 si chiar dupa aceea pana la Reconchista spaniola care s-a terminat in 1492 prin cucerirea Granadei. Daca batalia de la Poitiers in 733 si victoria lui Charles Martel asupra sultanului Abd Er Rhamane a fost o mare victorie a Crestinismului asupra Islamului, a contribuit si la reculul civilizatiei in lumea noastra occidentala si a intarziat cu cateva secole evolutia “moderna” a batranei noastre Europe.
Stralucirea civilizatiei Islamice a trecut din Orient spre Occident, din Mashrek spre Maghreb, de la o extrema la alta a acestei Mediterane care a fost leaganul civilizatiei grecesti, latine si arabe, aceasta Mediterana pe care romanii o numeau “Mare Nostrum” (Notre Mer fr.) si pe care noi o vom putea numi in franceza: “Notre mere” (Mama noastra), anticipand nasterea unei viitoare Euro-Maghreb, leagan al unei noi civilizatii pline de bogatiile tuturor raselor.
Michel Soulard
Poitiers, Franta
Traducere Dr. F. C. Iugulescu
Bibliografie:
1. “La Peinture Arabe” Editions Skira. Texte de Richard Ethinghausen, p. 11
2. “Islamic Medicine”. Manfred Ulhman at the Edinburgh University press, p. 1273-1274
3. “Medecins et Medecine de l’Islam”. Sleim Amar, p. 42
4. Mohamed Souissi: “Le Message Scientifique d’Al-Birûni et sa portee actuelle dans les Pays Musulmans. Al-Birûni’s Commemorative Volume, p. 786
5. Le Coran
6. Lucien Leclerq: “Histoire de le Medecine Arabe”. Tome I, p. 236
7. “Al-Birûni’s Commemorative volume”, p. 479, 481
8. “Al-Birûni’s Book on Pharmacy and Materia Medica”, p. 35
9. Hakim Mohamed Said: “Pharmacy and Medicine thru Ages”, p. 17
10. Ibn-Al- Baytar: “Traite des Simple”
11. Al-Birûni: “Kitab Al Saydanah fi Al Tibb”, Hamdard Academy, Karachi, p.37
12. “Al-Birûni’s Commemorative Volume”, p. 481, 482
13. “Al-Birûni’ s Book on Pharmacy and Materia Medica”, p. 1
14. “Islamic Medicine”, Manfred Ulhmann at Edinburgh University, p. 1274
15. “Al-Birûni’s Commemorative Volume”, p. 19, 20
16. S. Iszak – Farmacia de-a lungul secolelor – Ed. {t. Enc., Bucuresti, 1979, 419 p.
sursa: Revista GalenusSource Link
Views: 1
