Mustafa Siba’i
Nici un cecetator al civilizatiei islamice si al impactului ei nu poate sa nu se intereseze de orientarea ei umanista, care o deosebeste de toate celelalte civilizatii, caci ea a transferat omenirea de la atmosfera de dusmanie, ura, discriminare si fanatism la atmosfera de iubire, toleranta, cooperare si egalitate in fata lui Allah si in fata legii si in societate- o egalitate in care nu exista nici o urma a superioritatii unei rase fata de alta, unei categorii fata de alta sau unei natiuni fata de alta.
Aceasta orientare spre o claritate in principiile civilizatiei islamice, in legislatia ei si in realitatea ei. In ceea ce priveste orientarea umanista a principiilor sale, Islamul proclama ca toti oamemnii au fost creati dintr-un singur suflet: “O, voi oameni! Fiti cu frica de Domnul vostru care v-a facut pe voi dintr-o singura fiinta si a facut-o din aceasta si pe perechea ei si care a raspandit din cele doua (fiinte) multi barbat si femei!“ . Toti oamenii din lume au aceeasi obarsie. Oricat s-ar fi impartit oamenii dupa aceea in natiuni, triburi, tari si rase, ei se impart asemenea membrilor aceleiasi familii sau fratilor care au acelasi tata si aceeasi mama. Dupa cum stau lucrurile, aceasta deosebire in privinta raselor sau tarilor lor nu poate sa conduca decat la cooperare, la cunoastere si la intalnire in implinirea binelui si din aceasta a izvorat principiul umanist etern: “O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un barbat si o muiere si v-am facut pe voi popoare si triburi pentru ca sa va cunoasteti!”
Dupa aceea, viata poate sa-i inalte pe unii si sa-i coboare pe altii, unele paturi se pot imbogati si multi pot saraci, o persoana poate sa carmuiasca si un popor sa fie supus, pielea unor neamuri poate sa fie alba, iar culoarea altor natiuni poate sa fie neagra. Chiar daca este oranduiala vietii, sistemul ei care nu se modifica, nu este de natura sa-i situeze pe cel care s-a inaltat deasupra celui care a ramas jos, nici pe cel bogat deasupra celui sarac, nici pe cel care carmuieste deasupra celui supus, nici pe cel de culoare alba deasupra celui de culoare neagra, ci toti sunt egali pentru Allah prin natura lor omeneasca, nefacandu-se deosebire intre ei decat tinandu-se seama de evlavia lor: “Cel mai cinstit la Allah dintre voi este cel mai evlavios dintre voi!” Ei sunt egali in fata legii in ceea ce priveste necesitatea respectarii ei, nefacandu-se deosebire intre ei decat in privinta adevarului: “Acela care a facut un bine cat un graunte de colb il va vedea, /Dupa cum cel care a facut un rau cat un graunte de colb il va vedea.” Ei sunt egali si in societate, unde cel puternic este influentat de cel slab, iar ansamblul lor este influentat de activitatea indivizilor:
“Credinciosii sunt, in ceea ce priveste iubirea unuia fata de altul si intelegerea dintre ei, asemenea unui trup in care, daca un membru se plange ii raspund celelalte membre cu ardoare si stand de veghe.
Source Link
Views: 1
