Tag: Darwinism

Frauda evoluţionistă

 

Frauda evoluţionistă

Mulţi oameni, adepţi ai materialismului şi lucrurilor palpabile, incapabili să priceapă semnele lui Alllah subhanahu wa ta’ala, au pus ei la cale o teorie care să infirme miracolul creării vieţii aşa cum e descris el în Cărţile Sfinte revelate Profeţilor, şi să arate lumii că viaţa a apărut sponta, întâplător, dintr-un elemet comun.

Nici acum nu ştiu evoluţioniştii să explice, ce a apărut mai întâi, oul sau găina!

Nobilul Quran spune:

” Noi l-am creat pe onm din apă aleasă venită din lut, / Apoi l-am făcut Noi o picătură într-un singur loc / Apoi am făcut din picătură un cheag….” sura Muminun, 12-14
In contra-partidă apar “savanţi”, care în căutare de glorie lumească şi amăgiţi de şaitan, “descoperă” ei “pătratul rotudului”

Primul mistificator al Adevărului a fost Charles Darwin, care a iniţiat teoria evoluţionsită, carea avut şi are o extraordinară aderenţă la mase; Teorie de care nici măcar autorul nu era sigur că e bună, căci, în 1859, în cartea sa «Originea speciilor», Charles Darwin scria: “De ce, dacă speciile au descins din alte specii, prin gradaţii insensibile care ţin de detaliu, (de ce), nu vedem peste tot nenumărate forme de tranziţie?”. Acest lucru este scris în capitolul VI – Dificultăţi ale teoriei.

Oameni de “știință”, atât dintre cei moderni cât şi dintre cei contemporani, care cred “adevărul şi realitatea” evoluționismului au plecat în căutarea acestor forme de tranziţie şi, de atunci, tot caută…dar nu au găsit nimic.
Şi dacă nu au fost găsite formele de tranziţie mult râvnite…atunci au fabricat ei fosile şi le-au prezentat ca forme de tranziţie.

Intâi, ca să îşi susţină teoria, trebuiau să d.emonstreze că regnul animal are un strămoş comun, în regnul ANIMAL, fiind inclus şi omul.

Aşadar, omul trebuia să aibă ceva comun şi cu peştele şi cu porcul şi cu găina. Ce putea oare fi comun lor, căci omul nu trăieşte nici în apă, nici nu zboară şi nici nu râmă! Şi aită că auu găsit – embrionul!

Frauda evoluţionistă în embriologie, a fost implementată cu extraordinar succes de către Ernst HaeckelErnst Haeckel

 

 

 

 

 

 

Source Link

Views: 0

Darwinismul și primului război mondial

  Adnan Oktar             Efectele pătrunderii darwinismului în cultura europeană şi influenţele luptei pentru supravieţuire au apărut imediat. Mai întâi ţarile sugătoare ale Europei au început să se folosească de ţările mai puţin dezvoltate. Cel mai sângeros efect al politicii darviniste a avut loc în anul 1914 prin primul război mondial. Cunoscutul profesor de […]

 

Adnan Oktar

 

article-2226235-01A9D2BF000004B0-479_964x704          Efectele pătrunderii darwinismului în cultura europeană şi influenţele luptei pentru supravieţuire au apărut imediat. Mai întâi ţarile sugătoare ale Europei au început să se folosească de ţările mai puţin dezvoltate. Cel mai sângeros efect al politicii darviniste a avut loc în anul 1914 prin primul război mondial.

Cunoscutul profesor de istorie James Joll, a notat următorele în lucrarea sa cu numele Europe Since 1870 ( Europa după 1870) despre primul război mondial şi despre convingerile daviniste ale conducătorilor Europei. Ca exemplu putem expune notiţele comandatului general al Austro – Ungariei, Franz Baron Conrad von Hoetzendorff, care a mărturisit următoarele amintiri de după război: “Religia, învăţaturile morale şi alte doctrine filosofice care scot în evidenţă iubirea , pot uneori să slăbească lupta pentru supravieţuire a omului. Dar niciodată în ciuda tuturor încercărilor, nu vor putea împiedica ca ea să fie puterea care sprijină pământul… Dezastrul primului război mondial a avut loc într-o armonie perfectă conform principiului lui Malthus. Acest război a avut loc prin puterea omului şi a marilor state, ea este o lege a naturii, asemeni unui fulger care trebuia să fulgere.”

Nu este greu să înţelegem motivul pentru care Conrad a împins Austro – Ungaria în război. Aceste tipuri de gândiri nu erau limitate doar la conducătorii de oşti. Kurt Riezler, cancelarul german al lui Theobald von Bethman- Hollweg, notase următoarele în anul 1914: “Răutatea şi duşmania între oameni este din firea omului. Peste tot observăm ura… ea nu a apărut pentru că s-a schimbat firea omului, ci ea a existat şi va continua să existe în sursa şi în miezul vieţii.”

Unul din generalii primului război mondial Friedrich von Bernardi a facut următoarea legătură între bătălie şi lupta naturii pentru supravieţuire: “Lupta este o necesitate biologică asemeni luptei dintre elementele naturii. Lupta pentru supravieţuire este una din caracteristicile vieţuitoareler.”

Aşa cum aţi observat, primului război mondial a început datorită ideilor “evoluţioniste” ale  generalilor, conducătorilor şi gânditorilor care vedeau lupta , vărsarea de sănge , chinul şi moartea ca pe o formă de evoluţie. Iar sursa aceste ideologii care i-a împins pe oameni la distrugere au fost teoriile lui Darwin: “lupta pentru supravieţuire” şi “rasele favorizate”.

Primului război mondial a lăsat în urmă 8 milioane de morţi, alte căteva milioane de răniţi , sute de case distruse  şi foarte mulţi oameni fără locuinţă şi locuri de muncă.

Războiul nazist care a început la 21 de ani după primului război mondial în care au murit 55 de milione de oameni, a avut tot o sursa de inspiraţie darvinistă.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 2

Evoluţia nu a avut loc niciodată – 1

  Evoluţioniştii răspund de obicei la critica de mai sus susţinînd că evoluţia se petrece prea lent pentru ca noi să o putem observa petrecîndu-se astăzi. Ei obişnuiau să pretindă că adevăratele dovezi ale evoluţiei rezidă în arhiva fosiliferă, însă adevărul este că miliardele de fosile cunoscute nu conţin nici măcar o singură formă care […]

 
Evoluţioniştii răspund de obicei la critica de mai sus susţinînd că evoluţia se petrece prea lent pentru ca noi să o putem observa petrecîndu-se astăzi. Ei obişnuiau să pretindă că adevăratele dovezi ale evoluţiei rezidă în arhiva fosiliferă, însă adevărul este că miliardele de fosile cunoscute nu conţin nici măcar o singură formă care să prezinte fără echivoc structuri tranziţionale în procesul de evoluţie.

“Dat fiind că evoluţia, conform lui Darwin, era într-o continuă stare de mişcare… a rezultat logic că arhiva fosiliferă ar trebui să abunde de exemple de forme tranziţionale mergînd de la cele mai puţin evoluate la cele mai evoluate”

Chiar şi cei care cred într-o evoluţie rapidă recunosc că ar fi nevoie de un număr considerabil de generaţii pentru ca un anumit “fel” să evolueze într-altul mai complex. Ar trebui, deci, să existe un număr considerabil de structuri tranziţionale adevărate păstrate în fosile (în fond, există acolo miliarde de structuri netranziţionale). Dar (cu excepţia cîtorva creaturi foarte îndoielnice precum controversatul „dinozaur cu pene” şi pretinsele „balene mergătoare”) acestea nu sunt de găsit.

În loc să umple golurile din arhiva fosiliferă cu aşa-numite verigi lipsă, majoritatea paleontologilor s-au găsit în situaţia în care în aceasta erau numai goluri, fără nici un semn de „intermediare” transformaţionale între speciile fosilifere documentate“.

Întreaga istorie a evoluţiei de la apariţia vieţii din non-viaţă la evoluţia omului din maimuţă trecînd prin evoluţia vertebratelor din nevertebrate, este în mod izbitor lipsită de forme intermediare: toate verigile lipsesc din arhiva fosiliferă, aşa cum lipsesc şi din lumea prezentă. Cu privire la originea vieţii, un cercetător de seamă în domeniul său, Leslie Orgel, după ce arată că nici proteinele nici acizii nucleici nu puteau apare una fără cealaltă, concluzionează:“Şi astfel, la prima privire, cineva ar putea trage concluzia că de fapt viaţa nu ar fi putut apare niciodată prin mijloace chimice.”

orgel190Fiind un „evoluţionist total”, Dr. Orgel nu poate accepta o asemenea concluzie. În consecinţă, el speculează afirmînd că este posibil ca ARN-ul (Acidul RiboNucleic) să fi apărut primul, dar apoi este nevoit să admită totuşi că:  “Evenimentele precise care au dat naştere ARN-ului rămîn neclare… investigatorii au propus multe ipoteze, dar dovezile în favoarea fiecăreia sunt în cel mai bun caz fragmentare” 

Traducere: “Nu se cunoaşte nici o cale prin care viaţa să fi putut apare de la sine. Din păcate, două generaţii de studenţi au fost învăţaţi că faimosul experiment al lui Stanley Miller pe un amestec gazos, a demonstrat practic originea naturalistă a vieţii. Dar nu este aşa!  Miller a pus tot lucrul într-o sferă, a încărcat-o electric, şi a aşteptat. El a descoperit apoi că aminoacizi şi alte molecule complexe fundamentale se acumulau pe fundul aparatului. Descoperirea a dat un uriaş avînt investigaţiei ştiinţifice asupra originii vieţii. Într-adevăr, pentru cîtva timp a părut ca şi cum crearea vieţii într-un tub de testare era la îndemîna ştiinţei experimentale. Din păcate, asemenea experimente nu au progresat mai departe decît prototipul original, lăsîndu-ne cu un gust amar din supa primordială.”

 

Source Link

Views: 0