CREDINŢA – O FORŢĂ REVOLUŢIONARĂ

  Muhammed Al-Ghazali   O credinţă puternică şi fermă este ca un izvor necesar din care se revarsă forţa pentru faptele dorite, curajul râvnit şi capacitatea de a îndura necazurile şi de a înfrunta pericolele. Ea creează în om un sentiment de nerăbdare şi un ataşament adânc faţă de idealul său astfel încât, dacă nu […]

 

Muhammed Al-Ghazali

 

O credinţă puternică şi fermă este ca un izvor necesar din care se revarsă forţa pentru faptele dorite, curajul râvnit şi capacitatea de a îndura necazurile şi de a înfrunta pericolele. Ea creează în om un sentiment de nerăbdare şi un ataşament adânc faţă de idealul său astfel încât, dacă nu reuşeşte să-şi atingă obiectivul propus, nu ezită să-şi bea partea din cupa morţii.

Când credinţa se strecoară în inima omului şi prinde în ea rădăcini adânci, scoate la iveală doar astfel de rezultate. Ea umple inima şi mintea omului cu o asemenea forţă ce acoperă şi influenţează toate celelalte trăsături ale lui. Dacă îşi deschide gura, vorbeşte cu încredere şi siguranţă. Când începe un lucru, îl face cu interes deplin şi sinceritate. Dacă porneşte într-o călătorie, destinaţia se află înaintea ochilor săi. Dacă se bucură de judecată dreaptă, atunci şi lumea inimii este locuită de entuziasm şi curaj nestăvilit. Ezitarea nu-şi găseşte loc în inima sa şi nici vitejiile nu-l urnesc din calea sa, nici nu-l abat de la ţinta pe care şi-a propus-o. Nu este de mirare dacă se adresează tututor precum a zis un poet Urdu: „Vino-ncoace, o, tiranule! Să ne încercăm măiestria, / Tu încearcă-ţi săgeata, eu îmi voi încerca ficatul (curajul)”. Şi îi provoacă pe ceilalţi, atfel:

Lucraţi voi după atitudinea voastră şi voi lucra eu [după atitudinea mea] şi [curând] veţi afla voi / asupra cui va veni chinul care îl înjoseşte şi asupra cui se va coborî osânda veşnică!
[Az-Zumar 39:39, 40]

Acest accent provocator, acest spirit independent în fapte şi acţiuni, această încredere de sine în înţelegerea adevărului şi tradiţiei sunt calităţi ce-l desemnează drept o persoană marcantă în viaţă. El îi tratează pe oameni în lumina faptelor văzute şi trăite de el. Dacă îi află pe oameni procedând cu dreptate şi sinceritate, el îşi întinde mâna pentru cooperare, iar dacă îi vede că fac greşeli, se retrage şi îşi menţine conştiinţa vie şi trează.

Trimisul lui Allah a spus: „Fiecare dintre voi va trebui să înceteze să umble cu orice călător. Să nu spună că se află alături de ceilalţi şi dacă ceilalţi fac fapte bune, atunci face şi el la fel, iar dacă ceilalţi fac fapte rele, atunci şi el li se alătură. Să vă pregătiţi să cooperaţi cu ei dacă fac fapte cinstite şi să vă feriţi dacă fac fapte josnice”. (consemnat de Tirmizi)

Însă cel slab devine sclavul tradiţiilor şi obieceiurilor comune. Comportamentul unui astfel de om este condus de lucrurile care sunt comune societăţii. Dacă aceste obieceiuri şi practici sunt greşite şi instructive, atunci el cară povara necazurilor acestei lumi şi a celei ce va să vină.

Numeroase feluri de inovaţii au devenit obişnuite printre oameni, cu ocazia sărbătorilor sau doliului. Ei acordă mai multă atenţie acestor fapte inovatoare decât realităţile religiei.

credintaUn drept-credincios nu manifestă însă nici un interes faţă de astfel de lucruri care, din perspectivă religioasă, nu sunt susţinute de nici o dovadă. El întâmpină împotrivire şi dificultăţi dacă se opune obieciurilor populare şi tradiţionale, dar este evident că nu trebuie să-i pese de părerea nimănui, în ceea ce priveşte lucrările lui Allah. El trebuie să-şi atingă idealul. Săgeţile criticii şi înţepăturile limbii nu-i pot sta în cale.

Minciuna, care uneori este „succes”, este ulterior manevrată de indivizi puternici ce apoi distrug statutul şi rangul. Nici aceasta nu poate rezista multă vreme cu ajutorul şi sprijinul aliaţilor ei, fiindcă mulţi duşmani care astăzi o îmbrăţişează, fiind înşelaţi de minciună, mâine vor deveni suporteri ai celorlalţi duşmani. Ei le aprobă ţintele şi obiectivele, după ce le află caracterul şi îşi promit sprijinul după ostilităţi puternice şi duşmănoase.

Ibn Abbas a povestiti că Trimisul lui Allah a zis: „Allah nu este mulţumit de cel ce a căutat să facă pe plac oamenilor, nemulţumindu-L pe El, iar acei oameni sunt şi ei nemulţumiţi, deoarece au făcut pe plac celui ce şi-a atras nemulţumirea lui Allah. Allah este mulţumit de cel ce, nemulţumindu-i pe oameni, i-a făcut Lui pe plac şi i-a făcut acestuia vorbirea minunată şi faptele frumoase în ochii celorlalţi”. (consemnat de At-Tabarani).

Un musulman trebuie să se ţină pe lângă ceea ce el crede că este adevărat şi să nu ia în seamă insultele, bătaia de jos şi necazurile cu care se confruntă. El trebuie să adopte un comportament care să-i permită întotdeauna să încerce să obţină răsplata (sewab) de la Allah. Dacă aceia care cred în superstiţii şi lucruri absurde îşi bat joc şi râd de cei credincioşi, atunci un drept-credincios trebuie să fie puternic şi să-şi apere drepturile cu hotărâre.

Iar când te văd, nu te iau ei decât în derâdere: Acesta este cel pe care l-a trimis Allah ca Trimis? / Puţin a lipsit să ne ducă pe noi în rătăcire de la zeii noştri, dacă noi nu ne-am fi ţinut de ei cu statornicie! Însă ei vor şti, când vor vedea chinul, cine este mai rătăcit de la drum. [Al-Furqan 25:41, 42]

Fără îndoială, un musulman trebuie să simtă în personalitatea lui, forţa credinţei, iar, în mintea sa, apăsarea şi teama credinţei. Dacă lucrurile din jurul său nu-l influenţează, atunci el este precum o stâncă ce nu tremură sub biciuirea valurilor mării. Ce rău pot face oamenilor aceştia unuia care simte în inima sa, forţa credinţei şi încrederii, iar în virtutea legăturii cu Domnul său şi a statorniciei în religia sa, simte înlăuntrul său o nouă hotărâre şi un curaj proaspăt? Chiar dacă toţi aceştia se reped şi-l atacă, nu vor fi în stare să-i facă nici un rău.

Ibn Abbas povesteşte că odată călărea în urma Profetului . Acesta a zis: „O, Copile! Adu-ţi aminte de Allah şi El va avea grijă de tine. Adu-ţi aminte de Allah, pe El îi vei afla pretutindeni. Recunoaşte dreptul lui Allah, la bunăstarea ta şi El te va recunoaşte că eşti la ananghie. Dacă ai nevoie de ceva, cere lui Allah. Dacă îţi trebuie ajutor, caută ajutorul lui Allah, căci nimeni nu te va putea ajuta dacă Allah nu îngăduie să fii ajutat şi ei nu vor avea nici o putere. Şi dacă alţii vor să-ţi facă rău, însă Allah nu a hotărât acest lucru pentru tine, ei nu-ţi vor putea atinge nici măcar un fir de păr din cap. Cerneala de pe condei s-a uscat şi filele au fost adunate.”

Forţa unui musulman îşi trage seva din credinţa pe care o nutreşte în Unicitatea lui Allah. Deopotrivă, celelalte calităţi îl împiedică să accepte vreo ocară sau insultă în lumina aceasta, fiindcă un musulman este respectat şi i se acordă un rang înalt pe baza legăturii sale cu cerurile. În propria sferă de credinţă, el are forţa unei întregi comunităţi. Acestea sunt cuvintele lui Allah, ce vorbesc pentru el:

Spune: Oare să-mi iau eu alt aliat decât Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului? El este Cel Mare care îi hrăneşte [pe toţi] şi căruia nu I se dă hrană”. „Spune: Mi s-a poruncit mie să fiu primul care primeşte Islamul! Şi să nu fii dintre politeişti!
[Al-An`am 6:14]

 

_______

Caracterul Musulmanului, Muhammed Al-Ghazali, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Soucre Link

Fiind la cumpărături

  Urmatoarele cuvinte le poti rosti in doar cinci secunde: ” La ilaha illallah , wahdahu la Sharika lah, lahul-Mulk, walahul Hamd Yuhiy wa Yumit wa Hua ala Kulli Shai-in-Qadir.” Daca vei rosti acestea, Allah ta’ala va scrie pentru tine de o mie de ori, cate o mie de fapte bune si va sterge, de […]

 
Urmatoarele cuvinte le poti rosti in doar cinci secunde: ” La ilaha illallah , wahdahu la Sharika lah, lahul-Mulk, walahul Hamd Yuhiy wa Yumit wa Hua ala Kulli Shai-in-Qadir.”

Daca vei rosti acestea, Allah ta’ala va scrie pentru tine de o mie de ori, cate o mie de fapte bune si va sterge, de o mie de ori, cate o mie de fapte rele, si va ridica un palat , pentru tine in Paradis.

Salim ibn Abdullah relata de la tatal sau, care l-a auzit pe bunicul sau, radhiAllahu anhu, spunind ca Profetul, pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa, spunea: ” Cine intra in targ si spune : ” La ilaha illallah, wahdahu la Sharika lah, lahul-Mulk walahul Hamd Yuhiy wa Yumit wa Hua ala Kulli Shain-in Qadir”, aceluia Allah ii scrie de o mie de ori, cite o mie de fapte bune si ii sterge de o mie de ori cite o mie de fapte rele si ridica pentru el, un palat in Paradis.” (relatat de Ibn Suniin Amalu al Yaum wal al Leila, nr.182; Al Hakim spune despre acest hadith ca este sahih, dupa Bukhari si Muslim)

Dua la cumparaturiAllah ne promite, iertarea pacatelor si palate in Paradis, doar pentru acest dhikr, facut la cumparaturi!..care poate fi rostit in câteva secunde!…

Si totusi, nu ne ostenim sa obtinem aceasta rasplata…din cauza unei fatale nepasari!

Fie ca Allah ta’ala sa ne fereasca de aceste mari pierderi, si sa ne faca sa fim dintre cei care isi dedica intreaga viata lui Allah….dintre cei care pun in fapta , ceea ce este mai bun (Qur’an, Hadith)

Barbati pe care nici negotul, nici marfa nu-i impiedica de la pomenirea lui Allah, de la implinirea Rugaciunii si de la achitarea Daniei, care se tem de o Zi cind inimile si privirile vor fi tulburate.
Surat An-Nur:37

 

sursa: rasarit.com

Soucre Link

Cum împlinesc rugăciunea – video

Cum împlinesc rugăciunea – video Rugăciunea reprezintă unul din cei cinci stâlpi ai Islamului, fiind astfel unul dintre actele de adorare obligatorii pentru un musulman. Bineînțeles, obligativitatea acestuia nu presupune o obligație de împlinire față de semeni, față de oameni și nu atrage o sacțiune lumească în cazul neîmplinirii ei. Ea reprezintă o obligație a musulmanului […]

Cum împlinesc rugăciunea – video

Rugăciunea reprezintă unul din cei cinci stâlpi ai Islamului, fiind astfel unul dintre actele de adorare obligatorii pentru un musulman. Bineînțeles, obligativitatea acestuia nu presupune o obligație de împlinire față de semeni, față de oameni și nu atrage o sacțiune lumească în cazul neîmplinirii ei. Ea reprezintă o obligație a musulmanului față de Creatorul său, față de Allah.

Un musulman nu privește împlinirea rugăciunii ca pe o obligație a lui, pentru el fiind un prilej de bucurie , de întâlnire cu Creatorul său… momente de maximă spiritualitate concentrate în învocări ale lui Allah, versete din coran recitate pe anumite mișcări ale corpului. Rugăciunea este acea legătură a musulmanului cu Allah păstrată pe tot parcursul vieții omului, indiferent de circumstanțe, ea reprezentând astfel cea care luminează credința lui.

Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”.

cum se face rugaciuneaDupă mărturisirea de credinţă rugăciunea este cel de al doilea pilon, stâlp de bază poruncit de Allah. Fără îndoială că Allah Preaînaltul a poruncit rugăciunea ca o îndatorire obligatorie, numai pentru ca supuşii să se roage Lui. În Coranul cel Sfânt sunt peste o sută de îndemnuri privind împlinirea rugăciunii. Într-un Hadith (relatare profetică) autentic se menţionează: “Allah Preaînaltul a poruncit obligativitatea practicării rugăciunii. Allah Preaînaltul a făgăduit că îl va primi în Rai pe acela care, în cunoştinţă de cauză şi respectând ritualul, efectuează de cinci ori pe zi Rugăciunea “.

Şi Allah a zis: „Eu voi fi cu voi, dacă veţi împlini Rugăciunea. (Al-Ma’idah 5:12)

 În materialul video de mai jos, puteți viziona cum se practică rugăciunea, el fiind un foarte bun îndrumător prin imagini pentru noii musulmani care abia acum învață cum să se roage.

httpv://www.youtube.com/watch?v=Ez-ZwjxGrG4&feature=plcp

 

Într-un verset din Sfântul Qur’an se arată:

Aceasta este o îndemnare şi cine voieşte va urma drumul către Domnul său. [Surat Al-Muzammil 73:19]

Soucre Link

Femeia care ÎL slăvește pe Allah

                                                           de Muhammad Ali Al-Hasimi   Nu este de mirare că musulmana adevărată îl slăveşte cu înflăcărare pe Domnul ei, pentru că ea ştie că are obligaţia […]

                                                           de Muhammad Ali Al-Hasimi

 

ya allahNu este de mirare că musulmana adevărată îl slăveşte cu înflăcărare pe Domnul ei, pentru că ea ştie că are obligaţia să respecte toate legile pe care Allah le-a poruncit fiecărui musulman, bărbat sau femeie. Din acest motiv, ea îşi îndeplineşte îndatoririle islamice aşa cum trebuie, fără să caute scuze, fără să facă unele compromisuri şi fără să fie neglijentă.

 

Ea se roagă cu regularitate de cinci ori pe zi

 

Ea împlineşte toate cele cinci rugăciuni zilnice la timpul potrivit şi nu lasă treburile domestice sau îndatoririle sale de mamă şi soţie să o împiedice să facă acest lucru. Rugăciunea este stâlpul religiei – cel ce împlineşte rugăciunea împlineşte credinţa şi cel ce neglijează rugăciunea distruge credinţa.

Rugăciunea este cea mai bună şi mai nobilă dintre fapte, aşa cum a explicat Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască! – în hadis-ul relatat de ’Abdullah ibn Mas’ud: „L-am întrebat pe Trimisul lui Allah: «Care faptă este cea mai iubită de Allah?» El a zis: «Să împlineşti fiecare rugăciune de îndată ce este timpul potrivit.» L-am întrebat: «Şi apoi?» El a zis: «Să te porţi cu părinţii cu îngăduinţă şi respect.» L-am întrebat: «Şi apoi?» El a zis: «Lupta sfântă (jihad) pentru cauza lui Allah.»”

 

Rugăciunea este legătura dintre un rob şi Stăpânul său.

Este izvorul abundent din care o persoană dobândeşte putere, stabilitate, îngăduinţă şi mulţumire şi este un mijloc de a îndepărta pata păcatelor făcute. Abu Huraira – Pacea fie asupra sa! –, companionul Profetului, a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «Ce aţi crede dacă ar exista un râu care ar curge înaintea uşii oricăruia dintre voi şi el [omul] s-ar îmbăia în acesta de cinci ori pe zi? Ar mai rămâne vreo urmă de murdărie?» Oamenii au zis: «Nu ar mai exista nici o urmă de murdărie pe el.» El a zis: «Acest lucru este asemenea celor cinci rugăciuni zilnice, prin intermediul cărora Allah şterge păcatele.»”

 

Jaabir – Pacea fie asupra sa! –, un alt companion, a spus: „Trimisul lui Allah a zis: «Cele cinci rugăciuni zilnice sunt precum un râu adânc care curge pe lângă uşa oricăruia dintre voi, în care el [omul] se îmbăiază de cinci ori în fiecare zi.»”

Rugăciunea este o milostenie pe care Allah a pogorât-o asupra robilor Săi; ei caută umbra ei de cinci ori pe zi şi se roagă Domnului lor, slăvindu-L, cerându-I sprijinul şi căutându-I milostenia, călăuzirea şi iertarea. Din acest motiv, rugăciunea devine un mijloc de purificare pentru cei care se roagă, bărbaţi şi femei în egală măsură, curăţindu-i pe ei de păcate.

’Uthman ibn ’Affaan – Pacea fie asupra sa! – a zis: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască! – spunând: «Nu există nici un musulman pentru care dacă, atunci când intră timpul de rugăciune, el face abluţiunea  corect, se concentrează asupra rugăciunii şi se prosternează  aşa cum se cuvine, rugăciunea sa să nu fie o ispăşire pentru  păcatele săvârşite mai înainte de ea, atâta timp cât nu au fost  săvârşite păcate majore. Aşa va fi până la sfârşitul vremii.»”

Există multe relatări care vorbesc despre importanţa  rugăciunii, despre binecuvântările pe care le aduce bărbaţilor şi  femeilor care se roagă şi despre recoltele abundente de favoruri  pe care ei pot să le culeagă de fiecare dată când stau înaintea  lui Allah cu smerenie şi căinţă.

 

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Soucre Link

Cine este Allah?

    Si dupa cum se poate observa, in incercarea noastra de a raspunde la marea intrebare care a fost pusa despre Allah, referinta noastra a fost Allah Preainaltul si Preaslavitul Insusi, si aceasta pentru ca Allah este „ghayb” (adica absent din campul perceptiei noastre, necunoscut prin simturi, imperceptibil); nu L-am privit si nu L-am […]

 

 

Lafadz-Allah-Widescreen-Picture-Si dupa cum se poate observa, in incercarea noastra de a raspunde la marea intrebare care a fost pusa despre Allah, referinta noastra a fost Allah Preainaltul si Preaslavitul Insusi, si aceasta pentru ca Allah este „ghayb” (adica absent din campul perceptiei noastre, necunoscut prin simturi, imperceptibil); nu L-am privit si nu L-am vazut, ci ne-a fost impus sa credem in El si sa ne temem de El, fara a-L putea prcepe in mod  fizic, si tocmai aceasta este esenta adevaratei credinte.

Slava lui Allah, Cel care a luminat cu lumina revelatiei inimile dreptcredinciosilor si i-a scos in intunecimile necredintei la lumina, si i-a calauzit pe drumul celui Preamultumitor.

Si au fost cele mai marete lumini ale revelatiei textele coranice si cele privind sunnah Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) care vorbeau despre Allah, Domnul tuturor lumilor , Creatorul tuturor oamenilor, Facatorul cerurilor si al pamanturilor.

Si daca i-ar fi lasat Allah pe oameni fara calauzirea divina, si-ar fi trait viata in intunecimi deasupra altor  intunecimi.

Si cea mai de pret binecuvantare cu care Allah ne-a binecuvantat este calauzirea pe Calea cea dreapta si faptul ca ne-a dat posibilitatea sa-l cunoastem prin ceea ce ne-a fost revelat si ne-a dat prin aceasta stiinta, stiinta luminata de stralucirea credintei.

Si dreptcredinciosul musulman intelege cu atat mai mult binecuvantarea acestei stiinte luminate atunci cand priveste la invatatii cei fara credinta, dintre savanti si filosofi, a caror stiinta, in loc sa ii apropie de Allah, i-a dus departe de Acesta, pana acolo unde au considerat existenta aparuta fara a avea un Creator preexistent si Vesnic.

Si aceste presupuneri si vorbe s-au nascut din intunericul necredintei aflat in mintile lor si in locul ajungerii la calauzire (asa cum ei credeau) a fost calauzirea lor ratacire, si drumul lor deviere si i-a amagit satana si i-a purtat pe ei spre iad si spre mania celui Preaputernic.

Iar unii dintre ei, desi stiinta lor le-a dat prilejul de a ajunge la adevarul existentei unui Creator, aceasta nu i-a condus la corecta cunoastere a Acestuia si, implicit, nici la posibilitatea adorarii Sale in modalitatea in care Acesta trebuie sa fie adorat.

Si dintre ei fac parte si „al-mushrikin” – care,desi au recunoscut existenta lui Allah, i-au facut Lui asociati, adorandu-i si pe altii alaturi de Acesta Preaslavitul si Preainaltul.

Si dintre ei sunt aceia care adora soarele, si luna, si pomii, si pietrele; si dintre ei sunt dintre aceia care adora oamenii sau vacile; si dintre ei cei care L-au asemanat pe Allah cu creatiile Sale si l-au desenat sub forma oamenilor sau a animalelor,   Preamarit si Preaslavit fie Allah, Care nu are pe nimeni egal, si El este Unicul demn de lauda si adorare.

Si dintre ei fac parte si aceia care cred ca au stiinta in unele chestiuni ce il privesc pe Allah, fara  a avea insa nici un indiciu bazat pe revelatie (si, implicit, inexistent in Coran si sunnah) atribuindu-i Lui Allah ceea ce El Insusi Preaslavitul si Preainaltul nu si-a atribuit;  sau negand/anuland atribute si actiuni pe care Allah Insusi si le-a atribuit, cum ar fi Auzul Sau, Vederea Sa, Puterea Sa, asezarea Sa pe tronulSau, cuvantul Sau, posibilitatea de a fi vazut in viata de apoi.

Si folosirea doar a mintii, a intelectului, a capacitatii de gandire si intelegere umana in demersul cunoasterii lui Allah, este (in forma individuala) o metoda refuzata  si inadecvata Maretiei lui Allah ale carui atribute si actiuni nu pot fi intotdeauna percepute si intelese de capacitatea limitata de cunoastere a omului.

Si Creatorul nostru, Atoatestiutorul, are adevarata stiinta in ceea ce  ne priveste si stie limita capacitatii noastre de cunoastere; si tocmai  pentru aceasta i-a trimis pe profeti si a pogorat asupra lor  revelatia si le-a pogorat lor Carti – indrumare si intelepciune, pentru ca oamenii sa poata ajunge la corecta intelegere si cunoastere a Stapanului lor Cel Preainalt si Prea demn de slava si lauda Atoatecunoscatorul.

Si nu exista nici un om inzestrat cu credinta si ratiune care sa nu recunoasca faptul ca cel care detine stiinta completa asupra Naturii lui Allah este Insusi Allah; si nu exista stiinta mai cuprinzatoare decat stiinta atotcuprinzatoare a lui Allah.

Si recunoscand acestea, omul va sti ca tot ceea ce a fost pogorat trimislor si profetilor lui Allah, raspunde tocmai la aceasta mareata intrebare: CINE ESTE ALLAH?

Si i-a trimis Allah pe toti trimisii Sai, si a trimis toate cartile acestora, tocmai pentru a raspunde la aceasta intrebare.

Si a fost greutatea raspunsului pe masura religiei pe care a pogorat-o PreaInalatul si Preaslavitul, si a spus Allah:

Spune: „Mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn unic! Oare voi sunteti supusi vointei Lui [musulmani]?” (Al-Anbiaa’  21:108)

 

Si, cu adevarat, le-a impus Allah tuturor trimisilor Sai sa spuna oamenilor ca: intreaga revelatie pe care Allah a pogorat-o poate fi rezumata, isi afla chintesenta, in aceste  cuvinte – „Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic”.

Asa cum se mentioneaza si in urmatorul verset

Și Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorati-Mă pe Mine!” (Al-Anbiaa’ 21:25)

Asadar, primul raspuns la intrebarea cine este Allah? cuprinde in sine tocmai miezul, samburele religiei islamice, si anume „at-tauhid”, adica unicitatea lui Allah.

Si maretia acestei intrebari – Cine este Allah? – poate fi regasita si in faptul ca Allah a raspuns El Insusi aceasteia fara a lasa in sarcina nimanui altcuiva acest raspuns, nici dintre creatiile Sale si nici macar trimisilor Sai.

Ci, Allah le-a revelat lor aceasta, pogorandu-le lor mesajul profetiei, ca raspuns la aceasta intrebare.

Si, cu adevarat, ne-a vorbit Allah Preaslavitul si Preainaltul despre natura Sa, atributele si numele si  actiunile Sale in raport cu creatiile Sale si procesul facerii lor si ne-a dezvaluit noua tot ceea ce exista in acest univers ca si indiciu al maretiei Creatorului si Facatorului lor, preaslavit fie El.

Si in Cartea Sa, a raspuns Allah la aceasta intrebare in numeroase pasaje, in forme multiple si diverse.

Si daca am pune aceasta intrebare inainte  versetelor in care Allah vorbeste despre Sine Insusi, vom gasi aceste versete ca si raspunsuri perfecte la intrebarile noastre;

Si in aceasta se afla, inca odata, un  indiciu al Maretiei lui Allah si a Atotstiintei Sale asupra naturii fintei umane si a posibilelor intrebari si framantari carora ar putea sa lecaute raspuns.

Si daca vei intreba CINE ESTE ALLAH?, poti gasi in mod indubitabil urmatorul raspuns in capitolul Al-Ikhlas:

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

1. Spune: „El este Allah, Cel Unic!

2. Allah-us-Samad!

3. El nu zămisleste si nu este născut

4. Și El nu are pe nimeni egal!”

 

Si daca vei intreba inca odata, vei gasi, de asemenea, urmatorul raspuns in Surat Al-Baqarah:255:

Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Vesnicul [Al-Qayyum! Nici atipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri si de pre pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinta Lui? El le stie pe cele din fata lor si pe cele din urma lor. si ei nu pricep nimic din stiinþa Sa în afară de ceea ce El voieste. Tronul Lui se întinde peste ceruri si peste pământ si nu-I este grea păzirea lor.El este Preaînaltul, Măretul [Al-Aliyy,Al’Azim]! (Al-Baqarah 2:255)

Si repetand intrebarea ti se va raspunde in Surat  Al-Hashr: 22-24:

 El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, stiutorul celor nevăzute si al celor văzute. El este Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu: Stăpânitorul [Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Făcătorul de pace [As-Salam], Apărătorul Credintei [Al-Mu’min], Veghetorul [Al-Muhaymin], Cel Tare [Al-‘Aziz], Atotputernicul [Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al-Mutakabbir]. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociati. El este Allah: Făcătorul [Al-Khaliq], Creatorul [Al-Bari’], Dătătorul de chipuri [Al-Musawwir]. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Pe El Îl laudă cele din ceruri si cele de pre pământ. El este Cel Puternic [si] Întelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim].   (Al-Hashr 59:22-24)

 

Si Allah iti raspunde si in Surat At-Talaq:12: Cine este Allah? –

Allah este Cel ce a creat sapte ceruri si tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să stiti că Allah este cu putere peste toate si că Allah cuprinde toate lucrurile cu stiinta [Sa]. (At-Talaq 65:12)

Si oridecateori ai repeat intrebarea, Allah Preamaretul si Preainaltul, Atoatestiutorul, iti va raspunde.

 

sursa: cineesteallah.blogspot.com

 

Soucre Link