Drepturile omului in Islam – 3

Dan Michi   Protejarea onoarei este prescrisă şi ea în Coran: O, voi, cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile [să nu râdă] de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu […]

Dan Michi

Protejarea onoarei este prescrisă şi ea în Coran:

O, voi, cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile [să nu râdă] de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă! Iar cei care nu se căiesc, aceia sunt nelegiuiţi. (Al-Hujurat 49:11).

Din acest verset se remarcă poziţia superioară acordată onoarei individuale şi protejarea ei de orice urmă de defăimare. Dreptul de a riposta împotriva regimului dictatorial este şi el instituit în Coran:

Lui Allah nu-I place rostirea de vorbe urâte în auzul lumii, doar dacă cineva este nedreptăţit. (An-Nisaa’ 4:148).

Iată cum, în Islam repararea nedreptăţii este un drept divin. Iar primul calif, Abu Bakr (r.a.), a spus chiar în primul său discurs după moartea Profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!): „Să mă sprijiniţi când am dreptate, dar să mă corectaţi când greşesc; daţi-mi ascultare atât timp cât urmez ordinele lui Dumnezeu şi ale Profetului Său, dar depărtaţi-vă de mine când voi devia de la ele!” Iar pentru libertatea conştiinţei şi a convingerilor există în Coran un verset încărcat de semnificaţie:

Nu este silire la credinţă! (Al-Baqarah 2:256).

Din perspectiva nevoilor primare există versetul:

Şi în averea lor se află un drept pentru cerşetor şi pentru cel nevoiaş. (Adh-Dhariyat 51:19);

resursele devin o obligaţie care se stinge prin ajutorarea celor aflaţi în nevoi, a celor săraci şi obligând la formularea unei politici publice axată pe o mai mare redistribuire a avuţiei naţionale între state astfel încât nimeni să nu rămână lipsit de satisfacerea nevoilor de bază.

Referitor la drepturile femeilor şi la rolul familiei naturale ca structură de bază şi preţioasă a societăţii, haideţi să ne întoarcem la predica de adio a profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa!), în care a spus următoarele:

„O, oameni! Aveţi frică de Dumnezeu în ceea ce priveşte femeile! Cu adevărat, voi le-aţi luat prin grija lui Dumnezeu şi vi le-aţi făcut legiuite prin cuvintele lui Dumnezeu. Ele au obligaţia să-şi onoreze drepturile conjugale şi să nu facă lucruri necuviincioase. Voi însă aveţi obligaţia de a le asigura condiţii bune de trai, adică hrană şi îmbrăcăminte corespunzătoare.”

– partea a treia –

Source Link

Views: 1

Dreptul la educaţie

Dreptul la educaţie   Islamul face din educaţie datoria fiecărui musulman. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Căutarea cunoaşterii este datoria fiecărui bărbat musulman şi a fiecărei femei musulmane.” El chiar a legiferat pedepsirea tuturor celor care refuză să înveţe. El a spus: ,,Lasă-i să înveţe de la vecinii […]

Dreptul la educaţie

 

Islamul face din educaţie datoria fiecărui musulman. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) a spus: „Căutarea cunoaşterii este datoria fiecărui bărbat musulman şi a fiecărei femei musulmane.” El chiar a legiferat pedepsirea tuturor celor care refuză să înveţe. El a spus: ,,Lasă-i să înveţe de la vecinii lor şi lasă-i să îi înveţe pe alţi vecini, altfel îi voi pedepsi.”

 

Aşadar Islamul protejează viaţa omului în general, cât şi vieţile prizonierilor, ale civililor, ale răniţilor, ale plantelor şi ale animalelor, mai ales în timpul războiului. Islamul protejează demnitatea şi onoarea femeii. Islamul garantează dreptul fiecărui individ la un proces cinstit şi la o viaţă onorabilă. Islamul asigură, de asemenea, dreptul la libertate, dreptul la egalitate şi dreptul la liberă credință al fiecărei persoane. Islamul garantează dreptul la proprietate şi la demnitate personală. În plus, Islamul asigură dreptul la intimitatea locuinţei, la liberă exprimare, la libertate de conştiinţă, dreptul de a aparține de anumite societăţi caritabile şi acela de a învăţa.

76 Dreptul la educaţie

Islamul a legiferat şi a protejat aceste drepturi ale omului între anii 610 şi 633, cu cincisprezece secole înainte de Declaraţia Drepturilor Omului, dată în 1940. Diferenţa o constituie faptul că Declaraţia Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite nu este aplicată, în timp ce drepturile islamice ale omului sunt garantate de către alte subsisteme islamice precum credinţa în Allah, credinţa în Viaţa de Apoi, credinţa în Ziua Judecăţii şi credinţa că fiecare persoană este responsabilă pentru faptele sale în faţa lui Allah. Drepturile islamice ale omului se bazează pe standarde etice clare şi pe adorarea continuă a lui Allah. Aceste drepturi islamice ale omului sunt iniţiate şi protejate de către indivizi cu frică de Allah, care fac tot posibilul să se supună poruncilor divine.

Islamul este cu adevărat o binecuvântare pentru care trebuie să Îi mulţumim lui Dumnezeu!

 

Source Link

Views: 1

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2 Filosoful Al-Farabi vorbește despre calea libertății și calea sclaviei și supunerii. Ascultarea este libertate, iar constrângerea este sclavie și supunere. Conducătorul angajează două tipuri de oameni virtuoși cu competență tehnică de a-i educa pe aceia care aceeptă să fie disciplinați voluntar, sau pe aceia care au […]

Metode de educatie in viziunea lui Farabi – 2

Filosoful Al-Farabi vorbește despre calea libertății și calea sclaviei și supunerii. Ascultarea este libertate, iar constrângerea este sclavie și supunere. Conducătorul angajează două tipuri de oameni virtuoși cu competență tehnică de a-i educa pe aceia care aceeptă să fie disciplinați voluntar, sau pe aceia care au nevoie de disciplină sub conflict. Același lucru este valabil și pentru familii, deoarece există unii copii care pot fi educați cu blândețe și convingere, și unii cu duritate. Responsabilitatea completă a acestei educații aparține conducătorului deoarece „conducătorul este cel care disciplinează și învață națiunea”.

Al-Farabi menționează o altă metodă – învățarea mecanică – și o împarte în două secțiuni: învățarea cuvintelor și a expresiilor pe care ascultătorul le repetă până ce sunt memorate, precum învățarea unei limbi, a Coranului și cântecelor. A doua merge mai departe decât simpla învățare mecanică și este destinată să „înscrie sensurile acestor expresii în sufletul ascultătorului”.

metode de educatie Al-Farabi a fost întrebat care este mai bună, înțelegerea sau memorarea, iar el a răspuns: „Înțelegerea este mai bună decât memorarea, deoarece acțiunea memorării se referă doar la cuvinte și expresii, cu alte cuvinte la detalii […], care pot rezista la infinit și nu sunt prea folositoare ici pentru indivizi, nici pentru clase. […] Dar acțiunea înțelegerii cuprinde sensuri,chestiuni universale și legale, finite și care sunt valabile pentru toți. Este beneficial pentru cineva să se străduiască în aceste chestiuni. Acest lucru se aplică și acțiunilor specifice pentru a le obține, precum analogia, organizarea, politicile și considerarea consecințelor. Dacă omul învață doar detalii, el nu este ferit de a greși. […] Când el se bazează pe principii și concepte generale, și când o chestiune nouă îi este prezentată, el poate face referire la înțelegerea principiilor să compare un lucru cu altul. Astfel este evident că înțelegerea e mai bună decât memorarea”.

Source Link

Views: 1