Violenta domestica

Zainab Alwani   Islamul, ca ultim mesaj de la Allah pentru omenire, a ieșit la lumină într-un mediu brutal și plin de cruzime. Violența era o practică obișnuită în Arabia și în jurul lumii la acel moment. Cei slabi și nevoiași, orfani și văduve, sclavi și servitori nu aveau nici un drept într-o asemenea lume. […]

Zainab Alwani

 

Domestic violence what to do Violenta domesticaIslamul, ca ultim mesaj de la Allah pentru omenire, a ieșit la lumină într-un mediu brutal și plin de cruzime. Violența era o practică obișnuită în Arabia și în jurul lumii la acel moment. Cei slabi și nevoiași, orfani și văduve, sclavi și servitori nu aveau nici un drept într-o asemenea lume. Islamul a venit pentru a stabili dreptatea și mila în inima unei lumi crude și a interzis orice comportament asupritor. Coranul subliniază că toți oamenii sunt creați egali în materie de merite și valoare indiferent de rasă, etnie, sex sau clasă socială. A revoluționat statutul femeilor la acel moment prin analiza critică și reformarea diferitelor tradiții locale și globale referitoare la relațiile dintre sexe. În timp ce femeile nu erau considerate nici măcar ființe umane în Arabia preislamică, Islamul a recunoscut femeile ca ființe umane complete și egale bărbatului înaintea lui Allah. În Surat An-Nisa, versetul 1 din Coran citim:

„O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă și a făcut din aceasta și pe perechea ei și care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați și femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!”

 

Unul dintre cele mai grotești abuzuri contra femeilor la acel moment era infanticidul femeiesc. Bărbații cărora le era rușine cu fiicele lor le îngropau de vii.[1] Coranul a abolit acest act oribil de violență. Mai mult, femeile erau considerate proprietatea bărbaților. Dacă, de exemplu, un bărbat murea, fratele său sau fiul adult putea să moștenească soția și să o ia pentru el fără aprobarea ei.[2]

 

Coranul a stabilit egalitatea inerentă a bărbaților și femeilor în fața lui Allah, astfel interzicând asemenea practici și ilustrând în schimb că femeile și bărbații sunt distinși și onorați nu de sex, rasă, etnie sau clasa socio-economică, ci doar de taqwa lor, sau conștiința de Allah.

 

„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateștiutor [și] Bineștiutor [‘Alim, Khabir].” (Surat Al-Hujurat: 13).

 

Mai departe, Coranul a considerat bărbații și femeile a fi parteneri unii altora. În Surat At-Tawba, versetul 71, Allah spune clar că atât bărbații cât și femeile au o obligație mutuală de a impune binele și a interzice răul. Bărbații nu au un nivel de autoritate morală asupra femeilor. Atât bărbații cât și femeile sunt obligați să se mențină pe calea cea dreaptă și să se prevină reciproc de a merge în rătăcire:

 

„Dreptcredincioșii și dreptcredincioasele își sunt aliați unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] și se supun lui Allah și Trimisului Său. Cu aceștia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic [și] Înțelept [‘Aziz, Hakim].”.

 

Coranul nu doar a demontat practicile nedrepte și misogine, ci a oferit și alternative practice și sănătoase pentru fiecare tradiție. Mai mult, a oferit drepturi nevoiașilor, orfanilor, văduvelor și sclavilor. În consecință, cei mai mulți adepți ai Islamului erau dintre cei săraci, sclavi și femei. Curând, s-a dezvoltat o comunitate dreaptă și echilibrată, impunând binele și interzicând răul.

 

De exemplu, în Arabia preislamică faptul ca un bărbat să își ucidă soția dacă o suspecta de adulter era o pedeapsă socială acceptabilă[3]. Coranul a interzis acest act grotesc de violență contra femeilor și a introdus reforme pentru a proteja soția și pe acelea care erau acuzate de conduită imorală, introducând metode mai puțin destructive pentru a aborda problema. Capitolul 24 (An-Nur) din Coran stabilește procedurile legale pentru acuzația de adulter. Mărturia unui bărbat contra soției sale este echivalentă cu mărturia ei în apărarea proprie. Chiar dacă o femeie minte, mărturia ei pretinzând nevinovăția este de ajuns pentru a o scăpa de pedeapsă în Islam.[4] Mai mult, același capitol din Coran prescrie o pedeapsă severă pentru bărbații care acuză femei nevinovate de adulter, fără a aduce dovezi suficiente (patru martori de un caracter neprihănit care au văzut direct actul sexual). Prin stabilirea principiilor procedurale pentru acuzația de adulter și alte acuzații formulate adeseori asupra femeilor, Coranul a transmis că soții nu au dreptul de a lua legea în propriile mâini. Dacă martorii bărbați nu puteau aduce suficiente dovezi sau dacă soția nega acuzațiile aduse de soțul ei, nici o pedeapsă nu era stabilită.

 

[1] Coran, 16: 58 și 81: 8-9.

[2] Coran 4: 19

[3] Badawi, Jamal, Egalitatea sexelor în Islam: Principiile de bază, Editura American Trust, 1995

[4] Coran, 24: 8 „Însă osânda va fi îndepărtată de la ea, dacă ea face patru mărturii [cu jurământ] pe Allah că el este dintre cei care mint.”

Source Link

Views: 5

Atitudinea unui musulman faţă de familia sa

Musulmanul care îşi trăieste viaţa conform învăţăturilor Coranului întotdeauna se va strădui să conştientizeze că Allah a creat pe părinţii săi şi a pus îndurare şi milă asupra lor şi i-a înzestrat cu dragoste pentru copiii lor. Allah a creat o legatură de dragoste şi respect între părinţi şi copiii lor pe care îi cresc […]

Musulmanul care îşi trăieste viaţa conform învăţăturilor Coranului întotdeauna se va strădui să conştientizeze că Allah a creat pe părinţii săi şi a pus îndurare şi milă asupra lor şi i-a înzestrat cu dragoste pentru copiii lor. Allah a creat o legatură de dragoste şi respect între părinţi şi copiii lor pe care îi cresc şi îi ajută să se dezvolte fizic şi psihic până în momentul când ajung la maturitate. Prin această legatură de dragoste părinţii niciodată nu obosesc în a le oferi tot ce este necesar creşterii lor. Allah evidenţiează importanţa familiei în viaţa omului:

Noi l-am povatuit pe om [să faca bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [asadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea! (Luqman 31:14)

Stăpânul nostru ne spune în Sfântul Coran că trebuie să ne purtam bine cu părinţii:

Spune:”Veniţi să vă citesc ceea ce Domnul nostru v-a oprit [cu adevărat]: Să nu-I asociaţi Lui nimic; să fiţi buni cu părinţii… (Al-An`am 6:151)

Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi… (Al-Ahqaf 46:15)

Deci conform acestor versete, un dreptcredincios trebuie să fie grijuliu cu părinţii şi să îi trateze cu respect, să simtă o dragoste imensă pentru ei, să îi trateze plăcut şi să încerce să le răsplatească dragostea şi grija cu bunătate şi cuvinte înţelepte. În Sfântul Coran, Allah ne spune ce atitudine ar trebui să avem faţă de părinţi:

Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii vostri, iar dacă bătrâneţele îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine nu le ziceţi lor “Of!” şi nu-i certa pe ei ci spune-le lor vorbe cuviincioase. (Al-Israa’ 17: 23)

În acest verset Allah ne arată cât de milostivi ar trebui să fim cu părinţii noştri. Prin cuvintele ”nu le ziceţi lor “Of!” şi nu-i certa pe ei ci spune-le lor vorbe cuviincioase.” Allah a interzis dreptcredincioşilor să afişeze cel mai mic gest lipsit de respect faţă de părinţi sau neglijarea lor. Din acest motiv dreptcredincioşii trebuie ca întotdeauna să se comporte cu grijă cu părinţii săi şi să îi trateze cu respect şi toleranţă. Ei vor face tot ceea ce este posibil ca ei să se simtă în siguranţă, liniştiţi, şi ţinând cont de dificultăţile şi greutăţile vârstei înaintate să facă orice efort pentru a le asigura toate necesităţile cu întelegere şi compasiune. Ei trebuie să facă tot ceea ce le stă în putere ca să se asigure că au tot ce au nevoie, fie spiritual fie material. În orice circumstanţe, ei nu trebuie să se opreasca să îi privească şi să îi trateze cu mult respect.

Există situaţia în care părinţii dreptcredinciosului să nu fie musulmani. Într-o asemenea situatie în care există o diferenţă atât de mare în credinţă, dreptcredinciosul trebuie să îi cheme spre calea cea dreaptă cu aceeaşi politeţe şi aceeaşi atitudine respectuoasă. Cuvintele Profetului Ibrahim (pacea fie asupra sa) către tatăl său, despre care ştim că venera idoli, reprezintă o abordare plină de blândeţe pe care şi noi la rândul nostru ar trebui să o folosim în asemenea circumstanţe:

Când i-a spus el tatălui său: O,tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude nu vede şi nu-ţi este de nici un folos?O tată!Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! O,tată! Nu te închina la şeitan căci şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! O tată! Mă tem să nu te atingă o osândă de la Cel Milostiv şi să nu devi un aliat a lui şeitan! (Maryam 19: 42-45)

Din pacate există mulţi oameni care în momentul în care părinţii lor îmbătrânesc şi îşi pierd puterile le întorc spatele, iar acesta este un moment în viaţă lor când au nevoie de ajutor şi atenţie. Adesea întâlnim vârstnici ce se află într-o foarte grea situaţie materială şi spirituală şi se observă cu uşurinţă că motivul acestei probleme provine dintr-un stil de viaţă şi o mentalitate ce nu este în conformitate cu învăţăturile Coranului.

O persoană care consideră Sfântul Coran drept o călăuză se comportă cu părinţii săi, alţi membri ai familiei şi restul persoanelor din jurul său cu milă şi compasiune. El îşi va chema rudele, prietenii şi alte cunoştiinţe să trăiască conform învăţăturilor Coranului, deoarece Allah a poruncit celor cu credinţă să ajute să propovăduiască şi să răspândească islamului:

Şi să îi previi tu pe oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi! (Ash-Shu`araa’ 26:215)

O familie care trăieşte conform învăţăturilor Coranului şi tradiţiei Profetului Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este întotdeauna o familie fericită în toate aspectele vieţii. Într-o comunitate de dreptcredincioşi toţi se bucură să fie alături de familia sa. Copii se comportă cu respect şi dragoste faţă de părinţii lor. Când rostim cuvântul “familie” ne gândim la blândeţe, dragoste, siguranţă şi suport comun. Dar este important să evidenţiem faptul că această stare de excelenţă poate fi obţinută numai printr-un mod de viaţă credincios şi complet în islam cu frică şi dragoste de Allah.

___________

islaminromania.wordpresscom

Source Link

Views: 2

FAMILIA MUSULMANĂ

FAMILIA MUSULMANĂ   Islamul a subliniat importanţa celulei familiei şi i-a trasat în detaliu regulile de funcţionare în Qur’an şi Sunnah (tradiţia profetică). Aceasta demonstrează importanţa familiei în legatură cu individul, societatea şi comunitatea musulmană. Putem găsi elaborate pe baza regulilor privitoare la căsătorie din Sfântul Qur’an şi Sunnah , drepturile şi responsabilităţile soţilor, relaţia […]

FAMILIA MUSULMANĂ
islam father and child praying thumb7001738 FAMILIA MUSULMANĂ

 

Islamul a subliniat importanţa celulei familiei şi i-a trasat în detaliu regulile de funcţionare în Qur’an şi Sunnah (tradiţia profetică). Aceasta demonstrează importanţa familiei în legatură cu individul, societatea şi comunitatea musulmană.

Putem găsi elaborate pe baza regulilor privitoare la căsătorie din Sfântul Qur’an şi Sunnah , drepturile şi responsabilităţile soţilor, relaţia părinte-copil, dar şi aspecte în privinţa moştenirilor sau divorţului.

Atingerea tuturor problemelor legate de familie în asemenea detaliu accentuează ideea că binele familiei influenţează starea de spirit a individului, ca şi stabilitatea şi securitatea societăţii ca întreg. Precizările din Qur’an şi Sunnah sunt direct legate de aqiydah şi credinţa în Allah Preaînaltul.

Allah Preaînaltul ne oferă căsătoria ca un semn şi manifestare a înţelepciunii Sale nemărginite:

„Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să traiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc” (Qur’an, traducerea sensurilor, Ar-Rum 30:21)

Islamul priveşte contractul de căsătorie ca pe cel mai sfânt acord, ce nu trebuie luat în usor (discreditat) şi se opune oricărei înşelăciuni sau prefăcătorii. În Qur’an se spune:

„Cum să-l luaţi înapoi după ce v-aţi bucurat împreună şi ele au primit de la voi legământ sfânt?” (Qur’an, traducerea sensurilor An-Nisaa’ 4:21)

Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) subliniază şi mai mult importanţa căsătoriei spunând: „Cine are posibilitatea să se căsătorească, atunci să o faca, iar cine nu are, să postească.” (Al Bukhari 8/9 Cartea Căsătoriei; Muslim 172/9 Cartea căsătoriei). Islamul refuză atât ideea de abnegaţie, cât şi monasticismul.

Islamul bazează relaţia dintre soţi pe îndurare, dragoste şi bunătate, acordând ambilor parteneri drepturi şi obligatii clare după care să se comporte pentru a avea o viaţă mai uşoară şi a crea o societate în siguranţa şi stabilă. În acest context, Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Cei mai virtuoşi dintre voi sunt cei care se poartă bine cu familiile lor, iar eu sunt cel mai bun dintre voi cu familia mea.” (At-Tirmidhi 394/10).

În cadrul doctrinei islamice, scopul creării unei familii este formarea unui individ virtuos şi a unei societăţi capabile de strădanii şi contribuţie; asta pentru că familia este principalul mediu social care îl cuprinde pe individ încă de la naştere. Familia e martoră progresului de la o etapă la alta şi contribuie la formarea vieţii fiecărui individ cu propria sa persoană. Familia pune la dispoziţie mediul care cizelează perspectiva mentală, socială şi morală a individului, fiind deci cea mai puternică forţă condiţionala eficace.

Rolul familiei

Rolul vital al familiei în viaţa fiecărui individ poate fi privit astfel:
1. protejează integritatea elementului uman;
2. este nucleul oricărei societăţi;
3. oferă linişte psihologică;
4. formează oameni virtuoşi;
5. pune reguli asupra dorinţelor fizice;
6. oferă continuitate moştenirii sociale;
7. asigură obţinerea securităţii sociale şi individuale;
8. susţine dezvoltarea emoţională şi fizică a individului.

Bazat pe ceea ce a decretat Allah Preaînaltul şi regulile adevăratei noastre religii, toţi musulmanii, indivizi, grupuri sau instituţii, sunt obligaţi să-şi facă datoria şi să arate un maxim interes în problemele legate de familia musulmană, pentru că aceasta este fortăreaţa care va proteja generaţiile viitoare de musulmani, ca şi prezenţa musulmană în Occident. Sfântul Qur’an spune:

„O, voi cei ce credeţi! Păziţi-vă pe voi înşivă şi familiile voastre de un Foc…” (Qur’an, traducerea sensurilor, At-Tahrim 66:6),

iar Trimisul lui Allah spune: „Toţi sunteţi păstori, şi fiecare dintre voi e responsabil de turma sa”.

Source Link

Views: 7