Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea 1

Adnan Ash-Shareef

 

 

PamantulÎn acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:

 

1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”

 

Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” apare în următoarele cinci versete sfinte:

În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi a norilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep. (Al-Baqarah 2:164);

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal ’Imran 3 :190);

În succedarea nopţii şi a zilei şi în cele pe care Allah le-a făcut în ceruri şi pe pământ sunt semne pentru oamenii care au frică de Allah. (Yunus: 6);

El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi? (Al-Mu’minun: 80);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru acesta sunt semnele pentru acei care ştiu. (Ar-Rum: 22).

Repetarea unei expresii în mai multe versete sfinte atrage atenţia cititorului să reflecteze asupra sensurilor ei ştiinţifice.

În cele ce urmează, ne vom referi la succedarea nopţii şi a zilei (ta’aqub) şi la diferenţa dintre ele (tafawut).

Succedarea nopţii şi a zilei. Unul dintre sensurile expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este „succedarea” lor, adică faptul că noaptea vine după zi şi ziua urmează după noapte, datorită rotaţiei moderate a Pământului în jurul axei sale, aşa cum se observă în timpul care se întinde între asfinţit şi vremea cinei şi zori şi învierea Soarelui. Dacă viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale ar fi mai mare decât a hotărât Domnul (107 kilometri pe oră), noaptea şi ziua s-ar succeda brusc, iar dacă viteza de rotaţie ar fi mai mică decât cea hotărâtă de Allah, s-ar întâmpla invers. Observăm că miracolul lingvistic şi ştiinţific al cuvintelor „tragem”, „învăluie”, „degrabă”, „slab întunecată”, vine din următoarele versete sfinte care-i sugerează cititorului impresii vizuale ale trecerii treptate de la noapte la zi:

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric. (Ya-Sin: 37);

El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. (Al-A’raf: 54);

Şi pe noaptea slab întunecată [furişată] şi pe dimineaţa care vine. (At-Takwir: 17-18).

Diferenţa dintre noapte şi zi. Un alt sens al expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este deosebirea dintre ele în privinţa trăsăturilor, căci nicio noapte nu seamănă cu ziua şi nicio zi nu seamănă cu noaptea, de când a creat Allah Pământul şi până la sosirea Ceasului. Acesta este sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Şi El este Cel care a făcut ca noaptea şi ziua să urmeze una după alta, pentru acela care voieşte să ia aminte sau voieşte să-şi arate mulţumirea. (Al-Furqan: 62).

Pentru aceia care voiesc să-şi amintească de puterea lui Allah în privinţa creaţiei menţionăm o serie de informaţii din astronomie referitoare la rotirea Pământului în jurul axei sale, ceea ce face ca noaptea şi ziua să se succeadă şi să nu semene una cu alta.

Pământul se roteşte în jurul axei sale înclinat, nu drept, axa rotirii sale alcătuind cu axa lui verticală un unghi de 23, 37 de grade. Din această rotire înclinată a Pământului, rezultă anotimpurile şi diferenţa dintre noapte şi zi. Dacă rotirea Pământului ar fi dreaptă în jurul axei sale verticale şi nu înclinată, aşa cum este situaţia planetelor Jupiter şi Venus, pe Pământ s-ar produce următoarele:

− ar lipsi anotimpurile şi noaptea ar fi egală cu ziua pe întregul Pământ şi în tot timpul anului;

− diferenţele de temperatură între zi şi noapte ar fi foarte mari şi nu ar exista condiţii de viaţă pe suprafaţa Pământului;

− s-ar dezechilibra întregul sistem, minunat întocmit, de distribuire a vânturilor, a apei şi de succedare a nopţii în diverse regiuni ale Pământului.

Dacă nu ar exista rotirea înclinată a Pământului în jurul axei sale proprii, nu ar exista deosebire între noapte şi zi şi, tocmai de aceea, diferenţa dintre noapte şi zi este o minune, adică un argument ştiinţific al existenţei lui Allah pentru aceia care au raţiune şi capacitatea de a chibzui.

Cât priveşte puterea care a făcut Pământul să fie înclinat în timpul rotaţiei în jurul axei sale, spre deosebire de celelalte planete, aceia de la care am preluat aceste informaţii astronomice, o pun pe seama întâmplării ciudate sau fericite, conform afirmaţiilor lor. Ei nu raţionează şi nu au capacitatea de a chibzui, aşa cum sunt descrişi şi înCoran, în pofida ştiinţei lor.

Pentru aceia care vor să-I aducă mulţumiri Stăpânului lor pentru că a făcut ca noaptea şi ziua să se succeadă una după alta, prezentăm următoarele informaţii ştiinţifice referitoare la diferenţa dintre noapte şi zi.

Deosebirea dintre noapte şi zi reglează existenţa vieţuitoarelor: migraţia păsărilor, peştilor, insectelor şi reproducerea lor, creşterea plantelor, deschiderea florilor şi maturizarea fructelor lor; toate acestea depind de deosebirea dintre noapte şi zi. Biologii au descoperit recent, în secolul al XX-lea, că fiecare vieţuitoare posedă un ceas biologic interior, influenţat de lungimea nopţii şi a zilei, de momentele răsăritului şi asfinţitului, precum şi de temperatură; de la ele, biologii au învăţat să studieze particularităţile biologice ale făpturilor influenţate de diferenţa dintre noapte şi zi, iar rezultatul a fost creşterea însemnată a producţiei vegetale şi animale pe care am cunoscut-o în secolul al XX-lea.

Principiul serelor pentru reproducerea fructelor şi legumelor în afara sezonului lor şi principiul crescătoriilor artificiale de păsări şi de peşte, care au condus la creşterea uimitoare a producţiei animale, s-au bazat pe înţelegerea comportamentelor biologice ale plantelor şi ale animalelor, aşa cum sunt creşterea, maturizarea, înmulţirea şi migraţia.

Biologia a demonstrat că aceste comportamente sunt influenţate direct de diferenţa dintre noapte şi zi. Pornind de la aceasta, înţelegem dimensiunea ştiinţifică ascunsă în răspunsul pe care Dumnezeu i l-a sugerat lui Moise, atunci când Faraon l-a întrebat cine este Stăpânul lumilor:

A întrebat Faraon: «Şi ce este Stăpânul lumilor?» (Aş-Şu’ara: 23);

Şi a adăugat: «Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voipricepeţi.» (Aş-Şu’ara: 28).

Însuşirile tuturor fiinţelor existente în Răsărit şi în Apus, ca şi comportamentul lor de viaţă sunt influenţate de Răsărit şi de Apus şi de deosebirea dintre ele. Din această perspectivă ştiinţifică, înţelegem şi unul dintre sensurile versetelor în care apar cuvintele Răsărit şi Apus:

Nu! Jur pe Stăpânul Răsăriturilor şi al Apusurilor că Noi suntem în stare… (Al-Ma’arij: 40);

Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor dintre ele şi Stăpânul răsăriturilor… (As-Saffat: 5);

Domnul Răsăritului şi al Apusului! Nu este alt Dumnezeu afară de El, deci socoteşte-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil: 9);

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi? (Ar-Rahman 55:17-18).

 

Sfârșitul părții întâiSource Link

Views: 1

Lumea galaxiilor şi aştrilor

Adnan Ash-Sharif   Jur pe cerul cu zodii. (Al-Buruj:  1)   1 – Versetele de jurământ din Coranul Cel Sfânt: ”Dar nu !. . .  (Al-Haqqa: 38-39). ALLAH a jurat, în versetul cel sfânt de mai sus, pe toate creaţiile sale, atât cele vizibile cu ochiul liber sau cu ajutorul microscopului sau telescopului, cât şi […]

Adnan Ash-Sharif

 

Jur pe cerul cu zodii. (Al-Buruj:  1)

 

1 – Versetele de jurământ din Coranul Cel Sfânt: ”Dar nu !. . .  (Al-Haqqa: 38-39).

ALLAH a jurat, în versetul cel sfânt de mai sus, pe toate creaţiile sale, atât cele vizibile cu ochiul liber sau cu ajutorul microscopului sau telescopului, cât şi pe cele invizibile, aşa cum sunt razele necunoscute, îngerii, duhurile,  Paradisul, Infernul  şi toate cele nevăzute.

Probabil că a procedat astfel – şi ALLAH ştie cel mai bine! – pentru ca omul înzestrat cu raţiune să mediteze îndelung la minunata întocmire şi la miracolul ascuns în fiecare din creaţiile Lui ALLAH, începând cu, quarkul  cea mai mică particulă din atom – şi terminând cu cele mai mari şi mai îndepărtate galaxii. În studiul fiecăreia dintre creaţiile Lui ALLAH se află o dovadă concretă a existenţei şi a măreţiei Creatorului. Şi cu cât omul înzestrat cu raţiune ştie mai multe, cu atât sporeşte cunoaşterea, de către el a Creatorului şi devine mai smerit în supunerea lui.

Domnul a jurat,    de asemenea,    pe Sine şi pe numeroase creaturi ale Sale,  în versete speciale de jurământ,  cele mai multe dintre ele fiind versete ştiinţifice miraculoase în privinţa conţinutului lor, în sensul că unele dintre ele au devenit principii fundamentale şi legi de bază în diverse ramuri ale ştiinţelor materiale.  Am constatat că cele mai multe versete de jurământ nu au beneficiat de comentariul ştiinţific cuvenit şi acest lucru probabil din cauză că ştiinţa nu a descoperit sensurile şi conţinuturile lor decât târziu, după trecerea a secole de la momentul revelaţiei.  Mai sunt încă numeroase versete de jurământ,  al căror tâlc nu a fost descoperit de ştiinţă.

Avem astăzi obligaţia de a ne opri îndelung şi de a comenta ştiinţific versetele de jurământ al căror conţinut ştiinţific ne-a devenit, sensurilor cuvintelor Lui ALLAH     Preaînaltul:

Jur   pe   cerul   cu  zodii. (Buruj:1).

Din dicţionarele explicative aflăm că “buruj” este pluralul de Stars-at-the-Galactic-Center“burj”, care înseamnă „edificiu înalt, măreţ”. Prin el este desemnată fiecare constelaţie şi nu doar fazele Soarelui, Lunii şi ale planetelor faţă de aştri. Există douăsprezece constelaţii, numite “buruj”, adică ”zodii”, cunoscute din timpuri străvechi. Soarele trece prin fiecare din aceste zodii vreme de o lună,  în vreme ce Luna trece prin fiecare dintre ele

vreme de două zile şi o treime de zi. În comentariul ştiinţific simplificat

asupra constelaţiilor, aşa cum le-a descoperit ştiinţa astronomiei în secolul al XX-lea, musulmanul găseşte o idee generală despre zodiile

cerului, pe care Domnul a jurat şi a numit una din surele Cărţii Sale s

finte cu numele lor.

2   –   Structura   Universului:

Crearea     cerurilor     şi   a  pământului este mai mare decât crearea oamenilor,  dar cei  mai mulţi oameni nu ştiu. (Ghafir: 57).

Când a privit prin lunetă, construită chiar de el, Galileo Galilei a descoperit,  în anul 1609, lucruri care l-au uimit.  În decursul celor patru secole care au urmat, omul a construit observatoare astronomice dezvoltate, cum sunt cele de pe muntele Palomar şi de la Kitt Peak, în Statele Unite, observatorul de pe muntele Semirodriki din Caucaz.

Astronomii continuă să descopere cu ajutorul acestor instrumente, în fiecare zi, lucruri uluitoare în acest Univers imens. Omenirea, aşa cum a afirmat învăţatul Piker, nu va înceta să sondeze adâncurile Universului, dar ea nu va cunoaşte din Univers decât atât cât cunoaştem despre o picătură de apă dintr-un ocean, sau aşa   cum spunea Newton,     descoperitorul legii gravitaţiei, cu peste trei sute de ani în urmă: ”Nu ştiu cum par în ochii lumii, dar în faţa mea par ca şi cum aş fi un băieţaş care se joacă pe plaja mării şi se bucură din când în când de găsirea unei pietre lucioase sau a unei cochilii extrem de frumoase, în vreme ce dinaintea mea se întinde oceanul adevărului, fără ca nimeni să-i

sondeze adâncul”.

3 – Lumea galaxiilor:

Pe cer şi pe ceea ce l-a înălţat.  (Ash-Shams: 5).

Galaxia este unitatea de bază în structura Universului.       Ea constă din grupări uriaşe de aştrii şi planete,  numite nebuloase, atunci când sunt acoperite de fum sau praf cosmic.  Galaxiile sunt variate:  o galaxie pigmeu este compusă din zece milioane de aştrii, pe când o galaxie gigant poate să fie compusă din zece mii de miliarde de stele,

legate unele de altele prin forţa gravitaţiei. Galaxia noastră, numită Calea Lactee, din care face parte sistemul nostru solar, este alcătuită din

circa o sută de miliarde de aştrii, între care şi Soarele, care este un astru de mărime mijlocie, în vreme ce alţi aştri sunt mai mari decât Soarele de

zeci sau sute de ori. Calea Lactee apare prin telescop ca un disc, cu

diametrul de nouăzeci de mii de ani lumină şi cu grosimea de cinci mii de ani lumină (un an lumină este egal cu aproximativ zece mii de miliarde de kilometri). În vreme ce lumina Lunii ajunge la noi într-o secundă şi o treime, şi lumina Soarelui în opt minute, aceasta are nevoie de o sută de mii de ani pentru a parcurge distanţa dintre cele două limite ale diametrului Căii Lactee (lumina parcurge trei sute de mii de kilometri pe secundă). Dar există galaxii mai mari decât aceasta de zeci de ori şi în Univers au fost numărate până în prezent aproximativ o sută de miliarde de galaxii, toate rotindu-se şi alergând cu viteze diferite. Pământul se roteşte în jurul Soarelui cu o viteză de aproximativ treizeci de kilometri pe secundă, iar Soarele se roteşte cu o viteză de 19,7 kilometri pe secundă în raport cu aştri din vecinătatea lui. Cea mai rapidă galaxie este cea care a fost numerotată cu 290. 2-3, viteza ei ajungând reprezinte 36% din viteza luminii, adică 108 mii de kilometri pe secundă.

Stelele şi galaxiile nu sunt distribuite la întâmplare în Univers.

Stelele se adună unele cu altele pentru a forma o galaxie, galaxiile se adună unele cu altele pentru a constitui un grup local compus din zeci de galaxii, grupurile locale se adună unele cu altele pentru a alcătui constelaţii de galaxii, compuse din câteva mii de galaxii,  iar constelaţiile de galaxii se adună câte cinci-şase pentru a alcătui o super-constelaţie de galaxii. Stelele sunt piatra de construcţie a galaxiei, galaxia este o casă în Univers, grupul local este un sat în Univers, constelaţia de galaxii este un oraş în Univers, iar superconstelaţia de galaxii este una din numeroase lui capitale, conform comparaţiei savanţilor astronomi.

Soarele, împreună cu celelalte planete din sistemul solar şi cu alte o sută de miliarde de stele se adună unele cu altele pentru a alcătui galaxia noastră – Calea Lactee. Calea Lactee împreună cu galaxia geamănă a ei, Andromeda, aflate la o distanţă de 2,3 milioane de ani lumină faţă de noi şi cu cei doi nori ai lui Magelan – cel mic şi cel mare – şi cu cincisprezece galaxii – pigmei, se adună pentru a forma       grupul local, ale cărui dimensiuni se întind până la cincisprezece milioane ani-lumină şi are o masă de zece mii de miliarde de ori mai mare decât masa Soarelui.

Astronomii au reuşit până în momentul de faţă să numere trei mii de constelaţii de galaxii în emisfera sudică a Universului.

Dar structura Universului nu se opreşte la această limită, ci constelaţiile de galaxii se adună în grupuri de câte cinci-şase pentru a alcătui o super-constelaţie de galaxii, ale cărei dimensiuni ajung la două sute de milioane ani lumină şi a cărei masă este de zece milioane de miliarde de ori mai mare decât masa Soarelui. Galaxia noastră Calea Lactee nu este decât o parte dintr-o superconstelaţie, compusă din zece mii de galaxii.

Aceste cifre despre stele, despre galaxii, despre grupurile şi constelaţiile de galaxii, îl ajută pe credincios să înţeleagă ceva din sensul

cuvintelor Lui ALLAH PreaÎnaltul:

Pe cer şi pe ceea ce l-a înălţat. 

(Aş-Şams:     5)

şi   despre   măreţia   jurământului   Său   pe   cer, îndemnându-l să fie smerit în faţa măreţiei Creatorului Universului,

atunci când citeşte cuvintele Lui ALLAH PreaÎnaltul:

Binecuvântat este Cel care a făcut zodii în cer şi a făcut în el o candelă şi o  

lună luminoasă. (Al-Furqan: 61).

Constatăm, de asemenea, că

cifra de o sută de miliarde de galaxii din Univers, cea mai mică dintre ele

alcătuită din mii de miliarde de stele, care aleargă fiecare pe orbita ei cu

viteze uriaşe diferite, fără să se ciocnească între ele, în virtutea legii gravitaţiei, ne dă (această cifră) o idee despre sensul cuvintelor Lui ALLAH Preaînaltul:

‘Crearea cerurilor şi a pământului este mai mare decât crearea oamenilor, dar cei mai mulţi oameni nu 

ştiu. (Ghafir: 57),

(în privinţa măiestriei splendide) şi despre sensul cuvintelor Lui ALLAH PreaÎnaltul:

ALLAH ţine cerul şi pământul ca să   nu   se   prăbuşească. (Fatir:    41)

cu ajutorul legilor care guvernează orbitele corpurilor cereşti. De aceea, crearea cerurilor şi a pământului au reprezentat semne pentru aceia care au minte:

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a 

zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal Imran:  190).

Einstein – unul din marii savanţi care au crezut în Dumnezeu –  a afirmat în acest sens: ”Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu pământul . . . Vreau să ştiu gândurile Lui . . . Toate celelalte în afară de aceasta sunt detalii . . . Dumnezeu este un Creator iscusit, nu este rău . . . Dumnezeu nu se joacă cu zarurile în Univers . . .” Einstein a continuat până la sfârşitul vieţii sale, în anul 1955, să cerceteze legile pe care se bazează sistemul cerurilor şi al pământului.

Comentariu

Einstein a fost unul dintre evreii care au crezut cu adevărat în Dumnezeu,  adeverindu-se cuvintele Lui ALLAH  Preaînaltul:

Printre ei sunt şi credincioşi, dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi. (Aal Imran: 110).

El avea frică de Dumnezeu şi a fost unul dintre savanţii care a meritat cu adevărat titlul de ”învăţat”, conform definiţiei

coranice a învăţatului:

Şi se tem de ALLAH singuri învăţaţii dintre 

robii Săi. (Fatir: 28).

Dacă Einstein ar fi cunoscut ceea ce spune

Coranul Cel Sfânt şi cu deosebire versetele referitoare la astronomie, probabil că ar fi devenit unul din marii credincioşi musulmani în Coranul Cel Sfânt şi în mesajul Trimisului cel nobil. Este de ajuns să privim cu atenţie la cuvintele lui Einstein: ”Dumnezeu nu s-a jucat cu zarurile în Univers” şi la ceea ce se spune în surat Al-Anbiya:

Noi nu am creat  cerul şi pământul şi ceea ce se afla între ele, jucându-Ne/ Dacă  am fi voit  Noi să facem o joacă,  am fi făcut-o (din lucrurile apropiate) de Noi, dacă am fi făcut-o/ Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul     (sistemul),   deşertăciunea (teoriile   materialiştilor   în legătură cu hazardul şi cu veşnicia) şi o facem să dispară şi iată că  ea este ca şi moartă. Şi va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneţi Lui în seamă ! (Al-Anbiyaa:  16-18).

Printre afirmaţiile celebre ale lui Einstein se numără şi răspunsul său la o întrebare ciudată, pe care i-a adresat-o cineva,  în legătură cu savantul care l-a precedat şi pe care ar dori să-l întâlnească în Viaţa de Apoi – Arhimede sau Newton? – dacă acest lucru ar fi cu putinţă. Einstein a răspuns cu aceste cuvinte: ”Ba aş voi să-l întreb pe profetul Moise: S-a gândit el vreodată că poporul lui va urma vreme îndelungată rânduiala lui.

 

 

islamulazi.ro

Source Link

Views: 6

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea 1

Adnan Ash-Shareef     În acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:   1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”   Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” […]

Adnan Ash-Shareef

 

 

PamantulÎn acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:

 

1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”

 

Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” apare în următoarele cinci versete sfinte:

În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi a norilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep. (Al-Baqarah 2:164);

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal ’Imran 3 :190);

În succedarea nopţii şi a zilei şi în cele pe care Allah le-a făcut în ceruri şi pe pământ sunt semne pentru oamenii care au frică de Allah. (Yunus: 6);

El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi? (Al-Mu’minun: 80);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru acesta sunt semnele pentru acei care ştiu. (Ar-Rum: 22).

Repetarea unei expresii în mai multe versete sfinte atrage atenţia cititorului să reflecteze asupra sensurilor ei ştiinţifice.

În cele ce urmează, ne vom referi la succedarea nopţii şi a zilei (ta’aqub) şi la diferenţa dintre ele (tafawut).

Succedarea nopţii şi a zilei. Unul dintre sensurile expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este „succedarea” lor, adică faptul că noaptea vine după zi şi ziua urmează după noapte, datorită rotaţiei moderate a Pământului în jurul axei sale, aşa cum se observă în timpul care se întinde între asfinţit şi vremea cinei şi zori şi învierea Soarelui. Dacă viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale ar fi mai mare decât a hotărât Domnul (107 kilometri pe oră), noaptea şi ziua s-ar succeda brusc, iar dacă viteza de rotaţie ar fi mai mică decât cea hotărâtă de Allah, s-ar întâmpla invers. Observăm că miracolul lingvistic şi ştiinţific al cuvintelor „tragem”, „învăluie”, „degrabă”, „slab întunecată”, vine din următoarele versete sfinte care-i sugerează cititorului impresii vizuale ale trecerii treptate de la noapte la zi:

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric. (Ya-Sin: 37);

El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. (Al-A’raf: 54);

Şi pe noaptea slab întunecată [furişată] şi pe dimineaţa care vine. (At-Takwir: 17-18).

Diferenţa dintre noapte şi zi. Un alt sens al expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este deosebirea dintre ele în privinţa trăsăturilor, căci nicio noapte nu seamănă cu ziua şi nicio zi nu seamănă cu noaptea, de când a creat Allah Pământul şi până la sosirea Ceasului. Acesta este sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Şi El este Cel care a făcut ca noaptea şi ziua să urmeze una după alta, pentru acela care voieşte să ia aminte sau voieşte să-şi arate mulţumirea. (Al-Furqan: 62).

Pentru aceia care voiesc să-şi amintească de puterea lui Allah în privinţa creaţiei menţionăm o serie de informaţii din astronomie referitoare la rotirea Pământului în jurul axei sale, ceea ce face ca noaptea şi ziua să se succeadă şi să nu semene una cu alta.

Pământul se roteşte în jurul axei sale înclinat, nu drept, axa rotirii sale alcătuind cu axa lui verticală un unghi de 23, 37 de grade. Din această rotire înclinată a Pământului, rezultă anotimpurile şi diferenţa dintre noapte şi zi. Dacă rotirea Pământului ar fi dreaptă în jurul axei sale verticale şi nu înclinată, aşa cum este situaţia planetelor Jupiter şi Venus, pe Pământ s-ar produce următoarele:

− ar lipsi anotimpurile şi noaptea ar fi egală cu ziua pe întregul Pământ şi în tot timpul anului;

− diferenţele de temperatură între zi şi noapte ar fi foarte mari şi nu ar exista condiţii de viaţă pe suprafaţa Pământului;

− s-ar dezechilibra întregul sistem, minunat întocmit, de distribuire a vânturilor, a apei şi de succedare a nopţii în diverse regiuni ale Pământului.

Dacă nu ar exista rotirea înclinată a Pământului în jurul axei sale proprii, nu ar exista deosebire între noapte şi zi şi, tocmai de aceea, diferenţa dintre noapte şi zi este o minune, adică un argument ştiinţific al existenţei lui Allah pentru aceia care au raţiune şi capacitatea de a chibzui.

Cât priveşte puterea care a făcut Pământul să fie înclinat în timpul rotaţiei în jurul axei sale, spre deosebire de celelalte planete, aceia de la care am preluat aceste informaţii astronomice, o pun pe seama întâmplării ciudate sau fericite, conform afirmaţiilor lor. Ei nu raţionează şi nu au capacitatea de a chibzui, aşa cum sunt descrişi şi înCoran, în pofida ştiinţei lor.

Pentru aceia care vor să-I aducă mulţumiri Stăpânului lor pentru că a făcut ca noaptea şi ziua să se succeadă una după alta, prezentăm următoarele informaţii ştiinţifice referitoare la diferenţa dintre noapte şi zi.

Deosebirea dintre noapte şi zi reglează existenţa vieţuitoarelor: migraţia păsărilor, peştilor, insectelor şi reproducerea lor, creşterea plantelor, deschiderea florilor şi maturizarea fructelor lor; toate acestea depind de deosebirea dintre noapte şi zi. Biologii au descoperit recent, în secolul al XX-lea, că fiecare vieţuitoare posedă un ceas biologic interior, influenţat de lungimea nopţii şi a zilei, de momentele răsăritului şi asfinţitului, precum şi de temperatură; de la ele, biologii au învăţat să studieze particularităţile biologice ale făpturilor influenţate de diferenţa dintre noapte şi zi, iar rezultatul a fost creşterea însemnată a producţiei vegetale şi animale pe care am cunoscut-o în secolul al XX-lea.

Principiul serelor pentru reproducerea fructelor şi legumelor în afara sezonului lor şi principiul crescătoriilor artificiale de păsări şi de peşte, care au condus la creşterea uimitoare a producţiei animale, s-au bazat pe înţelegerea comportamentelor biologice ale plantelor şi ale animalelor, aşa cum sunt creşterea, maturizarea, înmulţirea şi migraţia.

Biologia a demonstrat că aceste comportamente sunt influenţate direct de diferenţa dintre noapte şi zi. Pornind de la aceasta, înţelegem dimensiunea ştiinţifică ascunsă în răspunsul pe care Dumnezeu i l-a sugerat lui Moise, atunci când Faraon l-a întrebat cine este Stăpânul lumilor:

A întrebat Faraon: «Şi ce este Stăpânul lumilor?» (Aş-Şu’ara: 23);

Şi a adăugat: «Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voipricepeţi.» (Aş-Şu’ara: 28).

Însuşirile tuturor fiinţelor existente în Răsărit şi în Apus, ca şi comportamentul lor de viaţă sunt influenţate de Răsărit şi de Apus şi de deosebirea dintre ele. Din această perspectivă ştiinţifică, înţelegem şi unul dintre sensurile versetelor în care apar cuvintele Răsărit şi Apus:

Nu! Jur pe Stăpânul Răsăriturilor şi al Apusurilor că Noi suntem în stare… (Al-Ma’arij: 40);

Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor dintre ele şi Stăpânul răsăriturilor… (As-Saffat: 5);

Domnul Răsăritului şi al Apusului! Nu este alt Dumnezeu afară de El, deci socoteşte-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil: 9);

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi? (Ar-Rahman 55:17-18).

 

Sfârșitul părții întâi

Source Link

Views: 4