Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea 1

Adnan Ash-Shareef

 

 

PamantulÎn acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:

 

1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”

 

Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” apare în următoarele cinci versete sfinte:

În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi a norilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep. (Al-Baqarah 2:164);

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal ’Imran 3 :190);

În succedarea nopţii şi a zilei şi în cele pe care Allah le-a făcut în ceruri şi pe pământ sunt semne pentru oamenii care au frică de Allah. (Yunus: 6);

El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi? (Al-Mu’minun: 80);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru acesta sunt semnele pentru acei care ştiu. (Ar-Rum: 22).

Repetarea unei expresii în mai multe versete sfinte atrage atenţia cititorului să reflecteze asupra sensurilor ei ştiinţifice.

În cele ce urmează, ne vom referi la succedarea nopţii şi a zilei (ta’aqub) şi la diferenţa dintre ele (tafawut).

Succedarea nopţii şi a zilei. Unul dintre sensurile expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este „succedarea” lor, adică faptul că noaptea vine după zi şi ziua urmează după noapte, datorită rotaţiei moderate a Pământului în jurul axei sale, aşa cum se observă în timpul care se întinde între asfinţit şi vremea cinei şi zori şi învierea Soarelui. Dacă viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale ar fi mai mare decât a hotărât Domnul (107 kilometri pe oră), noaptea şi ziua s-ar succeda brusc, iar dacă viteza de rotaţie ar fi mai mică decât cea hotărâtă de Allah, s-ar întâmpla invers. Observăm că miracolul lingvistic şi ştiinţific al cuvintelor „tragem”, „învăluie”, „degrabă”, „slab întunecată”, vine din următoarele versete sfinte care-i sugerează cititorului impresii vizuale ale trecerii treptate de la noapte la zi:

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric. (Ya-Sin: 37);

El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. (Al-A’raf: 54);

Şi pe noaptea slab întunecată [furişată] şi pe dimineaţa care vine. (At-Takwir: 17-18).

Diferenţa dintre noapte şi zi. Un alt sens al expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este deosebirea dintre ele în privinţa trăsăturilor, căci nicio noapte nu seamănă cu ziua şi nicio zi nu seamănă cu noaptea, de când a creat Allah Pământul şi până la sosirea Ceasului. Acesta este sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Şi El este Cel care a făcut ca noaptea şi ziua să urmeze una după alta, pentru acela care voieşte să ia aminte sau voieşte să-şi arate mulţumirea. (Al-Furqan: 62).

Pentru aceia care voiesc să-şi amintească de puterea lui Allah în privinţa creaţiei menţionăm o serie de informaţii din astronomie referitoare la rotirea Pământului în jurul axei sale, ceea ce face ca noaptea şi ziua să se succeadă şi să nu semene una cu alta.

Pământul se roteşte în jurul axei sale înclinat, nu drept, axa rotirii sale alcătuind cu axa lui verticală un unghi de 23, 37 de grade. Din această rotire înclinată a Pământului, rezultă anotimpurile şi diferenţa dintre noapte şi zi. Dacă rotirea Pământului ar fi dreaptă în jurul axei sale verticale şi nu înclinată, aşa cum este situaţia planetelor Jupiter şi Venus, pe Pământ s-ar produce următoarele:

− ar lipsi anotimpurile şi noaptea ar fi egală cu ziua pe întregul Pământ şi în tot timpul anului;

− diferenţele de temperatură între zi şi noapte ar fi foarte mari şi nu ar exista condiţii de viaţă pe suprafaţa Pământului;

− s-ar dezechilibra întregul sistem, minunat întocmit, de distribuire a vânturilor, a apei şi de succedare a nopţii în diverse regiuni ale Pământului.

Dacă nu ar exista rotirea înclinată a Pământului în jurul axei sale proprii, nu ar exista deosebire între noapte şi zi şi, tocmai de aceea, diferenţa dintre noapte şi zi este o minune, adică un argument ştiinţific al existenţei lui Allah pentru aceia care au raţiune şi capacitatea de a chibzui.

Cât priveşte puterea care a făcut Pământul să fie înclinat în timpul rotaţiei în jurul axei sale, spre deosebire de celelalte planete, aceia de la care am preluat aceste informaţii astronomice, o pun pe seama întâmplării ciudate sau fericite, conform afirmaţiilor lor. Ei nu raţionează şi nu au capacitatea de a chibzui, aşa cum sunt descrişi şi înCoran, în pofida ştiinţei lor.

Pentru aceia care vor să-I aducă mulţumiri Stăpânului lor pentru că a făcut ca noaptea şi ziua să se succeadă una după alta, prezentăm următoarele informaţii ştiinţifice referitoare la diferenţa dintre noapte şi zi.

Deosebirea dintre noapte şi zi reglează existenţa vieţuitoarelor: migraţia păsărilor, peştilor, insectelor şi reproducerea lor, creşterea plantelor, deschiderea florilor şi maturizarea fructelor lor; toate acestea depind de deosebirea dintre noapte şi zi. Biologii au descoperit recent, în secolul al XX-lea, că fiecare vieţuitoare posedă un ceas biologic interior, influenţat de lungimea nopţii şi a zilei, de momentele răsăritului şi asfinţitului, precum şi de temperatură; de la ele, biologii au învăţat să studieze particularităţile biologice ale făpturilor influenţate de diferenţa dintre noapte şi zi, iar rezultatul a fost creşterea însemnată a producţiei vegetale şi animale pe care am cunoscut-o în secolul al XX-lea.

Principiul serelor pentru reproducerea fructelor şi legumelor în afara sezonului lor şi principiul crescătoriilor artificiale de păsări şi de peşte, care au condus la creşterea uimitoare a producţiei animale, s-au bazat pe înţelegerea comportamentelor biologice ale plantelor şi ale animalelor, aşa cum sunt creşterea, maturizarea, înmulţirea şi migraţia.

Biologia a demonstrat că aceste comportamente sunt influenţate direct de diferenţa dintre noapte şi zi. Pornind de la aceasta, înţelegem dimensiunea ştiinţifică ascunsă în răspunsul pe care Dumnezeu i l-a sugerat lui Moise, atunci când Faraon l-a întrebat cine este Stăpânul lumilor:

A întrebat Faraon: «Şi ce este Stăpânul lumilor?» (Aş-Şu’ara: 23);

Şi a adăugat: «Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voipricepeţi.» (Aş-Şu’ara: 28).

Însuşirile tuturor fiinţelor existente în Răsărit şi în Apus, ca şi comportamentul lor de viaţă sunt influenţate de Răsărit şi de Apus şi de deosebirea dintre ele. Din această perspectivă ştiinţifică, înţelegem şi unul dintre sensurile versetelor în care apar cuvintele Răsărit şi Apus:

Nu! Jur pe Stăpânul Răsăriturilor şi al Apusurilor că Noi suntem în stare… (Al-Ma’arij: 40);

Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor dintre ele şi Stăpânul răsăriturilor… (As-Saffat: 5);

Domnul Răsăritului şi al Apusului! Nu este alt Dumnezeu afară de El, deci socoteşte-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil: 9);

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi? (Ar-Rahman 55:17-18).

 

Sfârșitul părții întâiSource Link

Views: 1

Teoria marii explozii (Big Bang)

Adnan Ash-Sharif   Primii care s-au referit ştiinţific la problema apariţiei Cosmosului au fost Einstein şi savantul rus Alexandr Freidmain, la începutul secolului al XX-lea.  În anul 1937, astronomul belgian George Lemaite a afirmat că Universul a fost, la începutul apariţiei sale, o masă gazoasă cu densitate ridicată, puternic strălucitoare şi cu o temperatură foarte ridicată, pe […]

Adnan Ash-Sharif

 

Primii care s-au referit ştiinţific la problema apariţiei Cosmosului au fost Einstein şi savantul rus Alexandr Freidmain, la începutul secolului al XX-lea.  În anul 1937, astronomul belgian George Lemaite a afirmat că Universul a fost, la începutul apariţiei sale, o masă gazoasă cu densitate ridicată, puternic strălucitoare şi cu o temperatură foarte ridicată, pe care el a numit-o ”oul cosmic”. Apoi, ca urmare a presiunii uriaşe provenite de la temperatura foarte ridicată (10  C), a avut loc o explozie fantastică,  dispersând această masă şi aruncând părţi din ea în toate direcţiile.  Acestea s-au transformat, o dată cu trecerea timpului în planete,  aştrii şi galaxii.

Conform fizicienilor astronomi de astăzi, Universul era după o

miliardime de secundă, cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani în

urmă – o masă cu densitate uriaşă şi cu o temperatură foarte ridicată (10   C), cu volumul unei sfere, al cărei diametru nu depăşea a mia parte

dintr-un centimetru. În anul 1940, savantul american de origine rusă,

Georges Gamow a confirmat teoria marii explozii.  În anul 1964, savanţii

Penzias şi Wilson  au descoperit unde radio, provenind din toate părţile

Universului, având aceleaşi caracteristici fizice în toate locurile în care au fost înregistrate. Li s-a dat numele de lumină pietrificată sau radiaţie

fosilă,   aceasta   fiind   radiaţia   provenită   din   timpuri   extrem   de

îndepărtate,  rămăşiţă a marii explozii care s-a produs în secundele care au urmat apariţiei Universului. Această descoperire a radiaţiei fosile,

alături de descoperirea expansiunii Universului, în anul 1929, au

reprezentat piatra unghiulară a constituirii ştiinţifice a teoriei marii

explozii. În anul 1986, staţiile cosmice lansate de Uniunea Sovietică,  au

transmis informaţii care confirmă teoria exploziei fantastice şi a expansiunii Cosmosului, rezultate din ea.

Astăzi, majoritatea astronomilor acceptă ideea că marea explozie nu mai este o teorie, ci un adevăr stiinţific. Cât despre minoritatea care s-a opus  acestei teorii, anterior, ea este reprezentată de un grup de savanţi cu concepţii materialiste, care s-au temut că

recunoaşterea adevărului stiinţific despre începutul Universului şi

expansiunea lui vine în contradicţie cu convingerile lor, care afirmau

caracterul etern al materiei şi vechimea lumii; pe când, dacă ştiinţa

confirmă că Universul are un început, aceasta înseamnă că el are şi un sfârşit, că el este creat şi prin urmare nu este etern, aşa cum îşi

închipuiau materialiştii.

bigbang

Versetul din Coranul cel Sfânt, care afirmă că cerurile şi pământul au alcătuit la început o singură masă este clar, nu necesită decât un sumar comentariu lingvistic asupra sensului cuvintelor “ratq” ”au fost împreună” şi “fataqna-ha” ”le-am despărţit”. Cuvântul ”ratq” înseamnă   adunate   laolaltă,   iar   cuvântul   ”fataqa”   înseamnă   ”a despărţi/a separa”, ceea ce înseamnă că cerurile şi pământul au avut o masă comună şi Domnul le-a despărţit. Se observă aici elocvenţa ştiinţifică miraculoasă a cuvintelor “ratq” şi “fataqna”, căci fiecare “ratq” ”ansamblu” este susceptibil de a fi transformat în “fatq”, adică de a fi divizat, şi fiecare “fatq” ”lucruri divizate” este susceptibil de a fi transformat în “ratq”, adică reansamblat, reunit. Cerurile şi Pământul vor deveni aşa cum au fost, când va sosi Ceasul, aşa după cum ne-a vestit revelaţia şi după cum presupun şi cosmologii astăzi.

 

Observaţie:

Există o normă Coranică,    asupra căreia dorim să atragem

atenţia cititorului,  şi  anume faptul că,  atunci când Domnul  spune în

versetele Sale Sfinte:  ”.  .  .  oare nu au văzut?;.  .  .  oare nu ai văzut?.

.  .  oare nu au văzut?”, cu sensul că omul va vedea,  mai devreme sau mai târziu, ceea ce a vestit versetul, indiferent dacă verbul “ra’a” ”a vedea”  apare la forma de trecut, prezent sau de viitor.

Şi aceia care au tăgăduit că cerurile şi pământul au avut o masă

comună,  pe care după aceea Domnul a despărţit-o, nu au văzut acest

lucru decât în secolul XX, graţie calculelor, telescoapelor şi al staţiilor

cosmice. Dacă ar fi posibil ca un cercetător să studieze convingerea

învăţaţilor care au văzut acest adevăr astronomic,  acesta ar constata că ei s-ar număra printre cei care au tăgăduit, adeverind cuvintele lui

ALLAH Preaînaltul:

Oare nu văd cei care nu cred, că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit? (Al-Anbiyaa: 30)

Şi laudă Aceluia ale Cărui cuvinte nu pot fi schimbate!

Iar cerul l-am înălţat cu puterea Noastră şi Noi îl  lărgim. (Adh-Dhariyat:  47).

 

 

 

islamulazi.ro

Source Link

Views: 3

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea 1

Adnan Ash-Shareef     În acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:   1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”   Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” […]

Adnan Ash-Shareef

 

 

PamantulÎn acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:

 

1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”

 

Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” apare în următoarele cinci versete sfinte:

În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi a norilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep. (Al-Baqarah 2:164);

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal ’Imran 3 :190);

În succedarea nopţii şi a zilei şi în cele pe care Allah le-a făcut în ceruri şi pe pământ sunt semne pentru oamenii care au frică de Allah. (Yunus: 6);

El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi? (Al-Mu’minun: 80);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru acesta sunt semnele pentru acei care ştiu. (Ar-Rum: 22).

Repetarea unei expresii în mai multe versete sfinte atrage atenţia cititorului să reflecteze asupra sensurilor ei ştiinţifice.

În cele ce urmează, ne vom referi la succedarea nopţii şi a zilei (ta’aqub) şi la diferenţa dintre ele (tafawut).

Succedarea nopţii şi a zilei. Unul dintre sensurile expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este „succedarea” lor, adică faptul că noaptea vine după zi şi ziua urmează după noapte, datorită rotaţiei moderate a Pământului în jurul axei sale, aşa cum se observă în timpul care se întinde între asfinţit şi vremea cinei şi zori şi învierea Soarelui. Dacă viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale ar fi mai mare decât a hotărât Domnul (107 kilometri pe oră), noaptea şi ziua s-ar succeda brusc, iar dacă viteza de rotaţie ar fi mai mică decât cea hotărâtă de Allah, s-ar întâmpla invers. Observăm că miracolul lingvistic şi ştiinţific al cuvintelor „tragem”, „învăluie”, „degrabă”, „slab întunecată”, vine din următoarele versete sfinte care-i sugerează cititorului impresii vizuale ale trecerii treptate de la noapte la zi:

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric. (Ya-Sin: 37);

El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. (Al-A’raf: 54);

Şi pe noaptea slab întunecată [furişată] şi pe dimineaţa care vine. (At-Takwir: 17-18).

Diferenţa dintre noapte şi zi. Un alt sens al expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este deosebirea dintre ele în privinţa trăsăturilor, căci nicio noapte nu seamănă cu ziua şi nicio zi nu seamănă cu noaptea, de când a creat Allah Pământul şi până la sosirea Ceasului. Acesta este sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Şi El este Cel care a făcut ca noaptea şi ziua să urmeze una după alta, pentru acela care voieşte să ia aminte sau voieşte să-şi arate mulţumirea. (Al-Furqan: 62).

Pentru aceia care voiesc să-şi amintească de puterea lui Allah în privinţa creaţiei menţionăm o serie de informaţii din astronomie referitoare la rotirea Pământului în jurul axei sale, ceea ce face ca noaptea şi ziua să se succeadă şi să nu semene una cu alta.

Pământul se roteşte în jurul axei sale înclinat, nu drept, axa rotirii sale alcătuind cu axa lui verticală un unghi de 23, 37 de grade. Din această rotire înclinată a Pământului, rezultă anotimpurile şi diferenţa dintre noapte şi zi. Dacă rotirea Pământului ar fi dreaptă în jurul axei sale verticale şi nu înclinată, aşa cum este situaţia planetelor Jupiter şi Venus, pe Pământ s-ar produce următoarele:

− ar lipsi anotimpurile şi noaptea ar fi egală cu ziua pe întregul Pământ şi în tot timpul anului;

− diferenţele de temperatură între zi şi noapte ar fi foarte mari şi nu ar exista condiţii de viaţă pe suprafaţa Pământului;

− s-ar dezechilibra întregul sistem, minunat întocmit, de distribuire a vânturilor, a apei şi de succedare a nopţii în diverse regiuni ale Pământului.

Dacă nu ar exista rotirea înclinată a Pământului în jurul axei sale proprii, nu ar exista deosebire între noapte şi zi şi, tocmai de aceea, diferenţa dintre noapte şi zi este o minune, adică un argument ştiinţific al existenţei lui Allah pentru aceia care au raţiune şi capacitatea de a chibzui.

Cât priveşte puterea care a făcut Pământul să fie înclinat în timpul rotaţiei în jurul axei sale, spre deosebire de celelalte planete, aceia de la care am preluat aceste informaţii astronomice, o pun pe seama întâmplării ciudate sau fericite, conform afirmaţiilor lor. Ei nu raţionează şi nu au capacitatea de a chibzui, aşa cum sunt descrişi şi înCoran, în pofida ştiinţei lor.

Pentru aceia care vor să-I aducă mulţumiri Stăpânului lor pentru că a făcut ca noaptea şi ziua să se succeadă una după alta, prezentăm următoarele informaţii ştiinţifice referitoare la diferenţa dintre noapte şi zi.

Deosebirea dintre noapte şi zi reglează existenţa vieţuitoarelor: migraţia păsărilor, peştilor, insectelor şi reproducerea lor, creşterea plantelor, deschiderea florilor şi maturizarea fructelor lor; toate acestea depind de deosebirea dintre noapte şi zi. Biologii au descoperit recent, în secolul al XX-lea, că fiecare vieţuitoare posedă un ceas biologic interior, influenţat de lungimea nopţii şi a zilei, de momentele răsăritului şi asfinţitului, precum şi de temperatură; de la ele, biologii au învăţat să studieze particularităţile biologice ale făpturilor influenţate de diferenţa dintre noapte şi zi, iar rezultatul a fost creşterea însemnată a producţiei vegetale şi animale pe care am cunoscut-o în secolul al XX-lea.

Principiul serelor pentru reproducerea fructelor şi legumelor în afara sezonului lor şi principiul crescătoriilor artificiale de păsări şi de peşte, care au condus la creşterea uimitoare a producţiei animale, s-au bazat pe înţelegerea comportamentelor biologice ale plantelor şi ale animalelor, aşa cum sunt creşterea, maturizarea, înmulţirea şi migraţia.

Biologia a demonstrat că aceste comportamente sunt influenţate direct de diferenţa dintre noapte şi zi. Pornind de la aceasta, înţelegem dimensiunea ştiinţifică ascunsă în răspunsul pe care Dumnezeu i l-a sugerat lui Moise, atunci când Faraon l-a întrebat cine este Stăpânul lumilor:

A întrebat Faraon: «Şi ce este Stăpânul lumilor?» (Aş-Şu’ara: 23);

Şi a adăugat: «Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voipricepeţi.» (Aş-Şu’ara: 28).

Însuşirile tuturor fiinţelor existente în Răsărit şi în Apus, ca şi comportamentul lor de viaţă sunt influenţate de Răsărit şi de Apus şi de deosebirea dintre ele. Din această perspectivă ştiinţifică, înţelegem şi unul dintre sensurile versetelor în care apar cuvintele Răsărit şi Apus:

Nu! Jur pe Stăpânul Răsăriturilor şi al Apusurilor că Noi suntem în stare… (Al-Ma’arij: 40);

Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor dintre ele şi Stăpânul răsăriturilor… (As-Saffat: 5);

Domnul Răsăritului şi al Apusului! Nu este alt Dumnezeu afară de El, deci socoteşte-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil: 9);

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi? (Ar-Rahman 55:17-18).

 

Sfârșitul părții întâi

Source Link

Views: 4