Tag: germania

Multiculturalitatea în spațiul european – 4

 

 

După 11 septembrie 2001 în Occident, dar mai ales în Statele Unite ale Americii a înflorit o industrie a panicii. Până și acum specialiștii extrapolează orice tendință ce nu le place, înainte de a apărea vreun studiu serios bazat pe date. Există oameni plătiți pentru a nota aberațiile oricărui imam trăsnit sau vreunui disperat dintr-o zonă de conflict, “înregistrează și difuzează noaptea târziu emisiuni TV cu tot felul de lunatici care glorifică martiriul.[1]” “Specialiști” în probleme legate de Orientul Mijlociu și studii islamice se exprimă apoi vehement cu privire la amenințarea islamică ce paște Statele Unite sau Europa. John L. Esposito își exprima dezamăgirea anul trecut în decembrie într-un articol în Huffington Post față de controversatul realizator de televiziune Glenn Beck care a afirmat fără să se bazeze pe niciun studiu într-o emisiune din care a reieșit doar ignoranță și habotnicie că 10% dintre musulmani (ceea ce ar însemna 150 milioane) ar fi teroriști care încearcă să răstoarne regimul Statelor Unite. Decupând din contextul complicat în care aceste afirmații așa-zis islamice sunt făcute – “precum lupta internă pentru putere din Iran, dintre clerici și ceilalți – ele îți vor face părul măciucă prin absurditatea predicțiilor, precum afirmația încrezătoare a lui Bernard Lewis că președintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad plănuiește să marcheze o zi de bun augur în calendarul islamic (22 august 2006) provocând Sfârșitul Lumii. (Da, chiar a scris asta!)” Nu se ia în considerare situația actuală a musulmanilor, realitatea acestei comunități care este împrăștiată pe tot globul, iar asimilarea lor la cultura și practicile occidentale reprezintă etapa de frustrare la care au ajuns propovăduitorii Islamului.

europa musulmaniLa 1 iulie 2009 Marwa Al-Sherbiny a fost înjunghiată într-o sală de tribunal din Dresda, Germania de către un german islamofob. Marwa Al-Sherbiny era o musulmană de naţionalitate egipteană care respecta codul vestimentaţiei islamice pentru femei şi care locuia în Germania din anul 2005. Farmacistă de profesie, era mama unui băieţel de 3 ani şi urma să dea naştere unui alt bebeluş după şase luni. Pentru că ea a îndrăznit să ceară un loc şi pentru băieţelul ei în leagănul din parc, cetăţeanul german Alexander îi aduce o serie de insulte precum: „islamistă“, „teroristă“, „prostituată“, insulte pe care Marwa le semnalează autorităţilor printr-o plângere. Drept răspuns, pârâtul primeşte o amendă contravenţională de 780 euro, însă în mai puţin de un an procesul ajunge în faza de recurs. Procuratura germană pledând pentru detenţia neamţului ca urmare a insultelor aduse chiar şi pe durata procesului, Alexander o atacă pe Marwa aflată în boxa martorilor şi doar în câteva momente o înjunghie cu 18 lovituri de cuţit. Femeia cade la pământ sub privirile îngheţate ale fiului ei de doar 3 ani. Încercând să o salveze, soţul ei, Ali este şi el rănit din greşeală de către unul dintre poliţişti.

Aceste atitudini la care se adaugă discuțiile și sondajele pe tema interzicerii burqa în Europa occidentală reprezintă piedici puse democrației, ele șifonând imaginea Uniunii Europene multiculturale. Însă trebuie apreciate eforturile depuse împotriva fenomenului islamofob. Ca un exemplu poate fi luată dezbaterea ce a avut loc în luna iunie în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului European unde s-au pus în discuție teme precum interzicerea minaretelor și a burqăi și unde le-a fost solicitat musulmanilor să progreseze pe planul egalității dintre bărbat și femeie.
Musulmanii sunt prezenți în Europa de multe sute de ani, având numeroase perioade în care istoria ei se confundă cu istoria islamului. Ne referim aici la primul contact al Europei cu Islamul, la formarea Andaluziei si mai târziu la Imperiul Otoman. Însă contactele Europei cu Islamul nu s-au limitat la atât. Musulmanii au rămas pe teritoriul Europei și au reprezentat comunități bine integrate în societățile în care trăiesc, împărtășind același tratament al istoriei și aceleași probleme de securitate, mediu și viață.

 

[1] Zakariya, Fareed , Lumea Postamericană, p. 35, cap. Amenințarea Islamică, Editura Polirom, 2009

 

 

sursa: Sevinci GemaledinSource Link

Views: 0

Multiculturalitatea în spațiul european – 4

    După 11 septembrie 2001 în Occident, dar mai ales în Statele Unite ale Americii a înflorit o industrie a panicii. Până și acum specialiștii extrapolează orice tendință ce nu le place, înainte de a apărea vreun studiu serios bazat pe date. Există oameni plătiți pentru a nota aberațiile oricărui imam trăsnit sau vreunui […]

 

 

După 11 septembrie 2001 în Occident, dar mai ales în Statele Unite ale Americii a înflorit o industrie a panicii. Până și acum specialiștii extrapolează orice tendință ce nu le place, înainte de a apărea vreun studiu serios bazat pe date. Există oameni plătiți pentru a nota aberațiile oricărui imam trăsnit sau vreunui disperat dintr-o zonă de conflict, “înregistrează și difuzează noaptea târziu emisiuni TV cu tot felul de lunatici care glorifică martiriul.[1]” “Specialiști” în probleme legate de Orientul Mijlociu și studii islamice se exprimă apoi vehement cu privire la amenințarea islamică ce paște Statele Unite sau Europa. John L. Esposito își exprima dezamăgirea anul trecut în decembrie într-un articol în Huffington Post față de controversatul realizator de televiziune Glenn Beck care a afirmat fără să se bazeze pe niciun studiu într-o emisiune din care a reieșit doar ignoranță și habotnicie că 10% dintre musulmani (ceea ce ar însemna 150 milioane) ar fi teroriști care încearcă să răstoarne regimul Statelor Unite. Decupând din contextul complicat în care aceste afirmații așa-zis islamice sunt făcute – “precum lupta internă pentru putere din Iran, dintre clerici și ceilalți – ele îți vor face părul măciucă prin absurditatea predicțiilor, precum afirmația încrezătoare a lui Bernard Lewis că președintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad plănuiește să marcheze o zi de bun augur în calendarul islamic (22 august 2006) provocând Sfârșitul Lumii. (Da, chiar a scris asta!)” Nu se ia în considerare situația actuală a musulmanilor, realitatea acestei comunități care este împrăștiată pe tot globul, iar asimilarea lor la cultura și practicile occidentale reprezintă etapa de frustrare la care au ajuns propovăduitorii Islamului.

europa musulmaniLa 1 iulie 2009 Marwa Al-Sherbiny a fost înjunghiată într-o sală de tribunal din Dresda, Germania de către un german islamofob. Marwa Al-Sherbiny era o musulmană de naţionalitate egipteană care respecta codul vestimentaţiei islamice pentru femei şi care locuia în Germania din anul 2005. Farmacistă de profesie, era mama unui băieţel de 3 ani şi urma să dea naştere unui alt bebeluş după şase luni. Pentru că ea a îndrăznit să ceară un loc şi pentru băieţelul ei în leagănul din parc, cetăţeanul german Alexander îi aduce o serie de insulte precum: „islamistă“, „teroristă“, „prostituată“, insulte pe care Marwa le semnalează autorităţilor printr-o plângere. Drept răspuns, pârâtul primeşte o amendă contravenţională de 780 euro, însă în mai puţin de un an procesul ajunge în faza de recurs. Procuratura germană pledând pentru detenţia neamţului ca urmare a insultelor aduse chiar şi pe durata procesului, Alexander o atacă pe Marwa aflată în boxa martorilor şi doar în câteva momente o înjunghie cu 18 lovituri de cuţit. Femeia cade la pământ sub privirile îngheţate ale fiului ei de doar 3 ani. Încercând să o salveze, soţul ei, Ali este şi el rănit din greşeală de către unul dintre poliţişti.

Aceste atitudini la care se adaugă discuțiile și sondajele pe tema interzicerii burqa în Europa occidentală reprezintă piedici puse democrației, ele șifonând imaginea Uniunii Europene multiculturale. Însă trebuie apreciate eforturile depuse împotriva fenomenului islamofob. Ca un exemplu poate fi luată dezbaterea ce a avut loc în luna iunie în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului European unde s-au pus în discuție teme precum interzicerea minaretelor și a burqăi și unde le-a fost solicitat musulmanilor să progreseze pe planul egalității dintre bărbat și femeie.
Musulmanii sunt prezenți în Europa de multe sute de ani, având numeroase perioade în care istoria ei se confundă cu istoria islamului. Ne referim aici la primul contact al Europei cu Islamul, la formarea Andaluziei si mai târziu la Imperiul Otoman. Însă contactele Europei cu Islamul nu s-au limitat la atât. Musulmanii au rămas pe teritoriul Europei și au reprezentat comunități bine integrate în societățile în care trăiesc, împărtășind același tratament al istoriei și aceleași probleme de securitate, mediu și viață.

 

[1] Zakariya, Fareed , Lumea Postamericană, p. 35, cap. Amenințarea Islamică, Editura Polirom, 2009

 

 

sursa: Sevinci Gemaledin

Source Link

Views: 1

Igiena rasială și nazismul

  S-a scris mult despre unul dintre cei mai infami fii ai fascismului, Adolf Hitler. Felul în care i-a tratat acesta pe evrei poate fi atribuit, cel puţin în parte, credinţei lui în evoluţie. P. Hoffman scrie în „Siguranţa personală a lui Hitler” (Pergamon, 1979, pagina 264): „Hitler a crezut în luptă, ca şi principiu […]

 

soulmates_xlargeS-a scris mult despre unul dintre cei mai infami fii ai fascismului, Adolf Hitler. Felul în care i-a tratat acesta pe evrei poate fi atribuit, cel puţin în parte, credinţei lui în evoluţie. P. Hoffman scrie în „Siguranţa personală a lui Hitler” (Pergamon, 1979, pagina 264): „Hitler a crezut în luptă, ca şi principiu darwinist al vieţii umane, care-l forţa pe fiecare om să încerce să-i domine pe toţi ceilalţi; fără luptă ar fi putrezit şi pierit….Chiar şi în propria înfrângere în aprilie 1945, Hitler şi-a exprimat credinţa în supravieţuirea celui mai puternic şi a declarat că popoarele slavice s-au dovedit mai puternice.”

Sir Arthur Keith, un evoluţionist bine cunoscut, explică faptul că Hitler a fost doar consistent în ceea ce le-a făcut evreilor – el a aplicat principiile evoluţionismului darwinist. În „Evoluţie şi etică”, (New York, Putnam, 1947, pagina 28), el scrie: „Pentru a vedea măsuri evoluţioniste şi moralitate tribal aplicată în mod viguros în afacerile unei mari naţiuni moderne, trebuie să ne întoarcem din nou în Germania anului 1942. Îl vedem pe Hitler convins deplin că evoluţia este singura care produce o bază reală pentru politica naţională… Mijlocul pe care l-a adoptat pentru a asigura destinul rasei şi poporului său a fost  măcelul organizat care a scăldat în sânge Europa… Un asemenea comportament este foarte imoral când este măsurat conform oricărui standard etic, şi totuşi Germania îl justifică; este în consonanţă cu moralitatea tribală şi evoluţionistă. Germania s-a reîntors la trecutul tribal şi demonstreză lumii metodele evoluţiei în ferocitatea lor nudă.”

Politica pe care a urmat-o Hitler şi naziştii se bazează pe atitudinea amorală, pe care o dezvoltaseră gânditorii darwinişti din Germania în timpul primului război mondial. Conform acesteia, pretinsul „bine” pentru rasă era singurul criteriu pentru activitatea statului şi a „iginei rasiale”. Aceasta a fost folosită pentru justificarea omorurilor în masă, ale persoanelor definite ca „nevrednice de a trăi”, ca în „Acţiunea T4”, şi crudele experimente umane din diferitele lagăre de concentrare.

Mulţi s-au întrebat cum o naţiune, care i-a dat pe Bach, Goethe şi Schiller, a putut să permită ca un om ca Hitler să devină liderul suprem. Cercetările lui Weickart, (De la Darwin la Hitler), arată cum schimbarea treptată a gândirii a fost urmată de o degenerare a aprecierii vieţii umane care continuă până în ziua de azi. Selecţia – dreptul celui mai puternic asupra celui mai slab, contrazice diametral imaginea biblică a omului.

Nu doar mişcarea naţional-socială a lui Hitler a fost puternic influenţată de către Darwin. După ce Karl Marx a citit „Despre originea speciilor” a lui Darwin, i-a scris lui Friedrich Engels:
„Deşi a fost scrisă într-un mod englezesc stângaci, aceasta este cartea care conţine fundamentul istoriei naturii, în conformitate cu punctul nostru de vedere.” (ibid, pag.4)Darwinismul a marcat vizibil gândirea politică şi a contribuit la fascism, comunism şi la cele două războaie mondiale. Richard Weikart, profesor de istorie modernă europeană la universitatea de stat din California, Stanislaus, a dovedit temenic rădăcinile darwiniste ale multor forme de manifestare ale terorii naziste, în cartea sa „De la Darwin la Hitler”.

Ideile lui Darwin erau răspândite în cercurile academice germane, în principal, prin publicaţiile lui Ernst Haeckel, care a falsificat într-un mod neruşinat desenele embrionilor şi astfel a stabilit legea fundamentală a biogenezei. Acesta susţine că omul repetă, în timpul creşterii sale în uter, dezvoltarea evoluţionară de la peşte la om. Aceasă teză a fost infirmată deja în timpul vieţii lui Haeckel. Totuşi prezentarea ei se găseşte şi astăzi în multe manuale şcolare.

Haeckel este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi precursori ai „igienei rasiale/eugeniei” din Germania. Termenul „eugenie” a fost creat de către Sir Francis Galton, un văr de-al lui Darwin, pentru a desemna îmbunătăţirea „materialului” genetic al populaţiei. Adepţii eugeniei s-au bazat pe idei social-darwiniste, totuşi au considerat că „procesul natural al evoluţiei” este prea lent pentru a acoperi nevoile moderne. Noua ştiinţă a eugeniei avea menirea de a susţine guvernele în aplicarea de măsuri social-politice care, prin intervenţia social activă, să împiedice degenerarea.

În cartea „Minunile vieţii” (1904), Haeckel scrie:


„Prin urmare, se poate ca şi omorârea nou-născuţilor infirmi, cum era practicată, de exemplu, de spartani cu scopul de a selecta pe cel mai puternic, să nu intre în mod rezonabil sub incidenţa omorului, aşa cum se întâmplă încă în codurile noastre moderne de legi. Mai mult, trebuie să o încuviinţăm ca fiind o reglementare utilă, oportună, atât pentru cei implicaţi, cât şi pentru societate.”Haeckel a exercitat o influenţă puternică asupra lui Alfred Ploetsch. Acesta a fost întemeietorul societăţii germane pentru igiena rasei, prima organizaţie eugenică a lumii. Această societate l-a primit pe Julius Lehmann ca membru conducător. Acesta era eugenist-rasial şi un editor cunoscut de manuale de medicină şi ştiinţele naturii, păstrând un contact extins cu Hitler din 1920.

Source Link

Views: 1