Multiculturalitatea în spațiul european – 4

    După 11 septembrie 2001 în Occident, dar mai ales în Statele Unite ale Americii a înflorit o industrie a panicii. Până și acum specialiștii extrapolează orice tendință ce nu le place, înainte de a apărea vreun studiu serios bazat pe date. Există oameni plătiți pentru a nota aberațiile oricărui imam trăsnit sau vreunui […]

 

 

După 11 septembrie 2001 în Occident, dar mai ales în Statele Unite ale Americii a înflorit o industrie a panicii. Până și acum specialiștii extrapolează orice tendință ce nu le place, înainte de a apărea vreun studiu serios bazat pe date. Există oameni plătiți pentru a nota aberațiile oricărui imam trăsnit sau vreunui disperat dintr-o zonă de conflict, “înregistrează și difuzează noaptea târziu emisiuni TV cu tot felul de lunatici care glorifică martiriul.[1]” “Specialiști” în probleme legate de Orientul Mijlociu și studii islamice se exprimă apoi vehement cu privire la amenințarea islamică ce paște Statele Unite sau Europa. John L. Esposito își exprima dezamăgirea anul trecut în decembrie într-un articol în Huffington Post față de controversatul realizator de televiziune Glenn Beck care a afirmat fără să se bazeze pe niciun studiu într-o emisiune din care a reieșit doar ignoranță și habotnicie că 10% dintre musulmani (ceea ce ar însemna 150 milioane) ar fi teroriști care încearcă să răstoarne regimul Statelor Unite. Decupând din contextul complicat în care aceste afirmații așa-zis islamice sunt făcute – “precum lupta internă pentru putere din Iran, dintre clerici și ceilalți – ele îți vor face părul măciucă prin absurditatea predicțiilor, precum afirmația încrezătoare a lui Bernard Lewis că președintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad plănuiește să marcheze o zi de bun augur în calendarul islamic (22 august 2006) provocând Sfârșitul Lumii. (Da, chiar a scris asta!)” Nu se ia în considerare situația actuală a musulmanilor, realitatea acestei comunități care este împrăștiată pe tot globul, iar asimilarea lor la cultura și practicile occidentale reprezintă etapa de frustrare la care au ajuns propovăduitorii Islamului.

europa musulmaniLa 1 iulie 2009 Marwa Al-Sherbiny a fost înjunghiată într-o sală de tribunal din Dresda, Germania de către un german islamofob. Marwa Al-Sherbiny era o musulmană de naţionalitate egipteană care respecta codul vestimentaţiei islamice pentru femei şi care locuia în Germania din anul 2005. Farmacistă de profesie, era mama unui băieţel de 3 ani şi urma să dea naştere unui alt bebeluş după şase luni. Pentru că ea a îndrăznit să ceară un loc şi pentru băieţelul ei în leagănul din parc, cetăţeanul german Alexander îi aduce o serie de insulte precum: „islamistă“, „teroristă“, „prostituată“, insulte pe care Marwa le semnalează autorităţilor printr-o plângere. Drept răspuns, pârâtul primeşte o amendă contravenţională de 780 euro, însă în mai puţin de un an procesul ajunge în faza de recurs. Procuratura germană pledând pentru detenţia neamţului ca urmare a insultelor aduse chiar şi pe durata procesului, Alexander o atacă pe Marwa aflată în boxa martorilor şi doar în câteva momente o înjunghie cu 18 lovituri de cuţit. Femeia cade la pământ sub privirile îngheţate ale fiului ei de doar 3 ani. Încercând să o salveze, soţul ei, Ali este şi el rănit din greşeală de către unul dintre poliţişti.

Aceste atitudini la care se adaugă discuțiile și sondajele pe tema interzicerii burqa în Europa occidentală reprezintă piedici puse democrației, ele șifonând imaginea Uniunii Europene multiculturale. Însă trebuie apreciate eforturile depuse împotriva fenomenului islamofob. Ca un exemplu poate fi luată dezbaterea ce a avut loc în luna iunie în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului European unde s-au pus în discuție teme precum interzicerea minaretelor și a burqăi și unde le-a fost solicitat musulmanilor să progreseze pe planul egalității dintre bărbat și femeie.
Musulmanii sunt prezenți în Europa de multe sute de ani, având numeroase perioade în care istoria ei se confundă cu istoria islamului. Ne referim aici la primul contact al Europei cu Islamul, la formarea Andaluziei si mai târziu la Imperiul Otoman. Însă contactele Europei cu Islamul nu s-au limitat la atât. Musulmanii au rămas pe teritoriul Europei și au reprezentat comunități bine integrate în societățile în care trăiesc, împărtășind același tratament al istoriei și aceleași probleme de securitate, mediu și viață.

 

[1] Zakariya, Fareed , Lumea Postamericană, p. 35, cap. Amenințarea Islamică, Editura Polirom, 2009

 

 

sursa: Sevinci Gemaledin

Soucre Link

Visits: 1

SINUCIDEREA

 SINUCIDEREA Tot ceea ce s-a spus în legătură cu crima uciderii este valabil şi pentru sinucidere. Acela care şi-a luat sufletul, indiferent de mijlocul prin care a făcut-o, a omorât un suflet a cărui ucidere pe nedrept a fost interzisă de Allah.   Viaţa omului nu este proprietatea sa, căci nu el a creat sufletul […]

dinimizdeki-en-buyuk-gunahlar_13306_b SINUCIDEREA

Tot ceea ce s-a spus în legătură cu crima uciderii este valabil şi pentru sinucidere. Acela care şi-a luat sufletul, indiferent de mijlocul prin care a făcut-o, a omorât un suflet a cărui ucidere pe nedrept a fost interzisă de Allah.

 

Viaţa omului nu este proprietatea sa, căci nu el a creat sufletul său, nici un mădular din trupul său şi nici o celulă din el, ci sufletul său a fost depus în el de către Allah şi de aceea el nu are voie să-l neglijeze şi cu atât mai puţin să-l atace! Atunci cum ar putea să se elibereze de el? Allah Preaînaltul a grăit:

Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este îndurător cu voi! (An-Nisaa’ 4:29).

 

Islamul voieşte ca omul să fie puternic şi hotărât în înfruntarea cu nenorocirile şi nu i-a îngăduit cu nici un chip să fugă de viaţă, să arunce veşmintele ei din pricina unei nenorociri care s-a abătut asupra lui sau din cauza unei speranţe la care a visat şi nu i s-a împlinit. Credinciosul a fost creat pentru luptă, nu pentru a fugi. Credinţa şi firea sa refuză ca el să fugă de pe arena vieţii, având cu el arma care nu se toceşte şi provizia care nu se termină – arma credinţei trainice şi provizia firii puternice.

 

Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a avertizat pe acela care ar cuteza la această crimă oribilă – crima sinuciderii – cu lipsirea de îndurarea lui Allah în Rai şi cu mânia care i se va cuveni din partea lui Allah în Iad.

 

Profetul – Pacea asupra lui! – a zis: „Printre cei de dinaintea voastră s-a aflat un bărbat rănit pe care l-a cuprins teama şi a luat un cuţit şi şi-a făcut o incizie la mână şi sângele nu s-a mai oprit până ce a murit. Şi Allah a grăit atunci: Robul Meu s-a grăbit şi şi-a luat sufletul înainte de a i-l lua Eu. l-am oprit lui intrarea în Rai”.

 

Dacă acestuia i s-a interzis intrarea în Rai din pricina unei răni a cărei durere îi devenise insuportabilă şi şi-a luat sufletul, atunci cum stau lucrurile cu acela care îşi ia zilele din pricina unei afaceri în care a pierdut mai puţin sau mai mult sau din cauza unui examen la care nu a reuşit sau a unui eșec în viața sentimentală?!

 

Cei slabi să asculte acestă ameninţare cu care a venit acest hadis, tunând şi fulgerând: „Acela care s-a aruncat de pe o stâncă şi a murit se va afla în focul Gheenei, în care va rămâne veşnic; acela care a sorbit o otravă şi şi-a luat zilele va sta cu otrava aceea şi va sorbi din ea în focul Gheenei în vecii vecilor; acela care-şi va lua zilele cu un cuţit va rămâne cu cuţitul acela în mână în focul Gheenei şi se va lovi cu el în neştire în vecii vecilor”.

 

 

___

islamromania.ro

Soucre Link

Visits: 1

Cele mai mari păcate

Cele mai mari păcate   Dintre cele mai mari păcate fac parte politeismul, vrăjitoria, nerespectarea părinților, crima, minciuna, sinuciderea, camăta, mistuirea bunurilor orfanilor, nedreptățirea unui suflet… Păcatul cel mai mare este facerea de asociați lui Allah. Este considerat păcatul de neiertat, dacă omul moare fără să se căiască de acest păcat. Allah nu iartă să […]

Cele mai mari păcate

Dintre cele mai mari păcate fac parte politeismul, vrăjitoria, nerespectarea părinților, crima, minciuna, sinuciderea, camăta, mistuirea bunurilor orfanilor, nedreptățirea unui suflet…

Păcatul cel mai mare este facerea de asociați lui Allah. Este considerat păcatul de neiertat, dacă omul moare fără să se căiască de acest păcat.

Allah nu iartă să i se facă lui părtaș. Afară de aceasta, EL  iartă cui voiește. (An-Nisaa’ 4:48)

httpv://www.youtube.com/watch?v=PvzC3oFV-HU

“De va veti feri de pacatele mari, care va sunt oprite, va vom ierta pentru faptele voastre rele [marunte] si va vom lasa sa intrati intr-un loc nobil (Paradisul).” [An-Nisaa’ 4:31]

“Rugati-va de iertare Domnului vostru, apoi intoarceti-va caindu-va la El! El va va ajuta sa va bucurati de o placere frumoasa pana la un timp anumit…” [Hud 11:3]

“Spune: O, voi robii Mei care ati intrecut masura in defavoarea voastra, nu deznadajduiti in privinta Indurarii lui Allah! Allah iarta toate pacatele. El este Iertator [Al-Ghafur], Indurator [Ar-Rahim].” [Az-Zumar 39:53]

“Si rugati-va de iertare Domnului vostru, apoi caiti-va fata de El, caci Domnul meu este Indurator si Binevoitor [Rahim, Wadud]”. [Hud 11:90]

“O, voi cei care credeti! Intoarceti-va la Allah intru cainta curata! Poate ca Domnul vostru va va sterge faptele voastre cele rele si va va face sa intrati In Gradini pe sub care curg paraie, in Ziua in care Allah nu va lasa sa fie umiliti Profetul si aceia care au crezut impreuna cu el! Lumina lor va grabi inaintea lor si in mainile lor drepte. Si vor zice ei:’Doamne, intregeste lumina noastra(pentru a putea trece in siguranta Siratul si iarta-ne pe noi, caci Tu esti cu putere peste toate.” [At-Tahrim66:8]

Soucre Link

Visits: 2