Perspectivă asupră sclaviei – 1

Fethullah Gulen   Cuvântul sclavie înseamnă regret și dezgust deplin, mai ales când ne gândim la cum erau tratați sclavii în Roma și Egiptul Antic. Ne vin în minte imagini cu oameni ce construiau piramidele, cu gladiatori ce se luptau până la moarte doar pentru amuzamentul spectatorilor și oameni încătușați, prinși în lanțuri în jurul […]

Fethullah Gulen

 

Cuvântul sclavie înseamnă regret și dezgust deplin, mai ales când ne gândim la cum erau tratați sclavii în Roma și Egiptul Antic. Ne vin în minte imagini cu oameni ce construiau piramidele, cu gladiatori ce se luptau până la moarte doar pentru amuzamentul spectatorilor și oameni încătușați, prinși în lanțuri în jurul gâtului.

Mai aproape de era noastră, există sclavia vest-europeană. În trecut comerțul avea loc în principal cu africani care erau transportați peste oceane, în vase construite special pentru acest lucru; iar ei erau priviți ca niște animale. Acești sclavi au fost forțați să își schimbe numele, să își abandoneze religia și limba, privați de orice speranță de libertate și ținuți în scopul de a munci sau de a se înmulți. O naștere era privită ca o moarte.

Ne este greu să înțelegem cum unii oameni i-ar putea trata în acest mod pe ceilalți, dar iată că asemenea lucruri s-au întâmplat în trecut. Există dovezi care arată cum șefii de vase aruncau peste bord sclavi pentru a cere recompense. Acei sclavi nu dețineau nici un fel de drepturi, nici măcar legale; ci doar obligații. Stăpânii lor aveau dreptul absolut de a dispune de ei, iar de mamele, surorile, părinții și copiii lor erau separați și le era permis să se vadă doar dacă stăpânul lor dorea.

Timp de secole a avut loc această practică inumană ce a făcut ca europa-vestică să se îmbogățească de pe urma exploatării sclavilor, a zahărului și a cafelei. Când s-a desființat sclavia, doar deținătorii de sclavi au fost recompensați. Cu alte cuvinte, au rămas vii acele atitudini care au făcut posibilă sclavia.

Sclavia în IslamLa scurt timp după abolirea sclaviei, Africa a fost colonizată de către Europa vestică, prezentând consecințe pentru africani, nu mai presus decât sclavia în sine. Cu toate acestea, descendenții sclavilor continuă să trăiască în condiții sociale și politice josnice, sărace. Cei care trăiesc printre europeni sunt priviți de sus și ocupă o treaptă inferioară în societate. Muzeele din capitalele Europei de Vest și-au închis expozițiile de oase și corpuri mumificate (dar care nu aparțineau albilor) abia acum câteva decenii- expozițiile fiind organizate de oameni de știință, doctori, învățați europeni.

Pe scurt, sclavia ne dezgustă, așa cum o fac și atributele inumanității ce o susțin. Dacă acel mod de sclavie nu mai există, însă există acele atitudini, putem conclude că umanitatea a făcut progrese? Din acest motiv sclavia a fost înlocuită cu exploatare colonială, iar aceasta a fost înlocuită cu datorii internaționale de nesuportat. Sclavia a dispărut, dar structurile inumane, barbare ce o sprijineau, încă mai există.

Înainte de a privi perspectiva islamică asupra sclaviei, să ne aducem aminte de un nume faimos printre europenii vestici: Harun al Rashid. Acest conducător, care s-a bucurat de autoritate și putere asupra musulmanilor, a fost fiul unui sclav, iar el nu este singurul exemplu de acest fel. Sclavii și copiii lor s-au bucurat de un prestigiu, autoritate și respect enorme în sistemele islamice, culturale, politice și în alte sfere ale vieții. Cum a fost posibil acest lucru?

Islamul a amendat instituția sclaviei și a educat stăpânii despre cum ar trebui să își trateze sclavii.

Coranul afirmă adesea că toți provenim dintr-un singur strămoș (Adam) și că el este superior oricărei persoane, indiferent de rasă, apartenență la o anumită națiune sau treaptă socială. Profetul (s.a.a.w.s) a aplicat aceste principii în viața sa, iar Companionii săi le-au acceptat ca pe niște norme și reguli sociale. El a spus astfel:

Cel care omoară un sclav, va fi omorât. Cel care aruncă în pușcărie un sclav și îl lasă să moară de foame, va păți același lucru. Cel care castrează un sclav, va fi castrat.[1]

Toți suntem fii ai lui Adam, iar Adam a fost creat din lut.[2]

Nici un arab nu este superior unui non-arab, așa cum nici un non-arab nu este superior unui arab. Nici un om de culoare albă nu este superior unuia negru, iar unul negru nu este superior unui alb. Superioritatea este bazată doar pe bunătate și frică de Dumnezeu.[3]

Datorită compasiunii sale, atât sclavii cât și săracii au fost respectați de către cei care se bucurau de un statut social[4] înalt. Umar a exprimat un asemenea respect când a declarat: “Stăpânul Bilal, care a fost eliberat de către Stăpânul Abu Bakr.”[5]

 

 

– finalul primei părți –

Source Link

Views: 2

Supunerea la poruncile lui Allah -2

  Muhammad Ali Al-Hashimi   Ibn Kathir menţionează în cartea sa în care explică sensurile Coranului (Tefsir) că un bărbat i-a zis lui ’Umar, când l-a văzut întâmpinând-o cu căldură şi ascultând-o: „Ai părăsit un bărbat din Quraiş ca să vii la această bătrână?” ’Umar a zis: „Vai ţie! Nu ştii tu cine este?” Omul […]

Muhammad Ali Al-Hashimi

Ibn Kathir menţionează în cartea sa în care explică sensurile Coranului (Tefsir) că un bărbat i-a zis lui ’Umar, când l-a văzut întâmpinând-o cu căldură şi ascultând-o: „Ai părăsit un bărbat din Quraiş ca să vii la această bătrână?” ’Umar a zis: „Vai ţie! Nu ştii tu cine este?” Omul a zis: „Nu.” ’Umar a spus: „Aceasta este femeia a cărei plângere a ascultat-o Allah de deasupra celor şapte ceruri: aceasta este Khaula bint Tha’laba. Pe Allah, dacă nu va pleca până la căderea nopţii, nu îi voi spune să plece până nu va obţine lucrul pentru care a venit, doar dacă va intra timpul de rugăciune, caz în care mă voi ruga şi apoi mă voi întoarce la ea până ce va obţine lucrul pentru care a venit.”

Adevărata femeie musulmană poartă mereu în suflet cuvintele lui Allah:

 Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată. [Coran 33:36]

Supunerea faţă de Allah şi de Trimisul Său este mult mai importantă decât propriile pofte şi dorinţe; se situează înaintea plăcerii şi a alegerii individuale. Zainab bint Jahş – Pacea fie asupra sa! – a oferit cel mai bun exemplu de supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său atunci când el i-a cerut să se căsătorească cu sclavul său eliberat şi fiu adoptiv, Zaid ibn Haritha. Această căsătorie a atins două scopuri legislative (taşti’i):

1. stabilirea unei egalităţi totale între oameni:

Frumoasa femeie din neamul Quraiş, femeia nobilă din neamul fiilor lui ’Abd Şams şi vara Profetului, s-a căsătorit cu un sclav eliberat. Sclavii eliberaţi erau dintr-o clasă inferioară nobilimii; într-adevăr, diferenţele dintre clasele sociale erau atât de mari şi de adânci, încât nimic nu le putea desfiinţa în afară de un act hotărâtor, public, care să vină din partea Profetului şi pe care comunitatea musulmană să-l ia drept exemplu, astfel încât aceste limite să fie înlăturate şi oamenii să nu fie consideraţi superiori, decât numai prin nivelul lor de evlavie (taqua).

2. desfiinţarea obiceiului adopţiilor, care era larg răspândit în perioada de dinaintea islamului: apoi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a căsătorit cu Zainab, după ce ea se despărţise de fiul său adoptiv, Zaid, pentru a demonstra în termeni practici că dacă Zaid ar fi fost fiul lui adevărat, Allah nu i-ar fi poruncit în Coran să se căsătorească cu Zainab.

Sarcina a căzut asupra lui Zainab, vara Profetului, de a atinge aceste două scopuri legislative în cadrul atmosferei familiei Profetului, pentru ca oamenii să le poată accepta ca supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său. Când a ales-o pentru a fi soţia lui Zaid ibn Haritha, ei nu i-a surâs ideea şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, nu mă voi căsători cu el, pentru că eu sunt femeie nobilă din neamul lui ’Abd Şams.”

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a răspuns calm, dar ferm: „Trebuie să te măriţi cu el.” În timp ce discutau această problemă, Allah i-a revelat Trimisului Său:

 Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.

[Coran 33:36]

Atunci Zainab a acceptat hotărârea lui Allah şi a Trimisului Său şi a zis: „Mă voi supune lui Allah şi Trimisului Său şi mă voi da lui de nevastă.”

Mai târziu, diferenţele dintre Zainab şi Zaid au dus la divorţ. După ce Zainab şi-a încheiat perioada după care o văduvă sau o soţie divorţată se poate căsători cu un alt bărbat (’idda), Allah a revelat următorul verset:

Şi i-ai spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis harul Său, cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui: Păstreaz-o pentru tine pe soaţa ta şi fii cu frică de Allah!”. Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El. Apoi, când Zayd a întrerupt orice legătură cu ea, Noi Ţi-am dat-o ţie să-ţi fie soaţă, pentru ca dreptcredincioşii să nu mai aibă reţinere în privinţa soţiilor fiilor lor adoptivi, dacă aceştia întrerup orice legături cu ele. Şi porunca lui Allah trebuie să fie împlinită.

[Coran 33:37]

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a recitat acest verset, zâmbind, apoi a zis: „Cine va merge la Zainab să-i spună vestea minunată că Allah a pus la cale căsătoria mea cu ea?”

A fost ca şi cum Allah o răsplătea pe Zainab pentru supunerea ei totală faţă de Allah şi de Trimisul Său. Ea acceptase hotărârea lor de a se căsători cu Zaid, apoi a devenit soţia Profetului prin porunca lui Allah, într-un verset pe care musulmanii îl recită atunci când îl slăvesc pe Allah prin citirea Coranului, până la sfârşitul vremii. Această cinste a fost pogorâtă numai asupra lui Zainab, care a fost unică între soţiile Profetului. Ea era mândră de favorul pe care i l-a acordat Allah şi obişnuia să se fălească înaintea celorlalte soţii ale Profetului astfel: „Familiile voastre au aranjat căsătoriile voastre, însă Allah a pus la cale căsătoria mea de deasupra celor şapte ceruri.”

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 1

Lege și toleranță

  Allah Preainaltul si Preaslavitul ne vesteste in Coranul cel sfant ca acela care cauta o credinta, o filozofie, o  metoda, o religie si o comportare, diferite de metoda si de religia Islamului, trebuie sa stie ca ele nu-I vor fi acceptate si ca in cele din urma se va afla in Lumea de Apoi […]

 

lege si tolerantaAllah Preainaltul si Preaslavitul ne vesteste in Coranul cel sfant ca acela care cauta o credinta, o filozofie, o  metoda, o religie si o comportare, diferite de metoda si de religia Islamului, trebuie sa stie ca ele nu-I vor fi acceptate si ca in cele din urma se va afla in Lumea de Apoi printre perdanti, printre cei pe care Allah va fi maniat, printre cei rataciti si pierduti : « Acela care doreste o alta religie decat Islamul, nu-i va fi acceptata si el se va afla in Lumea de Apoi  printre cei pierduti ».

In legatura cu infaptuirea egalitatii intre toti oamenii, intre toate rasele, neamurile, nationalitatile, natiunile si popoarele, Profetul bunei calauziri,indurarii, pacii, izbavitorul omenirii de politeism, de idolatrie si de ratacire, salvatorul natiunilor, popoarelor si omenirii de nedreptate,  tiranie si intuneric, Profetul Muhammad a spus :

«Oamenii sunt egali, la fel dintii unui pieptene ; un alb nu are nici un merit in plus fata de un negru, nici un arab asupra unui nearab, decat prin evlavie ».

Si a mai spus Profetul Muhammad:

«Acela care nedreptateste pe cineva care a facut legamant sau il desconsidera sau ii impune mai mult decat poate suporta sau ii ia ceva fara voia lui, ii va fi in Ziua Invierii Judecator ».

 

Source Link

Views: 4