Intelegerea islamica a musulmanului – 2

  Islamul consideră că o familie întemeiată pe legătura de căsătorie dintre bărbat şi femeie este mediul firesc şi necesar pentru creşterea ciitoarelor generaţii. Familia reprezintă de asemenea temelia de bază pentru fericirea unui individ şi pentru stabilitatea societăţii. De accea, islamul a subliniat cât este de important să se ia toate măsurile necesare pentru […]

 

Islamul consideră că o familie întemeiată pe legătura de căsătorie dintre bărbat şi femeie este mediul firesc şi necesar pentru creşterea ciitoarelor generaţii. Familia reprezintă de asemenea temelia de bază pentru fericirea unui individ şi pentru stabilitatea societăţii. De accea, islamul a subliniat cât este de important să se ia toate măsurile necesare pentru a întări familia şi pentru a p feri de toate lucrurile care ar putea să o slăbească şi să îi marginelizeze rolul.

human rights abuses Intelegerea islamica a musulmanului – 2Islamul respectă drepturile omului şi cheamă la egalitate între fiinţele umane; respinge orice formă de discriminare rasială şi pune accent pe importanţa libertăţii. Condamnă constrângerea în religie şi permite libertatea de conştiinţă a omului. Mai mult, islamul menţionează că libertatea trebuie să fie încadrată în limitele valorilor morale şi respectării legii, ca să nu se încalce astfel drepturile celorlalţi.

Islamul îi îndeamnă pe oameni să se cunoască între ei, îndeamnă la dialog şi la cooperare între oameni şi naţiuni, astfel încât să existe o coexistenţă mai bună şi să reuşească să obţină pacea în lume. Termenul „jihad”, care apare în scrierile islamice, se referă la exercitarea tuturor eforturilor de a face bine, începând cu îndreptarea sinelui şi ajungând la răspândirea adevărului şi a dreptăţii printre oameni. „Jihad-ul”, lupta sfântă, este privit de statul musulman ca unul dintre mijloacele disponibile atunci când este nevoie să se apere de agresiune. În această privinţă, învăţăturile islamice respectă legea internaţională. Pe baza acestei înţelegeri a jihad-ului, islamul respinge orice formă de violenţă şi terorism, susţine cauze drepte şi afirmă drepturile omului de a se apăra prin mijloace legale.

Islamul îi îndeamnă pe musulmani să fie oneşti şi să îşi respecte promisiunile. Interzice trădarea şi înşelătoria. Porunceşte un comportament desăvârşit în toate legăturile cu oamenii şi restul creaţiei.

Datorită beneficiilor pe care le are consultarea (Şura) şi ţinându-se cont de experienţa omului în domeniile politic, legislativ şi constituţional, islamul susţine cu tărie principiile democraţiei bazate pe pluralism, pe libertatea de a alege instituţiile politice şi pe alterarea paşnică de putere.

Islamul le cere fiinţelor umane să se folosească de natură într-un mod responsabil. Acest lucru înseamnă conservarea mediului şi protejarea acestui de toate sursle dăunătoare şi de poluare, ca de altfel şi de toate lucrurile care pot distruge echilibrul natural. De asemenea, islamul îndeamnă la protejarea resurselor naturale şi interzice cruzimea faţă de animale, risipa şi irosirea averii.

 

___________________________________________________

Extras din Carta Musulmanilor din Europa

Source Link

Views: 4

Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

    Omul, dintre toate creațiile Bunului Allah, este cea mai nobilă, fiind înzestrat din toate punctele de vedere (ex. : inteligență etc.). Lui i s-au pus la dispoziție toate bunătățile, pentru a căror utilizare folosește rațiunea, gândirea proprie. Dar poate să fie la fel un om care își folosește rațiunea cu acela care nu […]

 
 
Omul, dintre toate creațiile Bunului Allah, este cea mai nobilă, fiind înzestrat din toate punctele de vedere (ex. : inteligență etc.). Lui i s-au pus la dispoziție toate bunătățile, pentru a căror utilizare folosește rațiunea, gândirea proprie. Dar poate să fie la fel un om care își folosește rațiunea cu acela care nu o face ? Se aseamănă cel care dispune de capacitatea sa de gândire cu acela care nu chibzuiește ? Cu toate acestea, fiecaruia îi revin sarcini specifice, subscrise scopului unic, acela de a-L adora pe Allah. Porunca de bază este cea de supunere în fața Sa. 
 
Este obligația fiecărui om să-L slujească pe Allah Preaînaltul. Pentru a ne achita într-un mod strălucit de această nobilă sarcină ne-a fost trimis profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), încheietorul șirului tuturor profeților, astfel noi fiind onorați prin apartenența la comunitatea sa (ar. ummah). Prin urmare, ca musulmani, dintre toți oamenii, suntem cei mai fericiți. 
 
Așa cum am citit în Nobilul Coran, „Cei care se supun lui Allah și Trimisului Său, se tem de Allah și sunt cu frică de El, aceia vor fi izbânditori.” (An-Nur 24  : 52).
 
Din acest verset rezultă cu claritate cum fericirea noastră este strâns legată de supunerea față de Allah Preaînaltul și față de profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), de respectarea poruncilor lor.
 
În capitolul Al-Hașr, versetul 7, Allah Preaînaltul ne spune :
 
„Ceea ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care vă oprește, de la acelea opriți-vă și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă !”
 
Iubiți frați musulmani, porunca din Nobilul Coran este aceea de supunere în fața lui Allah Preaînaltul și a profetului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Noi trebuie să facem tot ceea ce ne este poruncit și să ne abținem de la ceea ce ne este oprit, luându-l ca exemplu pe Trimisul lui Allah.
 
Viața sa exemplară reprezintă transpunerea fidelă în practică a poruncilor din Nobilul Coran. Dacă un musulman nu trăiește așa cum i-a fost poruncit de Bunul Allah și de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), atunci efectele negative ale comportamentului său deviant se vor răsfrânge asupra tuturor musulmanilor. Și, din nefericire, există nenumărate exemple în această direcție. 

Fiecare musulman însă are obligația de a-și folosi rațiunea și de a se căi cu sinceritate pentru faptele sale reprobabile, fără a le repeta. Dacă va proceda astfel, va fi și mai iubit de către Bunul Allah deoarece întoarcerea sa este făcută într-o manieră conștientă. Dacă îi iubim pe Allah Preaînaltul și pe profetul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), atunci și Allah Preaînaltul și profetul Său ne iubesc pe noi. Această condiționalitate reiese cu claritate atât din versetele Nobilului Coran, cât și din relatările profetice. 

 
Să fim cu toții conștienți de obligațiile care ne revin. Dacă vedem pe cineva că face o faptă frumoasă, știm cu toții că avem de câștigat dacă-i urmăm exemplul, însă dacă observăm o faptă rea, suntem datori să-l îndreptăm pe autorul său, fapta respectivă provocându-ne dezgustul. 
 
Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

Mai mult, comportamentul plăcut de Allah Preaînaltul trebuie implementat copiilor noștri încă de la vârsta când sunt mici, cu sufletele curate. Și aceasta pentru a ne asigura un viitor fericit. Dacă nu vom proceda astfel, regretele care vor urma nu au niciun rost. Procedând astfel, ne vom salva, pe de o parte, pe noi înșine, iar pe de altă parte vom pune bazele unui viitor mai bun pentru copiii noștri. 

 
Să ne rugăm Bunului Allah pentru luminarea minților, să primi Adevărul revelat în Nobilul Coran și să-l urmăm pas cu pas pe iubitul nostru profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). 
 
 
sursa: islamromania.ro

 

Source Link

Views: 3

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ -2

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ -2   Muhammad Asad a înţeles poziţia cauzalităţii raţionale în Islam, iar după convertirea sa la Islam el a remarcat diferenţa dintre Islam şi cultura occidentală contemporană, în sensul neglijării aspectelor nevăzute ale credinţei de către această civilizaţie. El remarca în acest sens: ,,Evul Mediu a  alterat forţele productive […]

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ -2

 

cauzalitateMuhammad Asad a înţeles poziţia cauzalităţii raţionale în Islam, iar după convertirea sa la Islam el a remarcat diferenţa dintre Islam şi cultura occidentală contemporană, în sensul neglijării aspectelor nevăzute ale credinţei de către această civilizaţie. El remarca în acest sens: ,,Evul Mediu a  alterat forţele productive din Europa, unde lâncezeau ştiinţele şi domneau superstiţiile, iar viaţa socială era atât de  primitivă şi aspră încât este dificil să ne-o imaginăm astăzi. În acea perioadă s-a manifestat pentru prima oară influenţa Islamului în lume, bătând la porţile închise ale civilizaţiei occidentale. În faţa privirilor uluite ale gânditorilor europeni a apărut o civilizaţie nouă – o civilizaţie rafinată, superioară, plină de viaţă şi de valori culturale. Impactul acestei civilizaţii asupra Europei a fost imens. Contactul cu civilizaţia islamică a făcut să apară lumina raţională pe cerul Occidentului, care a fost infuzat cu o viaţă nouă şi cu setea de înălţare. Curentele noi care izvorau în lumea musulmană s-au îndreptat cu hotărâre împotriva dominaţiei bisericii creştine. Această luptă a avut la început un aspect exterior, constând în mişcările de reformă religioasă care au apărut aproape concomitent în diverse ţări europene. Scopul acestora era adaptarea modalităţii creştine de gândire la cerinţele noii vieţi. Acele mişcări au fost raţionale şi înţelepte pe calea asumată şi, dacă ele ar fi avut un succes spiritual adevărat, ar fi reuşit să pună de acord ştiinţa cu gândirea religioasă europeană, dar rezultatele proaste înregistrate de biserică în Evul Mediu deveniseră mai influente şi nu au dispărut prin reforma religioasă,  reformă care n-a întârziat să se transforme într-un conflict politic între popoare, urmărind scopuri lumeşti. În timp, puterea spirituală a gândirii religioase creştine a slăbit încetul cu încetul, până ce în secolul al optsprezecelea s-a pus capăt cu desăvârşire dominaţiei bisericii, datorită revoluţiei care a avut loc în Franţa şi influenţelor acestor revoluţii asupra celorlalte ţări.

          În vremea aceea au apărut şi condiţii favorabile pentru o nouă civilizaţie spirituală, eliberată de dominaţia bisericii. Au apărut într-adevăr, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în decursul secolului al XIX-lea, o serie de personalităţi europene de seamă în domeniul spiritual. Dar această nouă înţelegere a rămas limitată la un număr mic de persoane, în vreme ce marea majoritate a europenilor nu a reuşit să se lase călăuzită uşor în direcţia religioasă corectă, după ce petrecuse o îndelungată perioadă de timp ca prizonieră a unor dogme religioase ce nu aveau nicio legătură cu eforturile fireşti ale omului. Din această cauză, marea majoritate a europenilor a respins aceste dogme şi, împreună cu ele, a respins întreaga religie. Apoi, începutul epocii industriei şi vuietul progresului material uimitor au orientat oamenii către alte interese şi avantaje. Toate acestea au contribuit la crearea unui vid religios în Europa (în urma acestei perioade). În acest vid, civilizaţia occidentală a luat o orientare regretabilă din punctul de vedere al celor care consideră că religia reprezintă cel mai puternic adevăr al vieţii omeneşti.

          Când raţiunea europeană s-a eliberat de prima sa sclavie faţă de biserică, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, s-au depăşit limitele menţionate mai sus şi s-a consolidat treptat decizia de a se opune tuturor formelor autorităţii spirituale asupra omului. Din ascunzişurile acestei temeri şi pentru ca să nu revină acele forţe şi să pătrundă din nou în austeritatea spirituală, Europa s-a ridicat, pretinzându-se lider al tuturor demersurilor teoretice şi practice îndreptate împotriva religiei. Europa s-a întors la moştenirea sa romană …

Source Link

Views: 1