Religia Islamului – partea 1

Religia Islamului – partea 1   Cel mai complet sistem de adorare disponibil fiinţelor umane în ziua de azi este cel islamic. Tocmai numele „islam” înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”. Deşi este considerată „a treia dintre cele trei credinţe monoteiste”, nu este nicidecum o nouă religie. Este religia adusă omenirii de către toţi […]

Religia Islamului – partea 1

 

Cel mai complet sistem de adorare disponibil fiinţelor umane în ziua de azi este cel islamic. Tocmai numele „islam” înseamnă „supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu”. Deşi este considerată „a treia dintre cele trei credinţe monoteiste”, nu este nicidecum o nouă religie. Este religia adusă omenirii de către toţi profeţii lui Dumnezeu.

Islamul a fost religia lui Adam, a lui Avraam, a lui Moise şi a lui Iisus. Dumnezeu face referire la acest lucru în revelaţia finală cu privire la profetul Avraam, spunând:

,,Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni.” (Coran 3: 67).

islam Religia Islamului – partea 1De vreme ce există doar un singur Dumnezeu, iar omenirea este constituită dintr-o singură specie, religia pe care Dumnezeu a poruncit-o pentru fiinţele umane este una. El nu a prescris o religie pentru evrei, alta pentru indieni, alta pentru europeni etc. Nevoile spirituale şi sociale ale omului sunt uniforme, iar natura umană nu s-a schimbat din vremea în care bărbatul şi femeia au fost creaţi. În consecinţă, nicio altă religie nu este acceptată de către Dumnezeu, în afara Islamului, după cum s-a afirmat clar în capitolul ʻAli ʻImran al revelaţiei finale:

,,[Unica] religie acceptată de Allah este Islamul.” (Coran 3: 19);

,,Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.(Coran 3: 85).

Orice act reprezintă adorare

În sistemul islamic, fiecare act uman poate fi transformat într-un act de adorare. De fapt, Dumnezeu le porunceşte credincioşilor să-şi dedice viaţa Lui. În capitolul Al-ʻAn’am, Allah spune:

 ,,Într-adevăr, rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea Îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor!” (Coran 6: 162).

Pentru ca această ofrandă să fie acceptată de către Allah, fiecare act trebuie să îndeplinească două condiţii de bază.

Prima: Actul trebuie să fie făcut cu sinceritate pentru mulțumirea lui Dumnezeu şi nu pentru obținerea recunoaşterii sau aprecierii fiinţelor umane. Credinciosul trebuie să aibă conştiinţa de Dumnezeu în ceea ce face pentru a se asigura că nu face ceva interzis de către Allah sau de către ultimul Profet.

Pentru a facilita această transformare a faptelor lumeşti în acte de adorare, Allah l-a desemnat pe ultimul Profet să prescrie scurte rugi care să fie rostite înaintea chiar şi a celor mai simple acte. Cele mai scurte rugi care pot fi folosite pentru orice circumstanţe sunt:

În numele lui Allah.

 

Source Link

Views: 4

Religia Islamului – partea 2

    Există multe alte rugăciuni prescrise pentru anumite ocazii. Spre exemplu, de fiecare dată când este purtat vreun veșmânt, Profetul şi-a învăţat adepţii să spună: „Allah, mulţumirea Ți se datorează, pentru că Tu ești Cel care m-a îmbrăcat. Îţi cer beneficiile sale şi beneficiile pentru care a fost făcut şi caut refugiu la Tine […]

 

 

culture background morocco arabic moroccan 1203 5669 Religia Islamului – partea 2Există multe alte rugăciuni prescrise pentru anumite ocazii. Spre exemplu, de fiecare dată când este purtat vreun veșmânt, Profetul şi-a învăţat adepţii să spună: „Allah, mulţumirea Ți se datorează, pentru că Tu ești Cel care m-a îmbrăcat. Îţi cer beneficiile sale şi beneficiile pentru care a fost făcut şi caut refugiu la Tine de răul său şi de răul din care a fost făcut.”

În al doilea rând, actul trebuie să fie făcut în concordanţă cu calea profetică, numită în limba arabă sunnah. Toţi profeţii şi-au învăţat adepţii să urmeze calea lor, pentru că ei erau îndrumaţi de către Dumnezeu. Ceea ce au propovăduit ei au fost adevăruri divine revelate şi doar aceia care le-au urmat calea şi au acceptat adevărurile vor avea parte de viaţă veşnică în paradis. Potrivit Scripturii lui Ioan 14: 6, profetul Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa: niciun om nu vine la Tatăl decât prin mine.”

În mod similar, ’Abdullah ibn Mas’ud a relatat faptul că, într-o zi, profetul Muhammad a desenat o linie în praf şi a spus: „Aceasta este calea lui Allah.” A desenat apoi câteva linii (ramificaţii ale ei) la dreapta şi la stânga şi a spus: „Acestea sunt căile [rătăcirii], pe fiecare dintre ele fiind un diavol care îi invită pe oameni să o urmeze.” Apoi el a recitat versetul: Şi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaţi-l şi nu urmaţi căile care vă abat de la drumul Lui! Acestea vi le-a poruncit; poate că voi veţi fi cu frică!” (Coran 6: 153).

Aşadar singura cale acceptată de a-L adora pe Dumnezeu este cea a profeţilor. Aceasta fiind situaţia, inovaţia în chestiunile religioase este considerată de către Dumnezeu printre cele mai grave lucruri. Profetul Muhammad a spus: „Cea mai rea dintre toate chestiunile este inovarea religiei, dat fiind faptul că fiecare inovaţie adusă religiei este o inovaţie blestemată, rătăcitoare, care conduce către focul iadului.”

Inovarea în religie este interzisă şi de neacceptat pentru Dumnezeu. Profetul a spus, de asemenea, potrivit soţiei sale, ʻA’ișah: „Aceluia care inovează ceva în această chestiune a noastră, care nu îi aparţine de la bun început, i se va respinge [inovaţia].”

În special din cauza inovaţiilor, mesajul primilor profeţi a fost distorsionat şi din aceeaşi cauză s-au dezvoltat multe dintre religiile false de azi. Regula generală de urmat pentru a evita inovaţiile în religie este aceea că toate formele de adorare sunt interzise, cu excepţia acelora care au fost în mod expres prescrise de către Dumnezeu şi transmise oamenilor prin revelaţii.

Source Link

Views: 2

Purtătorul Coranului

Purtătorul Coranului   Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a sfătuit companionii într-o zi: „Luaţi Coranul de la patru oameni: ’Abd Allah Ibn Mas’uud, Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah, Ubaid Ibn Ka’b şi Mu’aadh Ibn Jabal.”   Ne-am întâlnit înainte cu Ibn Mas’uud, cu Ubai şi cu Mu’aadh. Deci cine a […]

Purtătorul Coranului

 

Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a sfătuit companionii într-o zi: „Luaţi Coranul de la patru oameni: ’Abd Allah Ibn Mas’uud, Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah, Ubaid Ibn Ka’b şi Mu’aadh Ibn Jabal.”

 

Ne-am întâlnit înainte cu Ibn Mas’uud, cu Ubai şi cu Mu’aadh. Deci cine a fost acest al patrulea companion pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a făcut o autoritate în predarea Coranului şi o sursă de referinţă?

 

Cu adevărat, el era Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah. El era un servitor blând. Islamul a fost în câștig datorită lui când l-a făcut un fiu al unuia dintre marii musulmani care, înainte de convertire, era onorat să fie unul dintre cei mai nobili membri ai tribului Quraish şi unul dintre conducătorii săi. Când Islamul a anulat practica adopţiei, el a devenit un frate, un prieten și un protector al acelora pe care el îi adoptase. Aşa era gloriosul companion, Abu Hudaifah Ibn ʽUtbah. Prin graţia lui Allah şi prin binecuvântarea Sa asupra lui Saalim, el a atins un nivel înalt de loialitate ca urmare a virtuţilor sale spirituale, a evlaviei şi a comportamentului său.

 

Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah era cunoscut după acest nume pentru că fusese un sclav, după care a fost eliberat. A crezut în Allah şi în Profetul Său de timpuriu (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi şi-a ocupat locul printre membrii primei generaţii.

 

Abu Hudhaifah Ibn ʽUtbah a devenit musulman la o vârstă fragedă şi s-a grăbit către Islam, lăsându-şi tatăl, ʽUtbah Ibn Rabii’ah, să îşi înghită furia şi grijile care îi tulburau puritatea vieţii din cauza convertirii la Islam a fiului său care era nobil printre oamenii din trib. Tatăl său îl pregătise pentru a deveni conducător al tribului Quraish.

timthumb 1 Purtătorul Coranului

Abu Hudhaifah l-a adoptat pe Saalim şi l-a eliberat, iar el a devenit cunoscut drept Saalim Ibn Abi Hudhaifah. Ambii şi-au adorat Domnul încontinuu, cu evlavie şi frică, fiind extrem de răbdători, suportând suferinţele la care îi supunea tribul Quraish şi comploturile lor.

 

Într-o zi, au fost revelate versete din Coran care au scos adopţia în afara legii, fiecare persoană adoptată întorcându-se la numele tatălui său adevărat care l-a conceput. Deci, Zaid Ibn Haarithah, spre exemplu, pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a adoptat şi care era cunoscut printre musulmani drept Zaid Muhammad, s-a întors să poarte numele tatălui său, Haarithah, şi a devenit Zaid Ibn Haarithah. Însă Salim nu îşi cunoştea tatăl, deci Abi Hudhaifah a devenit tutorele său, fiind numit Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah.

 

Probabil atunci când a fost anulată practica adopţiei, Islamul a dorit să le spună musulmanilor că le este interzis să considere înrudirea sau legăturile prin care musulmanii îşi afirmă frăţia ca fiind mai mari şi mai puternice decât însuşi Islamul şi decât credinţa religioasă prin intermediul căreia oamenii sunt făcuţi cu adevărat fraţi. Primii musulmani au înţeles acest lucru foarte bine. Nimic nu îi era mai drag niciunuia dintre ei, după Allah şi după Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), decât fraţii săi în credinţă sau în Islam.

 

Am văzut cum i-au întâmpinat ansaarii pe fraţii lor, muhajiruunii. Şi-au împărţit cu ei averea, casele şi tot ceea ce posedau. Aceasta a fost ceea ce am văzut întâmplându-se între Abu Hudhaifah, nobilul din Quraish, şi Saalim, care era un sclav eliberat şi care nu îşi cunoştea tatăl.

 

Ei au rămas mai mult decât fraţi până în ultimul moment al vieţii lor; au murit împreună: suflet lângă suflet şi corp lângă corp. Aceasta este unica, incomparabila măreţie a Islamului, însă aceasta este doar o dovadă a măreţiei şi superiorităţii sale.

Source Link

Views: 2