Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

CIFRELE ARABE

Sevinci Gemaledin   Când socotim câţi bani de buzunar mai avem, noi folosim un sistem numeric bazat pe cifre arabe. Sistemul zecimal şi folosirea zeroului vin tot din această parte a lumii. Acest sistem provine din India, dar în Europa a fost adus de arabi. În Evul Mediu, În Europa erau folosite cifrele romane; de […]

Sevinci Gemaledin

cifre arabe

Când socotim câţi bani de buzunar mai avem, noi folosim un sistem numeric bazat pe cifre arabe. Sistemul zecimal şi folosirea zeroului vin tot din această parte a lumii. Acest sistem provine din India, dar în Europa a fost adus de arabi. În Evul Mediu, În Europa erau folosite cifrele romane; de aceea operaţiile matematice erau foarte greu de efectuat.

Un Italian pe nume Leonardo Fibonacci a învăţat de la arabii din nordul Africii cifrele arabe şi sistemul de calcul şi a fost cel care le-a adus în Europa. Cuvântul zero vine din limba arabă. Matematicienii arabi foloseau un punct sau un mic cerc pentru a desemna cifra zero. În anul 976, un învăţat persan pe nume AL-KHAWARIZMI a notat în culegerea lui că dacă la n calcul în coloana zecilor nu există un număr, atunci trebuie pus un cerculeţ. El spunea că trebuie să se facă aceasta pentru a păstra rândurile. Acest cerculeţ a fost numit de arabi sifr, ceea ce însemna gol. Mai târziu acest cuvânt arab a fost tradus prin zero. Deşi cifrele arabe erau mult mai uşor de folosit decât cele romane, mulţi europeni nu le-au folosit de la început.

Numere scrise cu cifre  arabe 8 27 78 888
Numere scrise cu cifre romane VIII XXVII LXXVIII DCCCLXXXVIII

Matematicienilor musulmani le plăcea să compună pătrate magice. Acestea erau tabele în care suma numerelor de pe linii, coloane şi diagonal este aceeaşi. Multe dintre cladirile construite de musulmani in anii aceia aveau la bază jocuri matematice gândite de ei.

Algebra este o parte din matematică. Şi ea este tot o invenţie a musulmanilor arabi. Cel care a elaborat sistemul algebric a fost Al-Khawarizmi, cunoscut sub numele de Algorismus. Sistemul s-a numit Al-Gebr (pronunţaţi-l cu voce tare!), iar cartea lui Al-Khawarizmi a fost tradusă în secolul al 12-lea.

Source Link

Views: 0

Mari matematicieni ai lumii – 5

Al-Battani (858 – 929)      Simina Harmonie   Se ştiu atât de puţine despre viaţa lui, ca şi despre a altor  savanţi ai timpului. Nu s-au păstrat manuscrisele din biblioteci, uneori incendiile au făcut ravagii, dar tradiţia era ca lucrările cele mai valoroase să fie traduse în latină. În acest fel au ajuns în […]

Al-Battani (858 – 929) 

 

 

Simina Harmonie

 

fig. 2. instrumente astronomice albattani1Se ştiu atât de puţine despre viaţa lui, ca şi despre a altor  savanţi ai timpului. Nu s-au păstrat manuscrisele din biblioteci, uneori incendiile au făcut ravagii, dar tradiţia era ca lucrările cele mai valoroase să fie traduse în latină. În acest fel au ajuns în Europa, chiar dacă trunchiate, sărăcite cumva de bogăţia datelor, sau dimpotrivă, cu exagerări datorate admiraţiei traducătorilor faţă de înaintaşi.
Despre Al Battani se bănuieşte că ar fi de origine princiară. Oricum, tatăl său a fost unul dintre marii producători de instrumente ştiinţifice, astronomice şi nu numai. S-a născut în oraşul Harran (actualmente localitatea se află în Turcia), dar a trăit în Ar Raqqah, un oraş situat în nordul Siriei (particule din numele său dovedesc acest fapt). Preocupările din familie l-au făcut să fie pur şi simplu îndrăgostit de astronomie, fapt pentru care a fost supranumitPtolemeu arabul, în occident însă a fost tradus cu numele latinizat de Albategni  sau Albatenius.S-a stins în timpul unei călătorii făcute împreună cu alţi savanţi la Bagdad, pentru a protesta faţă de impozitarea abuzivă la care erau supuşi.
În secolul al XVI-lea opera lui Al Battani a fost reeditată sub numele Ştiinţa astrelor.
Studiile sale asupra operei lui Ptolemeu  precum şi Aryabhatiya l-au ajutat să introducă folosirea termenului de semicoardă pentru măsura unghiului la centru (utilizată mai întâi, e drept, de Al Khwarizmi, dar fără al-l putea impune). Semicoarda   () defineşte sinusul unui unghi pe cercul trigonometric (cercul de rază egală cu unitatea). Până atunci se folosea coarda subîntinsă de unghiul dublu. Calculele din astronomie necesitau o mai mare rigoare, aşa că termenul s-a impus, mai ales că un secol mai târziu Abu Al Wafa şi Al Biruni au utilizat-o atât de frecvent încât aşa a rămas. Şi astăzi folosim aceeaşi definiţie pentru sinusul unui unghi.
fig 3 sinu
fig.4 Al battani, semicoarda
Tot el a fost cel care a utilizat rezultatul
fig 6 bsin A
 evident în triunghiul dreptunghic de catete a şi b (scrie de exemplu, teorema sinusurilor pentru acest triunghi).
fig. 5 tr drept.ggb
A stabilit şi că
fig 7 tg
 şi de asemenea  a fost primul care a utilizat funcţiile secantă şi cosecantă ale  unui unghi.
Se presupune că ar fi folosit şi relaţiile
fig 8 sin
 respectiv
fig. 9 cos
 pentru a calcula în funcţie de tangetă sinusul şi cosinusul unui unghi.

 

fig. 10. AlBattani - elementele lui Euclid

  Explicaţii date de Al Battani pentru o demonstraţie din Elementele lui Euclid.
Toate rezultatele pe care le-a stabilit în trigonometrie i-au folosit de fapt pentru a-şi desăvârşi calculele de astronomie alcătuind noi tabele  cu măsurători care le-au înlocuit pe cele vechi ale lui Ptolemeu.
A stabilit durata anului solar ca fiind de 365 de zile 5 ore 46 minute şi 24 secunde şi a determinat cu exactitate datele echinocţiilor. O descriere a bolţii cereşti divizată după semnele zodiacului este cuprinsă în una dintre cărţile sale Kitab al Zij, alcătuită din 57 de capitole. Cartea a fost publicată în Europa (în peninsula Iberică) pentru prima dată, în secolul al XII-lea sub numele „De motum sttelarum”.  Tot aici dă detalii despre cele cinci planete cunoscute până în acel moment (Mercur, Venus, Pământ, Marte Şi Jupiter), precum şi amănunte despre diferite instrumente  folosite în observatorul astronomic ca şi despre cadranul solar. A catalogat 489 de stele. A descoperit că eclipsele solare pot fi de formă inelară şi că distanţa maximă Soare-Pământ nu este constantă. În aceeaşi carte sunt de fapt, în primele capitole, toate relaţiile de trigonometrie pe care le-a introdus şi pe care le-a folosit. Cea mai frumoasă carte a sa, păstrată doar în traducere în latină este „De scientia sttelarum. De numeris sttelarum et motibus”.
fig 11 carte images

 

Cert este că lucrările sale au constituit bază de studiu pentru numeroşi savanţi europeni:Copernic (se consideră că măsurătorile făcute de Al Battani sunt mai riguroase decât ale lui Copernic), Tycho Brahe, Kepler, Galileo.
Realizările sale au fost atât de importante încât  un crater de pe Lună îi poartă numele. Dar mai apropiate de noi ar fi filmele ştiinţifico fantastice, cum ar fi celebrul Star Trec în care o navă stelară se numeşte Exelsior USS Al Battani, iar în Doctor Who există un sistem solar numitBattani 045.
fig 12. Al Battani, tr sferice
Triunghiuri sferice
Sursa: simina-harmonie.blogspot.ro
Source Link

Views: 4

Al-Biruni – enciclopedistul arab genial

Al-Biruni – enciclopedistul arab genial Muhammed Al Biruni s-a născut la Kath, Khwarazm (astăzi Kara-Kalpakskaya, Uzbekistan) la data de 15 septembrie 973 si a decedat în Ghazna (acum Ghazni, Afganistan) pe 13 decembrie 1048. El a fost un enciclopedist arab. Al-Biruni s-a născut în regiunea Khwarazm din Uzebekistanul actual, în apropierea orașului Horezmi care era […]

Al-Biruni – enciclopedistul arab genial

Muhammed Al Biruni s-a născut la Kath, Khwarazm (astăzi Kara-Kalpakskaya, Uzbekistan) la data de 15 septembrie 973 si a decedat în Ghazna (acum Ghazni, Afganistan) pe 13 decembrie 1048. El a fost un enciclopedist arab.

Al-Biruni s-a născut în regiunea Khwarazm din Uzebekistanul actual, în apropierea orașului Horezmi care era un puternic centru comercial și cultural arab, în acea epocă de aur a islamului. Astăzi, localitatea natală îi poartă numele.
 
Înclinarea lui către studiu s-a manifestat încă din copilărie. Mai întâi a urmat școlile musulmane din Horezmi. A fost elev al lui Abu Nasr Mansur și a fost coleg cu Avicenna (Ibn Sina) cu care a purtat un intens schimb de idei.
 
Din cauza conflictelor dintre teologi, Al-Biruni se vede nevoit să întrerupă studiile superioare, fiind nevoit să plece în Persia, stabilindu-se în diverse orașe.
 
Împreună cu dascălul său, a lucrat la Academia din Kiad (care era capitala Horezmului medieval), înființată de șahul Al-Mamun II, iar după ce sultanul Mahud a cucerit Horezmul (1017), a fost nevoit să se mute la Ghazni (pe atunci în India), unde a studiat limba sanscrită, filozofia și literatura hindusă, despre care a scris o cronică în 1031.
Al-Biruni a contribuit cu numeroase lucrări în matematică, filozofie, geodezie, astronomie, medicină, fizică, lingvistică, istorie, fiind un reprezentant strălucit al culturii arabe.
 
El a acordat o atenție deosebită numărului π și era convins, deși nu putea demonstra, că nu se putea rezolva cuadratura cercului, susținând că raportul dintre lungimea cercului și diametrul lui este un număr irațional.
 
Al-Biruni a tradus și a comentat operele matematicienilor greci, în “Islah al Majist” (cca. 1030).
Concepțiile sale filozofice erau idealiste, dar teza formulata de el era una materialistă. Al Biruni căuta întotdeauna o explicație științifică, realistă a fenomenelor. Concepția socială a sa este progresistă, deoarece a condamnat nedreptățile comise de emirii absolutiști.
 
Al Biruni poate fi considerat un precursor al savanților din epoca Renașterii. El a scris peste 100 de lucrări de matematică, știință și călătorii:
 
1031: Despre India, care conține date istorice despre descoperirile științifice ale indienilor în matematică și astronomie;
matematician arab1030: Al-Kanun al-Mas’udi fi-al- hai’a vanudjum o lucrare foarte importantă pentru istoria trigonometriei, unde sunt adunate diferite demonstrații ale teoremelor (printre care demonstrația pentru teorema sinusurilor), construcții ingenioase (nonagonul, octodecagonul), ideea considerării cercului trigonometric cu rază unitară – ceea ce în Europa se întâlnește prima oară la matematicianul Thomas Bredwardine (Bradwardinus) (cca. 1290-1349), reguli pentru interpolarea liniară și pătratică, intrând în utilitate generală datorită matematicianului și fizicianului elvețian Leonhard Euler (1784).
1036: Cartea despre coarde, în care sunt adunate diferite demonstrații ale teoremelor fundamentale din geometrie și trigonometrie;
Fi rașikat al-Hind, tratat de algebră, unde prezintă regula de trei simplă, directă și inversă, regula celor 5, 7 și a mai multor mărimi (în număr impar), teoria rapoartelor, extragerea rădăcinii pătratice și cubice, rezolvări de ecuații;
1030: Canon al-Masudi seu Tractatus geografico-astronomicus;
Monumentele generațiilor trecute, un tratat de filozofie în care a dezvoltat teoria lui Aristarh relativ la sistemul lumii.
Lucrările lui Al Biruni au fost traduse în aproape toate limbile europene. Despre el a scris istoricul german H. Suter în 1910.
Source Link

Views: 3