Auoquamel – la baza lucrarilor lui Fibonacci
Views: 1
Auoquamel – la baza lucrarilor lui Fibonacci Abū Kāmil, Shujāʿ ibn Aslam ibn Muḥammad Ibn Shujāʿ a fost un matematician egiptean din Epoca de aur a islamului. Numele lui fost latinizat ca: Auoquamel, în arabă: ابو كامل, cunoscut și ca al-ḥāsib al-miṣrī literal, “socotitorul egiptean”. El a trait in perioada 850 si 930. Contribuțiile […]
Auoquamel – la baza lucrarilor lui Fibonacci
Views: 1
Al-Khwarizmi, matematica și geografia Contribuția lui Al-Khwarizmi la matematică și geografie Islamul a dat naștere unei civilizații noi care s-a răspândit din China în est, din India în sud-est, din Rusia în nord și din Anatolia în vestul Asiei, în Africa de Est și de Nord până la regiunile mediteraneene ale Europei de Sud. Această […]
Al-Khwarizmi, matematica și geografia
Contribuția lui Al-Khwarizmi la matematică și geografie
Islamul a dat naștere unei civilizații noi care s-a răspândit din China în est, din India în sud-est, din Rusia în nord și din Anatolia în vestul Asiei, în Africa de Est și de Nord până la regiunile mediteraneene ale Europei de Sud. Această civilizație a fost marcată de un interes profund în știință. În centrul tradiției științifice islamice se află regina științelor, matematica, unde savanții din ținuturile Islamului au excelat în toate ramurile sale practicate în vremurile pre-moderne.
Una dintre cele mai stralucite minți ale procesului matematic timpuriu în arabă a fost Abu Abdullah Muhammad ibn Musa al-Khwarizmi (născut înainte de 800 și decedat după 847 în Bagdad) care a fost matematician, astronom, cât și geograf și istoric. Se spune că este autorul în arabă al unuia dintre cele mai vechi tabele astronomice, a uneia dintre cele mai vechi lucrări din aritmetică, și a celei mai vechi lucrări din algebră; unele dintre contribuțiile sale științifice au fost traduse în limba latină și au fost folosite până în secolul al XVI-lea ca și cărți principale de matematică în universitățile europene. De fel era din Khwarazm (Khiwa modernă) situată în Turkistan, dar și-a desfășurat cariera științifică în Bagdad, iar toate lucrările sale sunt în limba arabă. El a fost chemat la Bagdad de către califul Abbasid Al-Ma`mun (213-833), care era protectorul cunoașterii și învățării. Al-Ma`mun a stabilit faimoasa Bayt al-Hikma (Casa Înțelepciunii) care funcționa sub modelul unei biblioteci și a unei academii de cercetare. Avea o bibliotecă mare și bogată (Khizânat Kutub al-Hikma) și învățați distinși de diferite credințe au fost adunați pentru a produce capodopere științifice și pentru a traduce cu fidelitate aproape toate lucrările importante și mărețe antice din limba greacă, sanscrită, pahlawi și altele, în limba arabă. Muhammad al-Khwarizmi, conform lui Ibn Al-Nadim și Ibn Al-Qifti ( și așa cum este citat de Aydin Sayili), s-a dedicat complet acestei biblioteci, Khizânat al-Hikma. Se spune că a fost numit astronomul Curții califului Al-Ma`mun care l-a însărcinat să pregătească rezumate dintr-o carte indiană intitulată Surya Siddhanta care a fost numită al-Sindhind în arabă. Numele lui Khwarizmi este legat de traducerea în limba arabă a anumitor opere grecești și de realizarea propriilor lucrări erudite nu doar pe astronomie și matematică, ci și pe geografie și istorie. Pentru califul Al-Ma`mun Khwarizmi și-a compus tratatul său astronomic și și-a dedicat cartea sa Algebrei.
[1] Fihrist al-Ulûm, editat de Flügel, vol. 1, 1871, p. 274.
[2] Tarikh al-Hukama, editat de Lippert, Berlin 1903 (ediția Cairo, 1326 H), p. 286.
[3] Aydin Sayili, The Observatory in Islam, Ankara 1960, p. 55.
[4] Abdulhak Adnan Adivar, “Harizmi” in Islam Ansiklopedisi, vol. 4, p. 261.
[5] A fost prima dată introdusă în Bagdad de un călător indian în 771 e.n., care a fost tradusă în arabă la ordinul lui Al-Mansur de Muhammad ibn Ibrahim al-Fazârî între anii 796 și 806 pentru prima dată.
[6] Stephen și Nandy Ronart, Concise Encyclopaedia of Arabic Civilization, New York I960, p. 295.
Views: 3
Ioan Botis Secolul al XII-lea a reprezentat o culme în istoria gândirii filozofice a Spaniei islamice. Acestui secol îi aparţine Muhammad ibn Ruşd, mai cunoscut europenilor sub numele Averroes, cel mai mare filozof al Islamului, personaj care s-a stins din viaţă la 10 decembrie 1198, la Marakesh. Averroes a fost medic, jurist şi filozof. […]
Ioan Botis
Secolul al XII-lea a reprezentat o culme în istoria gândirii filozofice a Spaniei islamice. Acestui secol îi aparţine Muhammad ibn Ruşd, mai cunoscut europenilor sub numele Averroes, cel mai mare filozof al Islamului, personaj care s-a stins din viaţă la 10 decembrie 1198, la Marakesh.
Averroes a fost medic, jurist şi filozof. Născut la Cordoba, în anul 1126, cel care avea să devină cel mai mare filozof musulman, judecând fie şi numai după influenţa pe care a avut-o asupra filozofiei occidentale, a făcut parte dintr-o familie distinsă de teologi şi cadii. Bunicul său fusese un jurist celebru şi mare judecător în Andaluzia. Averroes a studiat teologia şi dreptul, care în cadrul islamului erau considerate o singură ştiinţă. Înclinaţiile sale l-au îndrumat spre poezie şi literatură, iar studiile l-au familiarizat cu medicina, matematica şi filozofia.Averroes a fost numit cadiu la Sevilla. În 1153 se afla în Maroc, unde tocmai se înfiinţaseră o serie de instituţii de învăţământ. Acolo a avut prilejul să facă observaţii astronomice. Chemat de al-Mansur, califul almohad din Marakesh, ca medic de curte, Averroes a reuşit să reformeze administraţia justiţiei. Reîntors la Cordoba, a fost acuzat de eterodoxie, închis şi mai apoi trimis în exil, în vreme ce cărţile sale au fost arse. În cele din urmă a fost reabilitat în funcţia de cadiu. Averroes şi-a continuat disputa continuă cu teologia islamică ortodoxă, rămânând în linia tradiţiei mutazilite.
Urmând aceeaşi linie, marele om de ştiinţă Averroes recunoştea că, adeseori, versetele Coranului „îndeamnă la observarea raţională a fiinţelor care există şi la căutarea cunoaşterii acestor fiinţe cu ajutorul raţiunii.” Tocmai de aceea unul dintre numele atribuite lui Allah este al-Alim, adică „cel care cunoaşte”. Figura centrală a arabilor în procesul de cercetare şi de transmitere a cunoştinţelor ştiinţifice – ilustrată de mari personalităţi – a fost „înţeleptul” (al-hakim), savantul familiarizat cu mai multe domenii ale ştiinţei, cel care posedă şi inventariază cunoştinţe enciclopedice, cel care procedează la o clasificare a ştiinţelor, asigurând în felul acesta în mintea discipolilor sau studenţilor săi realizarea unei viziuni de ansamblu unitare şi stabilirea unor principii consecvente de abordare a diferitelor ştiinţe. Principala contribuţie a lui Averroes în domeniul medicinei a constat în lucrarea enciclopedică intitulată „Generalităţi despre medicină”, în care este explicată funcţionarea retinei şi faptul că o persoană nu se poate îmbolnăvi de două ori de variolă.
Averroes nu a crezut că filozoful trebuie să se retragă din viaţa activă sau să se abţină de la religia populară; el trebuie să o accepte şi să o explice raţional, întrucât religia deţine un loc important în politică şi viaţa societăţii. Averroes a fost singurul filozof arab mai important care a deţinut funcţia de judecător canonic, scriind şi câteva tratate de jurisprudenţă. Pentru a depăşi unele contradicţii dintre ideile sale şi principiile religiei islamice, Averroes a afirmat că religia reprezintă adevărul filozofic prin simboluri şi că, prin urmare, trebuie să se facă o distincţie clară între interpretarea literară a Coranului, de către oamenii simpli, şi interpretarea sa alegorică. Potrivit acestei teorii a „adevărului dublu”, adevărurile ştiinţei şi cele ale religiei sunt diferite – religia filozofului se identifică cu cercetarea raţională, în timp ce a vulgului este constituită numai din credinţe practice imediate. În realitate, pentru ibn-Ruşd, adevărul este unul singur, manifestându-se însă pe două căi diferite.
Ultimul mare filozof arabofon, ibn-Ruşd, a aparţinut mai mult Europei creştine decât Asiei islamice sau Africii. Pentru Occident, el a devenit „comentatorul”, aşa cum Aristotel a fost „magistrul”. Deşi au folosit în majoritatea cazurilor o versiune latină a unei traduceri în ebraică a unui comentariu arab la o traducere în arabă a unei traduceri siriene după originalul grec, cărturarii Europei medievale au fost fascinaţi de Aristotelul lui Averroes mai mult decât de orice alt autor. De la sfârşitul secolului al XII-lea şi până la sfârşitul celui de-al XVI-lea, averroismul a rămas principala şcoală de gândire, în ciuda reacţiei rigoriştilor, la început în rândul filozofilor din Spania, apoi în rândul Talmudiştilor şi, în final, al clerului creştin.
Dat fiind că statele sarazine începeau să-şi piardă influenţa, din punct de vedere economic şi politic, scăzându-le totodată receptivitatea la o filozofie heterodoxă, Averroes a exercitat o influenţă mai puternică asupra Europei Occidentale, care se găsea într-un progres lent. Mijlocitori în cadrul acestui proces au fost, în primul rând, evreii din Spania, medicii şi alţi oameni de ştiinţă. Cunoscând bine limba arabă, în care scria ibn-Ruşd, ei au asigurat efectuarea unei traduceri excelente în limba latină a lucrărilor sale. Ibn-Ruşd a fost un raţionalist care a susţinut dreptul de a supune orice fapt judecării raţionale, cu excepţia principiilor revelate ale credinţei, dar nu a fost un liber-cugetător sau un necredincios.
Concepţia sa despre Creaţie era evoluţionistă: aceasta nu era o chestiune de zile, ci de eternitate. Gânditorii musulmani aristotelici anteriori avuseseră în vedere şi o serie de lucrări apocrife, inclusiv unele cu caracter neoplatonic. Filozofia lui ibn-Ruşd implica revenirea la un aristotelism mai pur, mai ştiinţific. După ce autorităţile ecleziastice au eliminat pasajele faţă de care aveau obiecţii, scrierile sale au început să fie studiate la Universitatea din Paris şi în alte instituţii de învăţământ superior. Mişcarea intelectuală iniţiată de Averroes a influenţat gândirea europeană până la naşterea ştiinţei experimental moderne. A murit la 10 decembrie 1198, la Marakesh. Rămăşiţele sale pământeşti au fost transferate la Cordoba.
Principiile filozofiei lui Averroes
O stea de mărimea întâi a filozofiei
W.M.Watt
Views: 3