Tag: medina

Coranul și viața comercială a musulmanilor – 3

 

Dan Michi

 

sobia2În perioada medinită dispozițiile coranice referitoare la tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precădere după ce musulmanii au devenit o comunitate (umma) guvernată de o constituție proprie1 și condusă de însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată această perioadă de afirmare legislația islamică a fost bine definită de un set generos de reguli, tânăra societate islamică punând bazele propriului sistem legislativ și a instituțiilor comerciale care să-l implementeze în practica de afaceri. În plus de aceasta, musulmanii au început să vină în contact cu comunitatea evreiască din Medina, precum și cu străinii din afara orașului, ceea ce a determinat revelarea în Nobilul Coran a noi reglementări și dispoziții legate de orice nouă situație care putea să apară. O astfel de dispoziție este și :
 Răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah.  (62 : 10)
De altfel, capitolele medinite stipulează diferite restricții. De exemplu, este făcută distincția dintre voința părților contractante, bazată pe buna-credință, care este permisă2 și camătă (riba), care este nepermisă. În Nobilul Coran se spune :
Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Zia de Apoi] decât așa cum se poticnește cel atins de Șeitan și această [pedeapsă] pentru că ei zic : Și negustoria e ca și camăta, în vreme ce Allah a îngăduit negoțul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povață de la Domnul lor și se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte și lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.
Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos ! (2 : 275-276)3
Iar în alte versete citim :
O, voi, cei care credeți ! Fiți cu frică de Allah și lipsiți-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteți credincioși !
Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allah și a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți !4 (2 : 278-279)
Conform acestor versete citate din Nobilul Coran, pentru cămătorie există o dublă pedeapsă : pe de o parte, pierderea binecuvântării divine, în această lume, iar pe de altă parte, suportarea torturii Iadului, în lumea de dincolo. Plecând de la această realitate, odată cu interzicerea cametei, obținerea câștigurilor permise este ridicată chiar la rangul de obigație5. În afară de camătă, Nobilul Coran mai interzice și jocul de noroc6, mita7, consumarea averii altuia pe nedrept8. Există, de asemenea, o restricție care rezultă, și anume încetarea negoțului în timpul rugăciunii comune de vineri9, el fiind permis înainte și după aceasta, exact cum este permis și în timpul pelerinajului la Mecca10, conform binecunoscutului obicei preislamic din al-Hijaz.
———-
1. Pentru mai multe informații despre comunitatea musulmană și Constituția din Medina, a se studia și Muhammad Hamidullah, Prima constituție scrisă din istoria omenirii, Lahore, 1975.
2. Coran 4 : 29
3. Coran 3 : 130
4. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.108 : Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus : “Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja.” Și atunci s-a pogorât versetul.
5. Coran 2 : 168
6. Coran 5 : 90, 2 : 219
7. Coran 2 : 188
8. Coran 4 : 29
9. Coran 62 : 9-11
10. Coran 2 : 198
sursa: economie-islamica.blogspot.ro
Source Link

Views: 1

Ce insemnau ansarii pentru Profet

Jurământul ideal al „ajutoarelor” (ansarilor)

Muhammed Al-Ghazali

„Ajutoarele” (ansarii), asa cum fusesera numiti musulmanii din Medina, au făcut un jurământ înaintea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), si anume ca vor sprijini acest mesaj cu vieţile şi cu avuţiile lor şi vor face tot ce depinde de ei să apere Profeţia, până când mesajul va fi predat atât arabilor, cât şi celor ce nu sunt arabi. Legământul făcut de cei din neamul „ajutoarelor” (ansar) este considerat a fi cel mai glorios pact din analele credinţei.

Nu există alt termen de comparaţie în ceea ce priveşte sinceritatea, credinţa altruistă şi deplina supunere faţă de adevăr. Acest legământ a fost încheiat într-o noapte superbă din perioada pelerinajului (hajj). După aceea oamenii au plecat, fiecare în drumul său, şi s-au ocupat de afacerile pe care le aveau. Dar cei care au făcut jurământ s-au preocupat să împlinească acest legământ istoric şi au acceptat de bunăvoie toate cerinţele şi provocările acestuia.

În bătălia de la Bedr şi în alte bătălii sângele lor a curs în valuri. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut mare încredere în acel legământ făcut pentru supremaţia religiei în vremuri de restrişte şi pentru înălţarea tărâmului lui Allah.

În acest sens, când, după primul asalt în bătălia de la Hunain, musulmanii s-au retras, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu s-a uitat înspre rândurile de musulmani nou-veniţi, ci şi-a chemat vechii credincioşi care au făcut jurământ în acea vale, în noaptea din perioada de hajj, pentru ca să poată prelua controlul situaţiei.

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) ne povesteşte că, pentru bătălia de la Hunain, triburile Hauazan şi Ghatfan au participat la luptă cu averea, echipamentul şi fiii lor.

Jannat.ul .Baqi Madina panoramio Ce insemnau ansarii pentru ProfetProfetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea o armată de zeci de mii de oameni, din care făceau parte şi cei ce-i erau îndatoraţi pentru victoria de la Mekka, însa toţi l-au părăsit şi a rămas singur. La vremea aceea a făcut a doua chemare. El s-a întors către dreapta sa şi a chemat: „O, neamul «ajutoarelor»!” Ei au zis: „Aici suntem, o, Trimis al lui Allah! Suntem cu tine, fii pe pace!” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) călărea pe un catâr cenuşiu. A descălecat şi a zis: „Eu sunt supusul lui Allah şi Trimisul Său!” Politeiştii au fost înfrânţi şi armata islamică a dobândit o pradă consistentă. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a împărţit prada între noii veniţi, cei care au acceptat Islamul în ziua în care a fost cucerită Mekka, şi „emigranţi” (muhagirin). El nu a împărţit nimic „ajutoarelor”. Aceştia au fost puţin tulburaţi. Au început să vorbească între ei: „Când situaţia era disperată, noi am fost cei chemaţi, dar când prada a fost capturată, ea este împărţită la alţii.” Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a aflat acest lucru, i-a adunat şi i-a întrebat: „O, neam al ansar-ilor! Ce zvonuri am auzit despre partea voastră?” Ei au rămas tăcuţi. Atunci el a zis: „O, «ajutoarelor»! Nu vă convine ca alţii să aibă parte de bunurile pământeşti, iar voi să vă întoarceţi acasă cu Muhammed?” Ei au răspuns: „De ce nu, o, Trimis al lui Allah! Suntem mulţumiţi.” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dacă oamenii umblă pe o vale şi «ajutoarele» (ansar) pe altă vale, atunci eu voi umbla pe valea pe care umblă «ajutoarele».” (Bukhari).

Adevărul este că acest important mesaj avea nevoie de ascuţişul săbiilor „ajutoarelor”. Ei şi-au împlinit promisiunea, sacrificându-şi vieţile şi tot ce aveau. Nu aveau dinaintea ochilor profiturile efemere ale acestei lumi, nici vreo plăcere sau vreun avantaj trecător. Politica pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a adoptat-o la împarţirea prăzii de război s-a bazat pe sinceritatea şi credinţa lor. Beduinii care au devenit musulmani într-o etapă ulterioară aveau nevoie de ajutor financiar ca să nu se descurajeze în faţa greutăţilor ce aveau să apară în calea lor ca o consecinţă a aderării lor la Islam. Din această pricină, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a vrut să-i reasigure şi să-i îmbărbăteze şi, fiindcă „ajutoarele” aveau o credinţă de nezdruncinat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a lăsat aşa cum erau. În asemenea condiţii, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dau câteva lucruri unui om astfel ca (din cauza faptelor sale rele) Allah să nu-l arunce în iad, deşi există alte persoane care îmi sunt mai dragi.” (Bukhari).Source Link

Views: 3

Hijrah: planificare perfectă și încredere în Allah – 1

Hijrah: planificare perfectă și încredere în Allah – 1

Dr. Ali Al-Halawani

 

4064994864_c0f5386094_oDacă măreția evenimentelor istorice ar fi măsurată prin influența lor constructivă și efectele rezultante în ceea ce privește impulsul în viață, precum și marșul ființelor umane pe pământ, valoarea unor astfel de evenimente este – dincolo de aceasta – cunoscută prin moravuri elevate, principii nobile și conduite etice care apar odată cu aceste evenimente.

Hijrah: planificare perfectă și încredere în Allah – 1

Prin urmare, Hijrah a reprezentat din toate punctele de vedere o piatră de hotar. A oferit roade minunate, a presupus manifestarea unor principii nobile și valori aplicate și a prezentat abilitatea proeminentă a Profetului Muhammad în ceea ce privește planificarea, precum și modul în care și-a pus toată încrederea în Allah Preaînaltul.

Acestea pot fi observate în atât de multe situații și incidente care au avut loc pe tot parcursul călătoriei, Hijrah. Unele dintre ele pot fi amintite și aici pentru a-i ajuta pe musulmani să le pună în aplicare în contexte similare. Vom aminti aici două dintre numeroasele aspecte perfecte ale personalității Profetului care au ieșit la iveală în timpul emigrării: abilitatea sa foarte mare de a planifica și punerea întregii sale încrederi în Allah care succeda constatarea tuturor posibilităților materiale.

Daca Profetul Muhammad – care era foarte bine protejat de Allah – a avut grija de toate aspectele materiale pentru a se asigura ca planul sau va functiona, fara indoiala noi ar trebui sa avem grija de acestea mult mai mult si sa ne folosim de toate abilitatile si planificarea noastra pentru a reusi. Trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta, iar apoi sa lasam rezultatul in voia lui Allah Care stie mai bine decat creatiile Sale.

Sursa: New-Muslims.infoSource Link

Views: 1