Tag: Muhammad

Coranul scris de Muhammad? – 4

 

– partea a patra

 

CoranulOrientaliștii neagă autoritatea divină a Coranului de teama Islamului. Multe dintre miracolele care au avut loc au fost asociate cu Coranul. Cel mai vizibil miracol a fost acela de a stabili o civilizație cu o durată de viață lungă. A pus bazele reformelor administrative, legale și fiscale necesare pentru a susține un stat vast compus din comunități culturale diferite și religii. Coranul a insuflat o curiozitate veritabilă oamenilor de a studia natura și de a călători în scopul de a cunoaște alte culturi și alți oameni. Îndemnând oamenii să ofere bani pentru întreprinderi comerciale și pentru a abandona interesele, s-a asigurat astfel că bogăția comunității este în plină creștere. Coranul a inspirat primele programe de combatere a analfabetismului, precum și programe de igienă, deoarece acestea erau foarte importante pentru venerare. Coranul a ordonat de asemenea redistribuirea organizată a surplusului de bogăție celor nevoiași sau săraci, orfanilor sau văduvelor, pentru eliberarea sclavilor și pentru susținerea noilor musulmani.

Lista poate continua considerabil, căci numai Coranul a putut realiza ceea ce mulți oameni își doreau. Au existat multe idei umane de a stabili sau conduce o societate ideală, sau cel puțin un sistem sau o formulă de a rezolva problemele sociale, culturale sau politice în mod egal. Dar a funcționat sau a durat vreodată măcar una dintre ele?

Cei ce neagă autoritatea Divină a Coranului se tem de asemenea de puterea lui și de faptul că într-o zi musulmanii se vor supune comenzilor sale și vor restaura civilizațiile lor. Ei ar prefera ca elita islamică, dar și ceilalți musulmani, să creadă că Coranul este opera unei ființe umane ce aparține unei anumite perioade de timp și loc, și care nu mai este relevant pentru aceste timpuri. O asemenea credință ar retrograda Islamul la statutul curent al creștinității: o aducere aminte a ceva ce a apus de mult.

Asemenea oameni vor ca musulmanii să creadă că Coranul aparține secolului al 7-lea. Ei recunosc, doar pentru a-i măguli pe musulmani, că Coranul deținea idei foarte avansate pentru acele timpuri. Deci, ei sunt cei avansați acum, cei care oferă un stil de viață și libertate intelectuală, iar Islamul și Coranul sunt învechite. Dar, cu toate acestea, progresele științifice atestă acuratețea Coranului asupra întrebărilor bazate pe fenomene naturale și ne ajută să Îl înțelegem mai bine, așa cum îmbunătățirile relațiilor și psihologiei umane din sfera noastră de cunoaștere vor deveni reale.

A pretinde că Coranul a fost scris de mâna unui om presupune eșecul de a înțelege că toți indivizii sunt supuși lui Dumnezeu, Cel care ne-a oferit totul. Noi nu ne creem pe noi înșine, ci viața ne este oferită nouă, așa cum ne sunt oferite și capacitățile de a simți milă, de a contempla și de a înțelege. Ne este oferită această lume extrem de subtilă, variată și care mereu se reînnoiește, pentru a ne exersa aceste abilități. Coranul este un dar milostiv și nu există posibilitatea ca El să fi avut autor uman.

 

 

[1] Orientalismul este o disciplină academică ce a rezultat din nevoia crescândă a Europei imperialistice de a înțelege și controla coloniile sale islamice. Conducătorii acestei discipline erau de obicei misionari sau slujitori ai guvernului colonial. Mai multe informații despre dezvoltarea Orientalismului în cartea Orientalismul de Dr. Edward Said (Random House: 1979).
[2] Potrivit site-ului encyclopedia.com, cărțile ce datează de la începutul perioadei creștine au fost scrise în koine, o formă a greceștii folosite în regiuni biblice ale secolului 4 BCE. Greaca modernă este de fapt foarte diferită de aceasta. De fapt, învățații creștini nici măcar nu știu ce limbă folosea Iisus atunci când predica oamenilor sau în relațiile cu ceilalți –ebraică, aramaică sau greacă.
[3] Ne întrebăm de ce învățații creștini și evrei au refuzat, atâția ani, să scoată la iveală papirusul de la Marea Moartă. Ar putea afecta aceste texte anumite interpretări ale creștinilor asupra unor pasaje sau idei biblice?
[4] În trecut unele grupări șiite au afirmat că versetele coranice au fost modificate sau șterse, doar pentru a-l priva pe Ali și pe descendeții lui de locul binemeritat în lumea islamică. Tusi, un învățat șiit renumit, cunoscut pentru două dintre colecțiile șiite de hadis-uri, a respins în mod categoric această afirmație, așa cum o face și marea majoritate a învățaților șiiți. Tusi îi consideră necredincioși pe toți cei care acceptă această afirmație.
Coranul a fost scris pe hârtie din următoarele motive. La scurt timp după moartea Profetului, aproximativ 700 de musulmani care memorase Coranul au fost uciși în timpul bătăliei pe care au avut-o cu Musaylima Mincinosul. Umar i-a cerut lui Abu Bakr să strângă anumite lucruri personale ce aparțineau Profetului (scrieri pe frunze, pietre sau piei), pentru a se asigura că nimic nu va fi modificat, adăugat sau șters. Abu Bakr l-a numit pe Zayd ibn Harith pentru a îndeplini acest ordin, iar acesta a fost cel care a produs copia oficială. Copia a fost apoi verificată de cei care memorase Coranul pe de rost. Ali nu a contestat autenticitatea copiei oficiale și nu a încercat să o schimbe în cei 5 ani de domnie. Recent s-au descoperit cărți coranice vechi de 1400 de ani în Asia Centrală, iar acestea nu diferă cu nimic atunci când sunt comparate cu Coranul din ziua de azi.
[5] Studierea hadis-urilor a devenit o știință exactă între învățații musulmani. Textul hadis-urilor a fost verificat cu cel al Coranului și s-au dovedit a fi autentice. Dacă se găsea orice inadvertență, hadis-ul era îndepărtat imediat. La câteva generații după moartea Profetului s-a descoperit o altă metodă de a verifica autenticitatea hadis-urilor. Această metodă era aceea de a studia viețile celor care transmiteau aceste hadis-uri. S-au scris multe cărți pe tema acestei științe.

 

 

ro.fgulen.comSource Link

Views: 10

12 argumente pentru Muhammad – part 1

 

 

 

Sh. Abdul Rahman Abdul Khaliq

 

Sunset_in_AndalusiaPrin acest eseu nu urmăresc să mă adresez  numai celor care au aderat la Islam – la care subscriu şi eu – ci mai degrabă tuturor bărbaţilor şi femeilor din întreaga lume. Doresc să-I adresez lui Dumnezeu rugămintea de a face posibil ca acest eseu să ajungă la urechile tuturor, să treacă pe sub privirile tuturor semenilor, şi să fie înţeles de fiecare inimă, Muhammad, fiul lui Abdullah, este Profetul lui Dumnezeu şi Ultimul Mesager trimis de Dumnezeu locuitorilor acestui pământ. Fraţi şi surori de pe întreg cuprinsul acestui pământ! Ar trebui să ştiţi că Trimisul, în persoana lui Muhammad, fiul lui Abdullah este cu adevărat Trimisul lui Dumnezeu. Dovezile care demonstrează autenticitatea acestuia sunt numeroase. Nimeni nu  ar putea ignora aceste semne decât numai un necredincios, şi numai din aroganţă.

Dintre aceste dovezi:

1. Muhammad era analfabet, incapabil să citească sau să scrie, şi a rămas astfel până la moarte.

Printre cunoscuţi era ştiut drept un om franc şi de încredere. Înaintea primirii revelaţiei, nu avea nici un fel de cunoştinţe anterioare în domeniul religios şi nu îi fusese trimis nici un Mesaj. Şi a rămas astfel în primii săi patruzeci de ani de viaţă. Apoi a intervenit Revelaţia prin intermediul Coranului, acela pe care îl ţinem in mâinile noastre. Acest Coran cuprinde majoritatea povestirilor  menţionate de scripturile anterioare, rememorând aceste evenimente cu lux de detalii, ca şi când ar fi fost trăite aievea. Aceste istorisiri au fost revelate în forma în care sunt relatate în Torah revelată lui Moise şi in Evanghelia lui Iisus. Atât evreii cât şi creştinii au fost incapabili să creadă ceva din cele spuse de el.

 

2. Muhammad a prezis, de asemenea, tot ceea ce i se va întâmpla lui şi comunităţii sale după moartea sa, cu privire la victorie, la îndepărtarea domniilor tiranice ale lui Chosroes (titlu regal dat regilor Zoroaştri din Persia) şi Cezar, si răspândirea religiei islamice pe întreg pământul. Aceste evenimente s-au petrecut exact aşa cum a prezis Muhammad, ca şi când acesta ar fi citit viitorul dintr-o carte deschisă.

 

3. Muhammad a adus cu sine, de asemenea, un Coran care reprezintă vârful cel mai înalt al elocvenţei şi clarităţii. Coranul a însemnat o provocare pentru breasla marilor filologi arabi ai acelor vremuri, care iniţial l-au defăimat, în sensul de a încerca să creeze un singur capitol asemenea Coranului. Oamenii de litere arabi care au trăit in perioada coranică nu au putut contesta acest Coran. Într-adevăr, până în zilele noastre, nimeni nu a îndrăznit să pretindă că ar fi în stare să compună structuri de cuvinte care să egaleze – sau măcar să se ridice la aproximativ aceeaşi înălţime – succesiunea, graţia, frumuseţea şi splendoarea acestui Coran măreţ.

 

4. Istoria vieţii acestui Nobil Profet a fost un exemplu perfect de verticalitate, îndurare, curaj, generozitate, de îndepărtare de tot ceea ce este rău şi de ascetism în toate problemele lumeşti, în timp ce se străduia doar să obţină răsplata în Viaţa de Apoi. Mai mult, în toate acţiunile şi activităţile sale, a fost întotdeauna atent şi cu frica de Dumnezeu.

 

5. Dumnezeu a inculcat o mare iubire pentru Muhammad în inimile acelora care au crezut în el şi care l-au cunoscut. Această dragoste a ajuns la un astfel de nivel încât oricare dintre partizanii săi s-ar fi sacrificat pe sine de bună voie, pe mama sau pe tatăl său pentru Muhammad. Până in zilele noastre, aceia care cred în Muhammad îl cinstesc şi îl iubesc. Oricare dintre aceia care cred în el ar plăti cu propria familie sau bogăţie ca să-l vadă, chiar dacă şi numai o dată.

 

6. În întreaga istorie nu se cunoaşte alt caz în care s-a păstrat biografia unei persoane la modul la care s-a păstrat viaţa lui Muhammad, care este omul cu cea mai mare influenţă din istorie. Pe întreaga planetă nu se cunoaşte o altă persoană care să fie prezentă în gândurile celor care cred în el în fiecare dimineaţă şi seară, şi de multe alte ori peste zi. Atunci când îşi amintesc de Muhammad, cei care cred în el îl salută şi se roagă la Dumnezeu să-l binecuvânteze. Ei fac aceasta cu inimile curate şi pline de iubire autentică pentru el.

 

7. Şi nici nu a existat vreodată un om pe pământ ale cărui fapte să fie urmate încă de cei care cred în el. Aceia care cred în Muhammad, dorm aşa cum dormea el; se purifică (prin spălarea abluţională rituală) aşa cum proceda el; şi aderă la această practică prin modul de a mânca, bea, şi a se îmbrăca.

 

Cu adevărat în toate aspectele vieţii lor, credincioşii în Muhammad aderă la învăţăturile pe care acesta le-a răspândit în sânul lor şi la drumul pe care acesta  a călătorit de-a lungul vieţii.

 

 

~ va urma ~

Source Link

Views: 8

Profetul Muhammad – 5

Profetul Muhammad – 5

 

Construirea societăţii

Khurram Murad

 

008De-a lungul acelor ani, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era înconjurat de forţe ostile (deşi, finalmente, triumful a fost de partea sa), el a continuat să purifice sufletele, să ridice moralul adepţilor săi şi să pună bazele unei familii, societăţi şi a unui stat drept.

Misiunea sa era acum completă: el crease un om nou şi schimbase vieţile multor bărbaţi şi femei, determinându-i să se dăruiască în totalitate Creatorului lor. El crease o nouă societate − una bazată pe dreptate. Prin exemplul propriei sale vieţi şi prin Coran, omenirii i s-a dat lumina şi îndrumarea necesară pentru a trăi o viaţă pioasă.

Este remarcabil că această întreagă revoluţie deschizătoare de drumuri, care a triumfat nu numai în Arabia, ci şi în toată lumea, în toate timpurile ce au urmat, şi care a vestit naşterea celei mai strălucite civilizaţii din lume, a costat nu mai mult de 750 de vieţi − majoritatea ale beligeranţilor din diferite bătălii. Cu toate acestea Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este uneori descris de către cei care au exterminat mii de oameni în numele unor presupuse idealuri legate de „civilizaţie” drept un om violent.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a îndeplinit singurul Hajj (pelerinaj) în cel de-al zecelea an după emigrarea la Medina. Pe câmpia Arafat, el a ţinut o predică de o frumuseţe inestimabilă şi de o valoare eternă:

„Niciun om nu are dreptul de a stăpâni peste alţi oameni; toţi oamenii sunt egali, indiferent de originea, culoarea sau naţionalitatea lor.”

Câteva luni mai târziu, în cel de-al unsprezecelea an după Hijra, profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit. El a fost îngropat în casa în care locuise la Medina.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut un caracter minunat şi frumos. A fost îndurător, blând şi înţelegător. A iubit copiii şi le vorbea cu blândeţe.

Niciodată nu a abuzat de cineva şi i-a iertat şi pe cei mai aprigi duşmani ai săi. A dus o viaţă foarte simplă. Îşi repara singur pantofii şi hainele. A trăit cumpătat; foarte adesea nu se găsea deloc mâncare în casa sa timp de mai multe zile.

Astfel era Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Conform tuturor standardelor prin care se poate măsura nobleţea umană, el a fost de neegalat; niciun om nu a fost vreodată mai măreţ!

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link

Views: 5