Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

12 argumente pentru Muhammad – part 1

 

 

 

Sh. Abdul Rahman Abdul Khaliq

 

Sunset_in_AndalusiaPrin acest eseu nu urmăresc să mă adresez  numai celor care au aderat la Islam – la care subscriu şi eu – ci mai degrabă tuturor bărbaţilor şi femeilor din întreaga lume. Doresc să-I adresez lui Dumnezeu rugămintea de a face posibil ca acest eseu să ajungă la urechile tuturor, să treacă pe sub privirile tuturor semenilor, şi să fie înţeles de fiecare inimă, Muhammad, fiul lui Abdullah, este Profetul lui Dumnezeu şi Ultimul Mesager trimis de Dumnezeu locuitorilor acestui pământ. Fraţi şi surori de pe întreg cuprinsul acestui pământ! Ar trebui să ştiţi că Trimisul, în persoana lui Muhammad, fiul lui Abdullah este cu adevărat Trimisul lui Dumnezeu. Dovezile care demonstrează autenticitatea acestuia sunt numeroase. Nimeni nu  ar putea ignora aceste semne decât numai un necredincios, şi numai din aroganţă.

Dintre aceste dovezi:

1. Muhammad era analfabet, incapabil să citească sau să scrie, şi a rămas astfel până la moarte.

Printre cunoscuţi era ştiut drept un om franc şi de încredere. Înaintea primirii revelaţiei, nu avea nici un fel de cunoştinţe anterioare în domeniul religios şi nu îi fusese trimis nici un Mesaj. Şi a rămas astfel în primii săi patruzeci de ani de viaţă. Apoi a intervenit Revelaţia prin intermediul Coranului, acela pe care îl ţinem in mâinile noastre. Acest Coran cuprinde majoritatea povestirilor  menţionate de scripturile anterioare, rememorând aceste evenimente cu lux de detalii, ca şi când ar fi fost trăite aievea. Aceste istorisiri au fost revelate în forma în care sunt relatate în Torah revelată lui Moise şi in Evanghelia lui Iisus. Atât evreii cât şi creştinii au fost incapabili să creadă ceva din cele spuse de el.

 

2. Muhammad a prezis, de asemenea, tot ceea ce i se va întâmpla lui şi comunităţii sale după moartea sa, cu privire la victorie, la îndepărtarea domniilor tiranice ale lui Chosroes (titlu regal dat regilor Zoroaştri din Persia) şi Cezar, si răspândirea religiei islamice pe întreg pământul. Aceste evenimente s-au petrecut exact aşa cum a prezis Muhammad, ca şi când acesta ar fi citit viitorul dintr-o carte deschisă.

 

3. Muhammad a adus cu sine, de asemenea, un Coran care reprezintă vârful cel mai înalt al elocvenţei şi clarităţii. Coranul a însemnat o provocare pentru breasla marilor filologi arabi ai acelor vremuri, care iniţial l-au defăimat, în sensul de a încerca să creeze un singur capitol asemenea Coranului. Oamenii de litere arabi care au trăit in perioada coranică nu au putut contesta acest Coran. Într-adevăr, până în zilele noastre, nimeni nu a îndrăznit să pretindă că ar fi în stare să compună structuri de cuvinte care să egaleze – sau măcar să se ridice la aproximativ aceeaşi înălţime – succesiunea, graţia, frumuseţea şi splendoarea acestui Coran măreţ.

 

4. Istoria vieţii acestui Nobil Profet a fost un exemplu perfect de verticalitate, îndurare, curaj, generozitate, de îndepărtare de tot ceea ce este rău şi de ascetism în toate problemele lumeşti, în timp ce se străduia doar să obţină răsplata în Viaţa de Apoi. Mai mult, în toate acţiunile şi activităţile sale, a fost întotdeauna atent şi cu frica de Dumnezeu.

 

5. Dumnezeu a inculcat o mare iubire pentru Muhammad în inimile acelora care au crezut în el şi care l-au cunoscut. Această dragoste a ajuns la un astfel de nivel încât oricare dintre partizanii săi s-ar fi sacrificat pe sine de bună voie, pe mama sau pe tatăl său pentru Muhammad. Până in zilele noastre, aceia care cred în Muhammad îl cinstesc şi îl iubesc. Oricare dintre aceia care cred în el ar plăti cu propria familie sau bogăţie ca să-l vadă, chiar dacă şi numai o dată.

 

6. În întreaga istorie nu se cunoaşte alt caz în care s-a păstrat biografia unei persoane la modul la care s-a păstrat viaţa lui Muhammad, care este omul cu cea mai mare influenţă din istorie. Pe întreaga planetă nu se cunoaşte o altă persoană care să fie prezentă în gândurile celor care cred în el în fiecare dimineaţă şi seară, şi de multe alte ori peste zi. Atunci când îşi amintesc de Muhammad, cei care cred în el îl salută şi se roagă la Dumnezeu să-l binecuvânteze. Ei fac aceasta cu inimile curate şi pline de iubire autentică pentru el.

 

7. Şi nici nu a existat vreodată un om pe pământ ale cărui fapte să fie urmate încă de cei care cred în el. Aceia care cred în Muhammad, dorm aşa cum dormea el; se purifică (prin spălarea abluţională rituală) aşa cum proceda el; şi aderă la această practică prin modul de a mânca, bea, şi a se îmbrăca.

 

Cu adevărat în toate aspectele vieţii lor, credincioşii în Muhammad aderă la învăţăturile pe care acesta le-a răspândit în sânul lor şi la drumul pe care acesta  a călătorit de-a lungul vieţii.

 

 

~ va urma ~

Source Link

Views: 2

Dovezi echivoce din genetică

Dovezi echivoce din genetică   Evoluţioniştii îşi îndreaptă atenţia din ce în ce mai mult către dovezi circumstanţiale dubioase, cum ar fi similitudini în ADN sau alte componente biochimice, în căutarea “dovezii” că evoluţionismul ar fi un fapt ştiinţific. Un număr de evoluţionişti au susţinut chiar că ADN-ul însuşi este în sine o dovadă, deoarece […]

Dovezi echivoce din genetică

 

131110204417-largeEvoluţioniştii îşi îndreaptă atenţia din ce în ce mai mult către dovezi circumstanţiale dubioase, cum ar fi similitudini în ADN sau alte componente biochimice, în căutarea “dovezii” că evoluţionismul ar fi un fapt ştiinţific. Un număr de evoluţionişti au susţinut chiar că ADN-ul însuşi este în sine o dovadă, deoarece este comun tuturor organismelor. Mai des folosit este argumentul că structuri ADN similare în două organisme diferite dovedesc descendenţa evolutivă comună.

Nici unul dintre argumente nu este valid. Nu există nici un motiv pentru care Creatorul să nu poată sau să nu dorească să folosească acelaşi tip de cod genetic bazat pe ADN pentru toate formele de viaţă create de El. Aceasta reprezintă un argument pentru design-ul inteligent şi pentru creaţie, iar nu pentru evoluţie.

Cel mai frecvent citat exemplu de acest fel este “similaritatea” dintre om şi cimpanzeu, avînd în vedere că cimpanzeii au mai mult de 90% din ADN-ul lor în comun cu oamenii. Acest lucru nu este însă deloc surprinzător, avînd în vedere multele asemănări fiziologice dintre oameni şi cimpanzei. De ce ar fi anormal ca ei să aibă structuri ADN similare, în comparaţie cu, să spunem, diferenţele în ADN dintre oameni şi păianjeni?

Similitudinile – fie ale ADN-ului, ale anatomiei, ale dezvoltării embrionare, sau de orice alt fel – sunt explicate mai bine în termenii unei creaţii de către un Designer comun decît în termenii unei relaţii evoluţionare. Marile diferenţe dintre organisme au o semnificaţie mai mare decît similitudinile, iar evoluţionismul nu are nici o explicaţie pentru acestea dacă ele toate sunt presupuse a fi avut acelaşi strămoş. Cum ar putea apare, în primul rînd, aceste goluri imense între tipuri, prin orice proces natural?

Aparentele mici diferenţe între ADN-ul uman şi cel al cimpanzeului produc în mod evident diferenţe foarte mari în respectiva lor anatomie, inteligenţă etc. Similitudinile superficiale dintre toate maimuţele şi fiinţele umane nu reprezintă nimic în comparaţie cu diferenţele, în orice sens: practic sau observabil.

Cu toate acestea, evoluţioniştii, devenind din ce în ce mai nemulţumiţi de refuzul arhivei fosilifere de a se constitui într-un martor al evoluţiei din cauza omniprezenţei golurilor acolo unde ar trebui să fie forme tranziţionale, au promovat recent ADN-ul şi alte probe genetice ca dovezi ale evoluţiei. Totuşi, acest demers este deseori inconsistent, nu doar cu arhiva fosiliferă, ci si cu morfologia comparativă a creaturilor. Comentînd pe marginea cîtorva dintre numeroasele anomalii din istoria geneticii, Dr. Roger Lewin rezumă astfel situaţia, aşa cum am luat aminte şi în partea I a acestei serii: “Efectul general este că filogenetica moleculară nu este în nici un fel atît de cinstită şi limpede pe cît credeau pionierii ei… Dinamica schimbării genomului are multe alte consecinţe pentru filogenetica moleculară, inclusiv faptul că gene diferite dezvăluie lucruri diferite.”

Lewin menţionează doar cîteva contradicţii tipice produse de acest tip de dovezi în relaţie cu mai tradiţionalele “probe” darwiniste.
“Scorpia elefant, aşezată de analiza tradiţională la ordinul insectivorelor… este de fapt mult mai înrudită cu… adevăratul elefant. Vacile sunt mai aproape înrudite cu delfinii decît sunt cu caii. Ornitorincul… se află pe aceeaşi treaptă evolutivă cu cangurii şi urşii koala.

Există multe alte comparaţii şi mai bizare produse de această abordare. Abundenţa aşa-numitului “ADN rezidual” în codul genetic a fost oferit de asemenea ca un tip special de dovadă pentru evoluţie, în special acele gene care, cred ei, au suferit mutaţii, uneori numite “pseudogene”. Cu toate acestea, astăzi se acumulează dovezi care arată că aceste gene, presupuse a fi inutile, îndeplinesc de fapt funcţii utile. “Au fost deja descoperite suficiente gene pentru a arăta că ceea ce s-a crezut odată a fi gunoi este cu siguranţă transmis în cod ştiinţific”. 

Este deci greşit a decide că ADN-ul rezidual, chiar şi aşa-numitele “pseudogene”, nu au nici o funcţie. Aceasta este doar o recunoaştere a ignoranţei şi un obiect al cercetării fructuoase. Precum aşa-numitele “organe vestigiale” ale omului, odată considerate ca dovezi ale evoluţiei, sunt astăzi cunoscute ca avînd funcţii specifice, şi ADN-ul rezidual şi pseudogenele sunt foarte probabil folositoare în mod specific organismului, chiar dacă acele funcţii au fost sau nu descoperite încă de oamenii de ştiinţă.

În cel mai bun caz, acest tip de dovezi este strict circumstanţial şi poate fi explicat la fel de bine în termenii unei creaţii primordiale suplimentată în unele cazuri de o deteriorare ulterioară, aşa cum ne şi aşteptam conform modelului creaţionist. Adevărata problemă este, aşa cum s-a amintit anterior, dacă există vreo dovadă observabilă a faptului că evoluţia are loc acum sau a avut vreodată loc în trecut. Aşa cum am văzut, chiar şi evoluţioniştii sunt nevoiţi să recunoscă faptul că acest tip de dovadă ştiinţifică reală pentru evoluţie nu există.

O bună întrebare este: De ce toate schimbările observabile sunt orizontale şi minore (aşa-numita microevoluţie) sau regresive către deterioare şi extincţie? Răspunsul pare a fi de găsit în legile universal aplicabile ale ştiinţei termodinamicii.

Source Link

Views: 2