În cautarea identității islamice – partea 1

 

Ce înseamnă apartenența mea la islam?

بسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَنِ الرَّحِيم

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed , asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Spune Allah în Coranul cel Sfânt:

„În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră, şi am împlinit Harul Meu asupra voastră, şi am încuviinţat islamul ca religie pentru voi!”

Voi sunteți cei cărora Allah le-a ridicat orice greutate, sunteți poporul lui Ibrahim, aleihi salem, și el v-a numit pe voi supuși (musulmani),  înaintea tuturor.

Acest verset din Cartea lui Allah îl pune pe musulman în fața identității sale și a personalității pe care ar trebui să o aibă și cu care ar trebui să se mândrească.

Avem personalitate, avem principii, trebuie să  fim responsabili față de această denumire de musulman.

ummah În cautarea identității islamice - partea 1Allah subhanahu wa ta’ala  ne-a ales și ne-a numit musulmani. Allah PreaÎnaltul a ales această comunitate, această ummah pe care a pus-o înaintea tuturor popoarelor, iar atunci când spunem că suntem musulmani, înseamnă că ne legăm de funia lui Allah subhanahu wa ta’ala, de Cartea Lui și de Tradiția profetului Muhammed, și doar așa putem ajunge un popor al propovăduirii și transmiterii mesajului islamului – ultimul mesaj al lui Allah subhanahu wa ta’ala.

Versetul cu care am început predica este ultimul verset ce i-a fost revelat profetului Muhammedﷺ și face parte din Legislația lui Allah subhanahu wa ta’ala. Acest islam cu care am fost binecuvântați  are un mesaj universal și constituie un exemplu pentru toate popoarele. Noi nu trebuie să plecăm capul în fața nimănui considerându-ne vinovați de faptul că suntem musulmani, fiindcă islamul nu este o problemă, o utopie, deși mulți oameni încearcă să ne determine să credem acest lucru. Am fost numiți supuși (musulmani) de Însuși Creatorul nostru, aleși și onorați de Allah subhanahu wa ta’ala.

Cu ce caracteristici deosebite am fost binecuvântați? Dacă ne uităm la viața profetului Muhammedﷺ ne vom da seama, fiindcă ceea ce a adus el este adevărul, dreptatea, sinceritatea.

Trebuie să luăm aminte de aceste lucruri, însă poporul musulman  s-a delăsat de această credință, “a scăzut” în credință, a decăzut chiar și în propria viață cotidiană, și astfel am început să simțim slăbiciune în inima noastră și să acceptăm diferite  forme contrare religiei noastre. Suntem foarte departe și foarte diferiți de generația profetului Muhammedﷺ prin faptul că versetele coranice nu se oglindesc în comportamentul nostru, și doar atunci când vom pune credință în inima și conștiința noastră, vom reuși să fim cu adevărat acel popor ales de  Allah, altfel nu vom fi decât cel mai din urmă popor.

În vremea Profetului Muhammedﷺ mulți dintre musulmani nu erau arabi, dar aceștia s-au străduit și au învățat limba arabă; de exemplu Salman, care era persan, atunci când era întrebat cine este tatăl lui, acesta răspundea: “islamul”;  la fel și Bilal, el nu era arab, însă a fost primul care a recitat Adhanul.

Islamul ne pune în fața unui adevăr: cât de apropiat ești de Allah, cât de mult îl mulțumești pe Allah subhanahu wa ta’ala?

Când  vorbim despre identitatea islamică și privim la comunitatea de musulmani din ziua de astăzi, ne întrebăm: Aceasta este comunitatea pe care profetul Muhammedﷺ a clădit-o în urmă cu 1441 de ani, aceasta este comunitatea în inima căreia profetul Muhammedﷺ a sădit credința și dragostea pentru islam, cinstea, onoarea, dreptatea și bunul comportament?

Mai regăsim această onoare la comunitatea din ziua de astăzi?

Unde și când am pierdut această onoare și această identitate?

Profetul Muhammed ﷺ a spus că se va împrăștia printre noi “immaa” – omul fără de preț, care nu are scopuri înalte, care nu mai are libertate de alegere, omul care nu mai are onoare. Acest om “immaa” nu spune că este de partea adevărului,  ci el spune că este cu oamenii, de partea oamenilor: dacă oamenii fac bine, face și el,  dacă oamenii fac rău,  la fel face și el, iar acesta nu este un musulman, acesta nu este un credincios, el aleargă doar după poftele sale lumești. Aceasta este boala de care suferă comunitatea islamică azi, și cea care ne-a determinat să îi urmăm pe alții, boala ce ne-a furat identitatea și personalitatea.

Unul din lucrurile ce au încurajat această situație este  faptul că mulți dușmani ai islamului își țintesc privirile asupra acestor principii islamice, dorind să le distrugă.

Încă de pe vremea profetului Muhammed ﷺ, când acesta a adus principiile dreptății și  credinței, dușmanii islamului și-au dat seama că foloasele lor vor dispărea și au încercat să îl îndepărteze pe profet și credincioși, să dărâme aceste principii ale islamului. De cele mai multe ori, au reușit chiar prin musulmani; au  intrat în gândurile și  sufletele lor facându-i să creadă  că islamul este o utopie, o dezamăgire care nu a adus decât răutate pe pământ, iar acest lucru s-a putut întâmpla doar datorită ignoranței și a  faptului că aceștia nu au aflat adevărul, nu și-au cunoscut credința și Creatorul, și i-au urmat prin diferite filosofii, școli de gândire care le-au inoculat ideea că adevărul este de partea lor – a celor care doresc  răul musulmanilor.

Comunitatea musulmană s-a îndepărtat de izvorul Coranului și al Tradiției Profetului Muhammed ﷺ , și astfel a decăzut din punct de vedere spiritual, educațional și al educației religioase, iar această decădere ne-a făcut să nu mai fim decât exemple negative care aduc doar rău islamului.

Cum au reușit înaintașii noștri să facă față acestor provocări, să-și apere și păstreze identitatea islamică,  într-o perioadă mult mai cruntă decât ceea ce trăim noi astăzi?

Adevăratul musulman credincios este cel care are principii islamice, care urmează dreptatea,  adevărul,  sinceritatea și devotamentul.

 

– sfarsitul primei parti –

 

Transcrierea predicii de vineri (doamna Camelia Hejou) tinuta in data 11.oct.2019

Predicator – iman Adnan Oun

Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 6

Educația copilului în Islam – 2

Educația copilului în Islam – 2

 – partea a doua –

 

Una dintre indatoririle parintesti primare ale barbatului este sa isi arate iubirea, ingaduinta si afectiunea fata de copiii sai, pentru ca ei sa creasca siguri de sine, optimisti, cu o atitudine pozitiva si cu o parere buna despre ei insisi.

Compasiunea este o caracteristica islamica fundamentala si a fost una dintre cele mai evidente trasaturi ale Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! –, asa cum spune Anas: „Nu am vazut niciodata pe nimeni cu mai multa compasiune pentru copii decat Trimisul lui Allah. Fiul sau, Ibrahim, se afla in grija unei doici pe dealurile din jurul Medinei. El obisnuia sa se duca acolo si noi mergeam cu el. El intra in casa, isi lua copilul in brate si il saruta, apoi se intorcea.” [Muslim]

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – iubea copiii musulmani atat de mult incat se juca cu ei. El se purta cu ei cu compasiune si afectiune. Anas a relatat: „Ori de cate ori trecea pe langa un grup de baieti, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – zambea bland si ii saluta.” [convenit]

Un exemplu referitor la intelepciunea Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – privind cresterea copiilor il constituie hadis-ul urmator: „Nu este de-al nostru cel care nu este bland cu micutii nostri si nu recunoaste drepturile batranilor nostri.”

In lumina acestei calauziri, adevaratul musulman nu poate fi aspru cu copiii sai, nu poate sa se poarte cu ei intr-un mod dur sau rautacios, chiar daca ii sta in fire sa fie indarjit si rezervat, deoarece religia lui, cu invataturile si calauzirea ei, inmoaie inimile si trezeste sentimente de iubire si afectiune. Asadar copiii fac parte din noi, asa cum a spus poetul: „In ale noastre inimi copiii nostri sunt, / Pasindu-ne alaturi pe acest pamant carunt. / O mica adiere de i-ar atinge acum, / De-a noastra ingrijorare n-am mai dormi nicicum.”

Parintii trebuie sa fie patrunsi de iubire, afectiune si grija, dispusi sa faca sacrificii si tot ce le sta in putinta pentru copiii lor.

Tatal cheltuieste pentru ei cu mare placere si generozitate. Umm Salama relateaza ca ea l-a intrebat pe Trimisul lui Allah – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – daca va avea vreo rasplata pentru ceea ce a cheltuit pentru fiii lui Abu Salama, caci ei erau doar fiii lui si el a raspuns: „Cheltuieste pentru ei si vei fi rasplatita pentru ceea ce cheltuiesti.” [convenit]

Abu Mas’ud al-Badri – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a spus: «Atunci cand un om cheltuieste pentru familia sa cu intentia de a-L multumi pe Allah, acest lucru va fi socotit ca milostenie (sadaqa) din partea lui.»” [convenit]

Intr-o alta relatare facuta de Muslim, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a zis: „Cea mai minunata cheltuiala este cea pe care omul o face pentru familia sa, pentru animalul pe care il foloseste in calea lui Allah si pentru tovarasii sai in calea lui Allah.”

El nu face discriminari intre fiii si fiicele lui in ceea ce priveste afectiunea si cheltuielile pe care le face. Unii oameni sunt dezamagiti atunci cand au fete si isi doresc ca Allah sa le fi daruit numai baieti. Acestia nu cunosc marea rasplata pe care Allah a promis-o tatalui caruia i-au fost daruite fiice si care le accepta, are grija de ele, le ofera o educatie buna si isi arata dragostea si afectiunea pe care le-o poarta.

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a zis: „Pentru cel care are trei fiice si este rabdator cu ele, le ofera mancare, apa si imbracaminte din castigurile sale, ele vor fi pentru el un scut care sa il fereasca de Foc in Ziua Invierii.” Tatal este atent la orice lucru care i-ar putea influenta pe copii sai, fete sau baieti.

Fiecare copil se naste intr-o stare de „puritate innascuta” (fitra – firea innascuta a omului) si parintii sunt cei care il fac sa devina evreu, crestin sau mag, asa cum a zis Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – in relatarea autentica (sahih hadis) facuta de Bukhari. Asadar responsabilitatea pe care o au parintii fata de cresterea unui copil si formarea personalitatii acestuia este clara.

Musulmanul adevarat se intereseaza de cartile si de revistele pe care copiii lui le citesc, de hobby-urile pe care le au, de scoala, de profesori si de celelalte interese, precum si de toate lucrurile care pot avea impact asupra personalitatii, mintii, sufletului si credintei lor. El trebuie sa intervina ori de cate ori este necesar, fie sa-i incurajeze, fie sa le interzica un lucru, pentru ca educatia copiilor sa nu fie afectata de imoralitate sau de boala.

Un element de inteleapta crestere este ca parintii sa se poarte cu toti copiii la fel si sa nu favorizeze in nici un fel pe vreunul dintre ei in defavoarea celorlalti. Copilul care simte ca este tratat corect si in acelasi fel ca fratii sai va creste avand o parere buna despre el, nu se va simti in nici un fel inferior fata de ceilalti, nu isi va uri fratele si nici nu va fi macinat de gelozie, ci va fi multumit, ingaduitor, bland si iubitor fata de ceilalti. Acest lucru il cere islamul de la parinti si asa le porunceste sa faca.

Potrivit unei alte relatari, Nu’man a zis: „Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a intrebat: «Ai facut acelasi lucru pentru toti copiii tai?» A zis (tatal meu): «Nu.» Atunci Profetul a zis: «Teme-te de Allah si poarta-te la fel cu toti copiii tai.» si atunci tatal meu a mers si si-a luat inapoi darul.”

Tatal trebuie sa le insufla copiilor un caracter bun si un comportament ales.

Atunci cand inimile copiilor sunt pline de multumire si bunatate, tatal poate sa ii ridice la un nivel de inalte invataturi morale si nobile virtuti umane. Asadar el le insufla cele mai bune calitati, cum ar fi iubirea pentru ceilalti, ajutorarea celor nevoiasi, pastrarea legaturilor de rudenie, respectarea batranilor, duiosia pentru cei mici, implinirea faptelor bune si judecata dreapta. O persoana nu poate sa daruiasca ceea ce nu are. Dreptate a avut cel care a zis: „Virtutea vine de la Allah si buna crestere vine de la parinti.”

Femeia musulmana stie absolut tot despre evolutia comportamentala, emotionala si intelectuala a copiilor sai atat in perioada copilariei lor, cat si in anii dificili ai adolescentei deoarece copiii tind sa fie mai apropiati de mame si sa petreaca mai mult timp cu ele. De aceea, femeia care intelege invataturile islamice si rolul ei in viata cunoaste marea responsabilitate pe care ea o are in cresterea copiilor, asa cum se spune in Coran:

“O, voi cei care credeti! Paziti-va pe voi insiva si familiile voastre de un Foc ale carui vreascuri sunt oamenii si pietrele…” [Coran 66:6]

hands-holding-plant-2Mama este in mod normal dragastoasa si apropiata de copiii ei, pentru ca ei sa fie deschisi fata de ea si sa ii impartaseasca gandurile si sentimentele. Ea se grabeste sa-i corecteze daca gresesc, tinand cont de varsta fiecarui copil si de nivelul lui intelectual. Ea se joaca si glumeste cu ei cateodata, incurajandu-i si spunandu-le cuvinte blande, iubitoare, mangaietoare. Astfel, iubirea lor pentru ea creste si ei asculta cu nerabdare cuvintele ei de indrumare si indreptare. Ei o asculta pentru ca o iubesc, caci exista o mare diferenta intre ascultarea sincera care vine din suflet si este bazata pe iubire, respect si incredere, si ascultarea nesincera, bazata pe asuprire, violenta si forta.

Femeia musulmana care este cu adevarat calauzita de religia ei nu uita de marea rasplata pe care Allah a pregatit-o pentru cei care cresc fiice si au grija de ele asa cum trebuie, dupa cum se mentioneaza in numeroase hadis-uri autentice (sahih hadis), ca de exemplu in hadis-ul relatat de Bukhari si Muslim de la A’isa, in care se spune: „O femeie a venit la mine cu cele doua fiice ale ei si mi-a cerut (milostenie). A aflat ca nu aveam decat o singura curmala, pe care i-am dat-o. A luat-o, a impartit-o celor doua fiice si ea nu a mancat deloc, apoi s-a ridicat si a plecat cu fiicele ei.

Deloc surprinzator, educatia oferita de mama musulmana produce cele mai bune rezultate, asa cum spune poetul: „Mama este o scoala: pregateste-o cum trebuie si vei pregati un neam intreg! Mama este prima invatatoare, cea mai de seama dintre ele si cea mai buna dintre invatatori.”

Familia trebuie sa-i invete pe copii cum sa-i salute pe ceilalti. Copii trebuie sa invete sa salute folosind salutul islamic assalamu alaykum si sa raspunda la salut, ceea ce este tot o datorie religioasa.

Mesagerul Lui Allah a fost foarte atent sa-i invete pe copii sa salute.

Profetul i-a spus odata lui Anas: O, fiule. Daca mergi acasa saluta-ti familia ….At tirmidhi Ash-shayakhan relateaza ca profetul Muhammed cand trecea pe langa copii inotdeauna ii saluta.(Bukhary si muslim). Un alt hadis care aminteste de necesitatea invatarii salutului ar fi cel relatat de Kaldah ibnul Hanbal: Odata l-am vizitat pe profet si nu l-am salutat cand am intrat, iar profetul Muhammed mi-a spus: Du-te afara si intra din nou si spune ²assalamu alaykum, pot intra?²(Abu Dawood si Tirmidhi)

Copiii trebuie sa fie invatati de mici sa spuna adevarul, ca si preventie impotriva minciunilor, fiecare parinte sau profesor nu trebuie sa minta copilul pentru a-l face sa se opreasca din plans, sa-i linisteasca furia etc. Daca parintii nu mint, dau un exemplu bun copiilor lor, indemnandu-i sa ii urmeze, minciuna fiind cel mai prost obicei.

Abdullah bin Amir a spus: In timp ce profetul Lui Allah era la noi in vizita, mama mea mi-a spus: Vino la mine si iti voi da ceva. Atunci profetul a spus: Ce ii vei da? A spus ea: Am sa-i dau niste curmale. El a spus: fii sigura ca daca nu-i dai nimic vorba ta va fi scrisa ca minciuna. (Abu Dawood si Al-Baihaqy)

Si minciunile mici au importanta in fata lui Allah. Asma’au bint Yazeed a spus: O mesagerule, daca o fata dintre noi spune ca nu-i place ceva, dar ei ii place, este considerata minciuna? El a raspuns: Minciuna este scrisa in cartea fiecaruia ca si minciuna si o minciuna mica este o minciuna mica.(Muslim)

Ordinea si curatenia sunt alte virtuti ce trebuie insuflate copiilor de la o varsta frageda. Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a mai spus: Daca mergeti sa va vizitati fratii sau rudele asigurati-va ca hainele voastre sunt curate si arata frumos in ochii oamenilor si Allah nu-i iubeste pe cei care fac abuz. (Abu Dawood).

Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a invatat copiii de la varsta frageda aceasta etica.Cand profetul le-a ordonat sa faca curatenie aceasta a fost un antrenament pentru ei ca sa invete sa fie curati.

Sufletul unui copil este ca o bijuterie pretioasa neslefuita lasata in grija parintilor de Allah. Acestora le este oferita minunata responsabilitate de a modela aceasta piatra pretioasa, dandu-i o forma frumoasa, placuta lui Allah. Cresterea copiilor cu scopul de a deveni buni musulmani este o sarcina foarte dificila, dar urmand cuvintele lui Allah, Coranul si invataturile profetului Muhammed si ale companionilor, aceasta importanta datorie islamica poate fi indeplinita cu succes. Parintii trebuie sa cheltuiasca timp, bani, efort, emotii si rabdare pentru a invata notiuni autentice de islam, pentru propriul succes, dar si pentru a fi capabili sa le impartaseasca si celorlalti, in special copiilor lor.

Cea mai pretioasa si durabila mostenire pe care parintii o lasa copiilor este reprezentata de cunoasterea islamului, succesul sau esecul copiilor fiind raspunderea parintilor.

 

 

Bibliografie:

Ce trebuie sa faca musulmanii atunci cand vor deveni parinti, Revista Islamul AZI, nr.1, iunie 2005 ,pag.32

Muhammad Ali Al-Hashim, Femeia musulmana. Adevarata pesonalitate islamica a femeii musulmane dupa Coran si Sunna, editia Ieditura Islam, 2005

Muhammad Ali Al-Hashimi, Barbatul musulman. Adevarata pesonalitate islamica dupa Coran si Sunna, editia 1,editura Islam, 2005

Imam An-Nawawi, Riyad as-Salihin, editura Islam

Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant in limba romana, editia a III-a, editura Islam, 2004

http://www.islamic-world.netSource Link

Views: 6

ȘI ȘTIU…

391571 1946816289581 1817767768 1365791 1926796584 n ȘI ȘTIU...Bismillah-ir Rahman-ir Rahim

Urmatoarele rânduri sunt scrise de sora noastră Lara în ziua în care a împlinit trei ani de la îmbrățișarea Islamului. Allah să o răsplătească, să îi călăuzească pașii mereu pe Calea Sa și să o ajute să fie dintre femeile model ale acestei comunități, urmându-le în comportament și credință pe marile femei ale Islamului! Amin!

Și știu…

Astazi imi “serbez” a doua zi de nastere. Prin voia lui Allah, sint 3 ani de cind am revenit la Islam alhamdulillah. La indemnul unui frate drag noua si important pentru comunitate, voi relua aici citeva cuvinte despre cum am re-descoperit eu Islamul, scrise deja in cadru mai privat si care, re-editate dupa trecerea anilor si experientelor, sper sa fie undeva in viitor un fragmentel dintr-o carte inshaAllah.

Privind in urma peste anii scursi ai vietii mele, imi dau seama ca povestea revenirii mele la Islam a inceput din copilarie. Alaturi de bunici, intr-un sat de linga Iasi, am gustat toate dulcetile copilariei, am invatat ordinea lucrurilor si respectul pentru ceea ce Dumnezeu a creat in jurul nostru, am invatat sa multumesc Bunului Dumnezeu si sa ma rog Lui. Bineinteles, cu voce joasa si pe ascuns, ca altfel “mama si tata pot avea de suferit”. Erau anii ’80… Allah sa aiba in grija sufletele dragilor mei bunici.

Am ales mai tirziu, deja in plina democratie a Romaniei si plina criza post-adolescentina pentru mine, sa urmez cursurile facultatii de Filosofie si Stiinte Politice din Iasi. La disciplina Filosofie studiam si “conceptul de Dumnezeu”. Si adesea in timp ce studiam tirziu in noapte pentru examene, ma trezeam asezindu-ma in genunchi, cu fruntea pe podea. Plingind in hohote, ceream calauzirea Unicului Creator.

Au urmat ani de peregrinari prin Europa de Vest si Statele Unite. Am intilnit oameni fel de fel, am mers in biserici de toate felurile, am mers la intilniri cu Dalai Lama in Central Park, am fost invitata la cina de familii de evrei cu ocazia sarbatorilor lor, am trait sarbatorile ‘romanesti’ departe de casa, m-am intrebat cum pot prietenii din America de Sud sa conceapa un Craciun la 30 de grade, am batut din palme pe ritm de haleluya cu prieteni negri.

In 2007 lucram in Grecia ca ghid turistic, intr-o tara pe care am iubit-o si inca o iubesc, o limba si o arta culinara de care sint inca strins legata, o meserie in care ma simteam ca pestele in apa, intre colegi si prieteni extraordinari, cu salariu bunicel si perspective de marire, de a lua propriul tur al orasului Salonic. Eram multumita.

Deodata mi s-a raspuns la o aplicatie mai veche pentru un job in Qatar. Un loc despre care abia de stiam citeva lucruri, o slujba sub nivelul meu de pregatire si mult sub ce cistigam deja, perspective profesionale neimbucuratoare. Si totusi am simtit ca TREBUIE sa merg acolo. De ce?? m-au intrebat parintii si prietenii. Nu stiu, dar simteam ca trebuie sa merg.

La o luna dupa ce am ajuns in Qatar (in mijlocul lui august caldura si umiditatea zonei sint de-a dreptul neprimitoare), a inceput luna Ramadan. Si in fiecare zi, cu citeva minute inainte de chemarea la rugaciune de la sfirsitul zilei de post, ieseam afara si ramineam cu gura cascata de cit era de LINISTE! O liniste plina de pace si care-ti aducea un gen.. dulce de fericire in inima. Genul de fericire pe care il mai simtisem vag intre copacii de la bunica din gradina. Dar acum nu eram acasa, chiar dimpotriva eram intr-un mediu climateric si profesional putin spus neprietenos. In fiecare seara priveam cerul, copacii, tot din jur scufundat in acea LINISTE inaltatoare. Si apoi izbucnea adhan-ul! Ce minunatie!!!

Am inceput sa intreb ce-i cu religia asta, sa citesc si iar sa citesc. Auzeam mereu “cum poti sa te interesezi de religia oamenilor astora?”, fiindu-mi aratati musulmani care nu erau chiar exemple de pus in rama. Insa alhamdulillah am continuat studiul si cautarea.

In mai 2008 am spus shahada alhamdulillah. Si de atunci continui sa invat despre Islam, continui sa imi fac prieteni cu inimi frumoase de iubire de Allah, continui sa ma minunez in fiecare zi de maretia lui Allah.

Multumesc parintilor mei, care m-au indemnat mereu sa gindesc cu propriul cap si m-au sustinut mereu. Multumesc tatalui meu pentru discutiile interminabile ce le aveam pe balcon si mamei pentru imensa dragoste si rabdare. Nu am cuvinte, si nici nu cred ca trebuie, pentru a exprima dragostea ce le-o port. Bunul Allah sa-i calauzeasca si sa le dea mereu numai bine.

Un alt om important in cursul dezvoltarii mele ca individ, si automat a ajungerii la aceasta decizie, a fost profesorul meu de engleza, Allah sa aiba mila de sufletul lui si sa-i dea ce e mai bine pentru el. Am studiat la unul dintre liceele de top si, sub influenta hormonilor adolescentini poate, ne lovea uneori cite un atac de mindrie gratuita. El ne punea mereu cu picioarele pe pamint spunindu-ne ca “nu conteaza cite diplome de doctorat aduni una peste alta daca la sfirsitul zilei nu esti in stare sa vorbesti cu vatmanul de pe tramvaiul 5 (cea mai apropiata linie de tramvai de scoala noastra)”.

Imi vin in minte toti musulmanii pe care i-am intilnit si de la care am invatat lucruri extraordinare:

* sotul meu, una dintre cele mai mari inimi ce le-am intilnit vreodata, alaturi de care mi-e viata linistita si care imi e mereu suport, alinare, reamintire si exemplu, Allah sa-l rasplateasca numai si numai cu bine;

* sora Khadijah din Qatar, care are o casa adevarata biblioteca islamica mashaAllah;

* surorile de la Markaz Hooda din Dubai, unde am petrecut superbe zile de vineri si nu numai;

* Shk Yasir Qadhi, shk Mohammed Salah, shk Yusuf Estes, Nouman Ali Khan, sub cuvintele intelepte ale carora, la Conferinta de Pace de la Dubai, la doi ani de la convertire, am pus hijabul si din cuvintele si exemplul carora am invatat tare mult;

* dragile mele surori romance linga care locuiesc acum si care imi rabda multe si cu care as dori sa am mai mult timp de impartit;

* sora Gabi din Abu Dhabi, cu adresarea ei plina de coloana vertebrala si dragoste intru Allah;

* dragile surori pe care le-am cunoscut aici pe forum sau la fundatie si care isi au un loc tare special in viata mea; o voi aminti numai pe Sevinci, insa in spatele numelui ei sint toate celelalte surori pe care le iubesc nespus de dragul lui Allah

* fratii profesori de la Scoala Online alaturi de care, printre multe altele, am avut bucuria si binecuvintarea de a ajunge de la 0 barat la primii pasi increzatori in recitarea Quran-ului;

* fratii si surorile din Romania si nu numai cu care tin zilnic sau saptaminal legatura si pentru care am mare respect, admiratie si iubire de dragul lui Allah;

* fratii sau surorile din spatele unor ID-uri sau site-uri pe Internet, pe care nu i-am cunoscut personal, dar de la care am avut mereu de invatat. InshaAllah informatiile pretioase la a caror transmitere contribuie sa fie de mare folos cit mai multora si lor insisi. Primul video islamic, cu care mi-am petrecut ore intregi in primele luni dupa convertire, in care imi gaseam linistea din gindurile si framintarile acelei perioade a fost acesta de mai jos, inshaAllah sa fie alinare si bucurie si pentru altii asa cum mi-a fost si mie:

httpv://www.youtube.com/watch?v=mBnUOEqIu44

Allah sa va binecuvinteze pe toti, sa ne faca reprezentati intelepti si buni ai Islamului, sa deschida inimile si mintile a cit mai multor oameni, sa ne intareasca in cunoasterea folositoare, sa intareasca comunitatea noastra si sa ne tina departe de toate relele, sa ne faca sa ne regasim in gradinile Paradisului alaturi de Profeti. AMEEN.

Va rog sa luati aminte la cuvintele acestui nasheed, care mie imi merge direct la inima:

httpv://www.youtube.com/watch?v=b_nyhze4z5M

Traducerea nasheedului:

Si stiu ca Tu imi ierti pacatele
Si stiu ca Tu imi acoperi defectele
Dar imi fac griji, Doamne
Si pling din cauza regretelor
Cit de mult imi doresc sa nu-ti spun intr-o zi”
“Nu Te-am ascultat, ya Rabbi”Lacrimile imi siroiesc
Si sufletul meu se supune Dumnezeului creatiei
Robul tau nu te-a ascultat
Dar acum Te cheama
Iar lacrimile ii uda obrajiiSi daca am pacatuit
Iata-ma
Cu inima trista si lacrimi in ochi
Si daca am fost nepasator
Acum sint treaz
Iar cel ce se teme va merge in intuneric.(Profetul Muhammad, salallahu aleyhi wa salam, a spus: “Cel care se teme va merge in intuneric, iar daca merge in intuneric (adica si-a luat toate masurile pentru a-si atinge scopul), va ajunge la destinatia finala. Rasplata lui Allah este scumpa. Rasplata lui Allah este Al-Janna”.__________________sursa: Forum Islamul Azi
Source Link

Views: 0