Tag: parinte

Educația copilului în Islam – 2

Educația copilului în Islam – 2

 – partea a doua –

 

Una dintre indatoririle parintesti primare ale barbatului este sa isi arate iubirea, ingaduinta si afectiunea fata de copiii sai, pentru ca ei sa creasca siguri de sine, optimisti, cu o atitudine pozitiva si cu o parere buna despre ei insisi.

Compasiunea este o caracteristica islamica fundamentala si a fost una dintre cele mai evidente trasaturi ale Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! –, asa cum spune Anas: „Nu am vazut niciodata pe nimeni cu mai multa compasiune pentru copii decat Trimisul lui Allah. Fiul sau, Ibrahim, se afla in grija unei doici pe dealurile din jurul Medinei. El obisnuia sa se duca acolo si noi mergeam cu el. El intra in casa, isi lua copilul in brate si il saruta, apoi se intorcea.” [Muslim]

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – iubea copiii musulmani atat de mult incat se juca cu ei. El se purta cu ei cu compasiune si afectiune. Anas a relatat: „Ori de cate ori trecea pe langa un grup de baieti, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – zambea bland si ii saluta.” [convenit]

Un exemplu referitor la intelepciunea Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – privind cresterea copiilor il constituie hadis-ul urmator: „Nu este de-al nostru cel care nu este bland cu micutii nostri si nu recunoaste drepturile batranilor nostri.”

In lumina acestei calauziri, adevaratul musulman nu poate fi aspru cu copiii sai, nu poate sa se poarte cu ei intr-un mod dur sau rautacios, chiar daca ii sta in fire sa fie indarjit si rezervat, deoarece religia lui, cu invataturile si calauzirea ei, inmoaie inimile si trezeste sentimente de iubire si afectiune. Asadar copiii fac parte din noi, asa cum a spus poetul: „In ale noastre inimi copiii nostri sunt, / Pasindu-ne alaturi pe acest pamant carunt. / O mica adiere de i-ar atinge acum, / De-a noastra ingrijorare n-am mai dormi nicicum.”

Parintii trebuie sa fie patrunsi de iubire, afectiune si grija, dispusi sa faca sacrificii si tot ce le sta in putinta pentru copiii lor.

Tatal cheltuieste pentru ei cu mare placere si generozitate. Umm Salama relateaza ca ea l-a intrebat pe Trimisul lui Allah – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – daca va avea vreo rasplata pentru ceea ce a cheltuit pentru fiii lui Abu Salama, caci ei erau doar fiii lui si el a raspuns: „Cheltuieste pentru ei si vei fi rasplatita pentru ceea ce cheltuiesti.” [convenit]

Abu Mas’ud al-Badri – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a spus: «Atunci cand un om cheltuieste pentru familia sa cu intentia de a-L multumi pe Allah, acest lucru va fi socotit ca milostenie (sadaqa) din partea lui.»” [convenit]

Intr-o alta relatare facuta de Muslim, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a zis: „Cea mai minunata cheltuiala este cea pe care omul o face pentru familia sa, pentru animalul pe care il foloseste in calea lui Allah si pentru tovarasii sai in calea lui Allah.”

El nu face discriminari intre fiii si fiicele lui in ceea ce priveste afectiunea si cheltuielile pe care le face. Unii oameni sunt dezamagiti atunci cand au fete si isi doresc ca Allah sa le fi daruit numai baieti. Acestia nu cunosc marea rasplata pe care Allah a promis-o tatalui caruia i-au fost daruite fiice si care le accepta, are grija de ele, le ofera o educatie buna si isi arata dragostea si afectiunea pe care le-o poarta.

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a zis: „Pentru cel care are trei fiice si este rabdator cu ele, le ofera mancare, apa si imbracaminte din castigurile sale, ele vor fi pentru el un scut care sa il fereasca de Foc in Ziua Invierii.” Tatal este atent la orice lucru care i-ar putea influenta pe copii sai, fete sau baieti.

Fiecare copil se naste intr-o stare de „puritate innascuta” (fitra – firea innascuta a omului) si parintii sunt cei care il fac sa devina evreu, crestin sau mag, asa cum a zis Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – in relatarea autentica (sahih hadis) facuta de Bukhari. Asadar responsabilitatea pe care o au parintii fata de cresterea unui copil si formarea personalitatii acestuia este clara.

Musulmanul adevarat se intereseaza de cartile si de revistele pe care copiii lui le citesc, de hobby-urile pe care le au, de scoala, de profesori si de celelalte interese, precum si de toate lucrurile care pot avea impact asupra personalitatii, mintii, sufletului si credintei lor. El trebuie sa intervina ori de cate ori este necesar, fie sa-i incurajeze, fie sa le interzica un lucru, pentru ca educatia copiilor sa nu fie afectata de imoralitate sau de boala.

Un element de inteleapta crestere este ca parintii sa se poarte cu toti copiii la fel si sa nu favorizeze in nici un fel pe vreunul dintre ei in defavoarea celorlalti. Copilul care simte ca este tratat corect si in acelasi fel ca fratii sai va creste avand o parere buna despre el, nu se va simti in nici un fel inferior fata de ceilalti, nu isi va uri fratele si nici nu va fi macinat de gelozie, ci va fi multumit, ingaduitor, bland si iubitor fata de ceilalti. Acest lucru il cere islamul de la parinti si asa le porunceste sa faca.

Potrivit unei alte relatari, Nu’man a zis: „Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a intrebat: «Ai facut acelasi lucru pentru toti copiii tai?» A zis (tatal meu): «Nu.» Atunci Profetul a zis: «Teme-te de Allah si poarta-te la fel cu toti copiii tai.» si atunci tatal meu a mers si si-a luat inapoi darul.”

Tatal trebuie sa le insufla copiilor un caracter bun si un comportament ales.

Atunci cand inimile copiilor sunt pline de multumire si bunatate, tatal poate sa ii ridice la un nivel de inalte invataturi morale si nobile virtuti umane. Asadar el le insufla cele mai bune calitati, cum ar fi iubirea pentru ceilalti, ajutorarea celor nevoiasi, pastrarea legaturilor de rudenie, respectarea batranilor, duiosia pentru cei mici, implinirea faptelor bune si judecata dreapta. O persoana nu poate sa daruiasca ceea ce nu are. Dreptate a avut cel care a zis: „Virtutea vine de la Allah si buna crestere vine de la parinti.”

Femeia musulmana stie absolut tot despre evolutia comportamentala, emotionala si intelectuala a copiilor sai atat in perioada copilariei lor, cat si in anii dificili ai adolescentei deoarece copiii tind sa fie mai apropiati de mame si sa petreaca mai mult timp cu ele. De aceea, femeia care intelege invataturile islamice si rolul ei in viata cunoaste marea responsabilitate pe care ea o are in cresterea copiilor, asa cum se spune in Coran:

“O, voi cei care credeti! Paziti-va pe voi insiva si familiile voastre de un Foc ale carui vreascuri sunt oamenii si pietrele…” [Coran 66:6]

hands-holding-plant-2Mama este in mod normal dragastoasa si apropiata de copiii ei, pentru ca ei sa fie deschisi fata de ea si sa ii impartaseasca gandurile si sentimentele. Ea se grabeste sa-i corecteze daca gresesc, tinand cont de varsta fiecarui copil si de nivelul lui intelectual. Ea se joaca si glumeste cu ei cateodata, incurajandu-i si spunandu-le cuvinte blande, iubitoare, mangaietoare. Astfel, iubirea lor pentru ea creste si ei asculta cu nerabdare cuvintele ei de indrumare si indreptare. Ei o asculta pentru ca o iubesc, caci exista o mare diferenta intre ascultarea sincera care vine din suflet si este bazata pe iubire, respect si incredere, si ascultarea nesincera, bazata pe asuprire, violenta si forta.

Femeia musulmana care este cu adevarat calauzita de religia ei nu uita de marea rasplata pe care Allah a pregatit-o pentru cei care cresc fiice si au grija de ele asa cum trebuie, dupa cum se mentioneaza in numeroase hadis-uri autentice (sahih hadis), ca de exemplu in hadis-ul relatat de Bukhari si Muslim de la A’isa, in care se spune: „O femeie a venit la mine cu cele doua fiice ale ei si mi-a cerut (milostenie). A aflat ca nu aveam decat o singura curmala, pe care i-am dat-o. A luat-o, a impartit-o celor doua fiice si ea nu a mancat deloc, apoi s-a ridicat si a plecat cu fiicele ei.

Deloc surprinzator, educatia oferita de mama musulmana produce cele mai bune rezultate, asa cum spune poetul: „Mama este o scoala: pregateste-o cum trebuie si vei pregati un neam intreg! Mama este prima invatatoare, cea mai de seama dintre ele si cea mai buna dintre invatatori.”

Familia trebuie sa-i invete pe copii cum sa-i salute pe ceilalti. Copii trebuie sa invete sa salute folosind salutul islamic assalamu alaykum si sa raspunda la salut, ceea ce este tot o datorie religioasa.

Mesagerul Lui Allah a fost foarte atent sa-i invete pe copii sa salute.

Profetul i-a spus odata lui Anas: O, fiule. Daca mergi acasa saluta-ti familia ….At tirmidhi Ash-shayakhan relateaza ca profetul Muhammed cand trecea pe langa copii inotdeauna ii saluta.(Bukhary si muslim). Un alt hadis care aminteste de necesitatea invatarii salutului ar fi cel relatat de Kaldah ibnul Hanbal: Odata l-am vizitat pe profet si nu l-am salutat cand am intrat, iar profetul Muhammed mi-a spus: Du-te afara si intra din nou si spune ²assalamu alaykum, pot intra?²(Abu Dawood si Tirmidhi)

Copiii trebuie sa fie invatati de mici sa spuna adevarul, ca si preventie impotriva minciunilor, fiecare parinte sau profesor nu trebuie sa minta copilul pentru a-l face sa se opreasca din plans, sa-i linisteasca furia etc. Daca parintii nu mint, dau un exemplu bun copiilor lor, indemnandu-i sa ii urmeze, minciuna fiind cel mai prost obicei.

Abdullah bin Amir a spus: In timp ce profetul Lui Allah era la noi in vizita, mama mea mi-a spus: Vino la mine si iti voi da ceva. Atunci profetul a spus: Ce ii vei da? A spus ea: Am sa-i dau niste curmale. El a spus: fii sigura ca daca nu-i dai nimic vorba ta va fi scrisa ca minciuna. (Abu Dawood si Al-Baihaqy)

Si minciunile mici au importanta in fata lui Allah. Asma’au bint Yazeed a spus: O mesagerule, daca o fata dintre noi spune ca nu-i place ceva, dar ei ii place, este considerata minciuna? El a raspuns: Minciuna este scrisa in cartea fiecaruia ca si minciuna si o minciuna mica este o minciuna mica.(Muslim)

Ordinea si curatenia sunt alte virtuti ce trebuie insuflate copiilor de la o varsta frageda. Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a mai spus: Daca mergeti sa va vizitati fratii sau rudele asigurati-va ca hainele voastre sunt curate si arata frumos in ochii oamenilor si Allah nu-i iubeste pe cei care fac abuz. (Abu Dawood).

Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a invatat copiii de la varsta frageda aceasta etica.Cand profetul le-a ordonat sa faca curatenie aceasta a fost un antrenament pentru ei ca sa invete sa fie curati.

Sufletul unui copil este ca o bijuterie pretioasa neslefuita lasata in grija parintilor de Allah. Acestora le este oferita minunata responsabilitate de a modela aceasta piatra pretioasa, dandu-i o forma frumoasa, placuta lui Allah. Cresterea copiilor cu scopul de a deveni buni musulmani este o sarcina foarte dificila, dar urmand cuvintele lui Allah, Coranul si invataturile profetului Muhammed si ale companionilor, aceasta importanta datorie islamica poate fi indeplinita cu succes. Parintii trebuie sa cheltuiasca timp, bani, efort, emotii si rabdare pentru a invata notiuni autentice de islam, pentru propriul succes, dar si pentru a fi capabili sa le impartaseasca si celorlalti, in special copiilor lor.

Cea mai pretioasa si durabila mostenire pe care parintii o lasa copiilor este reprezentata de cunoasterea islamului, succesul sau esecul copiilor fiind raspunderea parintilor.

 

 

Bibliografie:

Ce trebuie sa faca musulmanii atunci cand vor deveni parinti, Revista Islamul AZI, nr.1, iunie 2005 ,pag.32

Muhammad Ali Al-Hashim, Femeia musulmana. Adevarata pesonalitate islamica a femeii musulmane dupa Coran si Sunna, editia I, editura Islam, 2005

Muhammad Ali Al-Hashimi, Barbatul musulman. Adevarata pesonalitate islamica dupa Coran si Sunna, editia 1,editura Islam, 2005

Imam An-Nawawi, Riyad as-Salihin, editura Islam

Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant in limba romana, editia a III-a, editura Islam, 2004

http://www.islamic-world.netSource Link

Views: 6

Educația copilului în Islam – 2

Educația copilului în Islam – 2  – partea a doua –   Una dintre indatoririle parintesti primare ale barbatului este sa isi arate iubirea, ingaduinta si afectiunea fata de copiii sai, pentru ca ei sa creasca siguri de sine, optimisti, cu o atitudine pozitiva si cu o parere buna despre ei insisi. Compasiunea este o […]

Educația copilului în Islam – 2

 – partea a doua –

 

Una dintre indatoririle parintesti primare ale barbatului este sa isi arate iubirea, ingaduinta si afectiunea fata de copiii sai, pentru ca ei sa creasca siguri de sine, optimisti, cu o atitudine pozitiva si cu o parere buna despre ei insisi.

Compasiunea este o caracteristica islamica fundamentala si a fost una dintre cele mai evidente trasaturi ale Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! –, asa cum spune Anas: „Nu am vazut niciodata pe nimeni cu mai multa compasiune pentru copii decat Trimisul lui Allah. Fiul sau, Ibrahim, se afla in grija unei doici pe dealurile din jurul Medinei. El obisnuia sa se duca acolo si noi mergeam cu el. El intra in casa, isi lua copilul in brate si il saruta, apoi se intorcea.” [Muslim]

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – iubea copiii musulmani atat de mult incat se juca cu ei. El se purta cu ei cu compasiune si afectiune. Anas a relatat: „Ori de cate ori trecea pe langa un grup de baieti, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – zambea bland si ii saluta.” [convenit]

Un exemplu referitor la intelepciunea Profetului – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – privind cresterea copiilor il constituie hadis-ul urmator: „Nu este de-al nostru cel care nu este bland cu micutii nostri si nu recunoaste drepturile batranilor nostri.”

In lumina acestei calauziri, adevaratul musulman nu poate fi aspru cu copiii sai, nu poate sa se poarte cu ei intr-un mod dur sau rautacios, chiar daca ii sta in fire sa fie indarjit si rezervat, deoarece religia lui, cu invataturile si calauzirea ei, inmoaie inimile si trezeste sentimente de iubire si afectiune. Asadar copiii fac parte din noi, asa cum a spus poetul: „In ale noastre inimi copiii nostri sunt, / Pasindu-ne alaturi pe acest pamant carunt. / O mica adiere de i-ar atinge acum, / De-a noastra ingrijorare n-am mai dormi nicicum.”

Parintii trebuie sa fie patrunsi de iubire, afectiune si grija, dispusi sa faca sacrificii si tot ce le sta in putinta pentru copiii lor.

Tatal cheltuieste pentru ei cu mare placere si generozitate. Umm Salama relateaza ca ea l-a intrebat pe Trimisul lui Allah – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – daca va avea vreo rasplata pentru ceea ce a cheltuit pentru fiii lui Abu Salama, caci ei erau doar fiii lui si el a raspuns: „Cheltuieste pentru ei si vei fi rasplatita pentru ceea ce cheltuiesti.” [convenit]

Abu Mas’ud al-Badri – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a spus: «Atunci cand un om cheltuieste pentru familia sa cu intentia de a-L multumi pe Allah, acest lucru va fi socotit ca milostenie (sadaqa) din partea lui.»” [convenit]

Intr-o alta relatare facuta de Muslim, Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a zis: „Cea mai minunata cheltuiala este cea pe care omul o face pentru familia sa, pentru animalul pe care il foloseste in calea lui Allah si pentru tovarasii sai in calea lui Allah.”

El nu face discriminari intre fiii si fiicele lui in ceea ce priveste afectiunea si cheltuielile pe care le face. Unii oameni sunt dezamagiti atunci cand au fete si isi doresc ca Allah sa le fi daruit numai baieti. Acestia nu cunosc marea rasplata pe care Allah a promis-o tatalui caruia i-au fost daruite fiice si care le accepta, are grija de ele, le ofera o educatie buna si isi arata dragostea si afectiunea pe care le-o poarta.

Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a zis: „Pentru cel care are trei fiice si este rabdator cu ele, le ofera mancare, apa si imbracaminte din castigurile sale, ele vor fi pentru el un scut care sa il fereasca de Foc in Ziua Invierii.” Tatal este atent la orice lucru care i-ar putea influenta pe copii sai, fete sau baieti.

Fiecare copil se naste intr-o stare de „puritate innascuta” (fitra – firea innascuta a omului) si parintii sunt cei care il fac sa devina evreu, crestin sau mag, asa cum a zis Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – in relatarea autentica (sahih hadis) facuta de Bukhari. Asadar responsabilitatea pe care o au parintii fata de cresterea unui copil si formarea personalitatii acestuia este clara.

Musulmanul adevarat se intereseaza de cartile si de revistele pe care copiii lui le citesc, de hobby-urile pe care le au, de scoala, de profesori si de celelalte interese, precum si de toate lucrurile care pot avea impact asupra personalitatii, mintii, sufletului si credintei lor. El trebuie sa intervina ori de cate ori este necesar, fie sa-i incurajeze, fie sa le interzica un lucru, pentru ca educatia copiilor sa nu fie afectata de imoralitate sau de boala.

Un element de inteleapta crestere este ca parintii sa se poarte cu toti copiii la fel si sa nu favorizeze in nici un fel pe vreunul dintre ei in defavoarea celorlalti. Copilul care simte ca este tratat corect si in acelasi fel ca fratii sai va creste avand o parere buna despre el, nu se va simti in nici un fel inferior fata de ceilalti, nu isi va uri fratele si nici nu va fi macinat de gelozie, ci va fi multumit, ingaduitor, bland si iubitor fata de ceilalti. Acest lucru il cere islamul de la parinti si asa le porunceste sa faca.

Potrivit unei alte relatari, Nu’man a zis: „Profetul – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! – a intrebat: «Ai facut acelasi lucru pentru toti copiii tai?» A zis (tatal meu): «Nu.» Atunci Profetul a zis: «Teme-te de Allah si poarta-te la fel cu toti copiii tai.» si atunci tatal meu a mers si si-a luat inapoi darul.”

Tatal trebuie sa le insufla copiilor un caracter bun si un comportament ales.

Atunci cand inimile copiilor sunt pline de multumire si bunatate, tatal poate sa ii ridice la un nivel de inalte invataturi morale si nobile virtuti umane. Asadar el le insufla cele mai bune calitati, cum ar fi iubirea pentru ceilalti, ajutorarea celor nevoiasi, pastrarea legaturilor de rudenie, respectarea batranilor, duiosia pentru cei mici, implinirea faptelor bune si judecata dreapta. O persoana nu poate sa daruiasca ceea ce nu are. Dreptate a avut cel care a zis: „Virtutea vine de la Allah si buna crestere vine de la parinti.”

Femeia musulmana stie absolut tot despre evolutia comportamentala, emotionala si intelectuala a copiilor sai atat in perioada copilariei lor, cat si in anii dificili ai adolescentei deoarece copiii tind sa fie mai apropiati de mame si sa petreaca mai mult timp cu ele. De aceea, femeia care intelege invataturile islamice si rolul ei in viata cunoaste marea responsabilitate pe care ea o are in cresterea copiilor, asa cum se spune in Coran:

“O, voi cei care credeti! Paziti-va pe voi insiva si familiile voastre de un Foc ale carui vreascuri sunt oamenii si pietrele…” [Coran 66:6]

hands-holding-plant-2Mama este in mod normal dragastoasa si apropiata de copiii ei, pentru ca ei sa fie deschisi fata de ea si sa ii impartaseasca gandurile si sentimentele. Ea se grabeste sa-i corecteze daca gresesc, tinand cont de varsta fiecarui copil si de nivelul lui intelectual. Ea se joaca si glumeste cu ei cateodata, incurajandu-i si spunandu-le cuvinte blande, iubitoare, mangaietoare. Astfel, iubirea lor pentru ea creste si ei asculta cu nerabdare cuvintele ei de indrumare si indreptare. Ei o asculta pentru ca o iubesc, caci exista o mare diferenta intre ascultarea sincera care vine din suflet si este bazata pe iubire, respect si incredere, si ascultarea nesincera, bazata pe asuprire, violenta si forta.

Femeia musulmana care este cu adevarat calauzita de religia ei nu uita de marea rasplata pe care Allah a pregatit-o pentru cei care cresc fiice si au grija de ele asa cum trebuie, dupa cum se mentioneaza in numeroase hadis-uri autentice (sahih hadis), ca de exemplu in hadis-ul relatat de Bukhari si Muslim de la A’isa, in care se spune: „O femeie a venit la mine cu cele doua fiice ale ei si mi-a cerut (milostenie). A aflat ca nu aveam decat o singura curmala, pe care i-am dat-o. A luat-o, a impartit-o celor doua fiice si ea nu a mancat deloc, apoi s-a ridicat si a plecat cu fiicele ei.

Deloc surprinzator, educatia oferita de mama musulmana produce cele mai bune rezultate, asa cum spune poetul: „Mama este o scoala: pregateste-o cum trebuie si vei pregati un neam intreg! Mama este prima invatatoare, cea mai de seama dintre ele si cea mai buna dintre invatatori.”

Familia trebuie sa-i invete pe copii cum sa-i salute pe ceilalti. Copii trebuie sa invete sa salute folosind salutul islamic assalamu alaykum si sa raspunda la salut, ceea ce este tot o datorie religioasa.

Mesagerul Lui Allah a fost foarte atent sa-i invete pe copii sa salute.

Profetul i-a spus odata lui Anas: O, fiule. Daca mergi acasa saluta-ti familia ….At tirmidhi Ash-shayakhan relateaza ca profetul Muhammed cand trecea pe langa copii inotdeauna ii saluta.(Bukhary si muslim). Un alt hadis care aminteste de necesitatea invatarii salutului ar fi cel relatat de Kaldah ibnul Hanbal: Odata l-am vizitat pe profet si nu l-am salutat cand am intrat, iar profetul Muhammed mi-a spus: Du-te afara si intra din nou si spune ²assalamu alaykum, pot intra?²(Abu Dawood si Tirmidhi)

Copiii trebuie sa fie invatati de mici sa spuna adevarul, ca si preventie impotriva minciunilor, fiecare parinte sau profesor nu trebuie sa minta copilul pentru a-l face sa se opreasca din plans, sa-i linisteasca furia etc. Daca parintii nu mint, dau un exemplu bun copiilor lor, indemnandu-i sa ii urmeze, minciuna fiind cel mai prost obicei.

Abdullah bin Amir a spus: In timp ce profetul Lui Allah era la noi in vizita, mama mea mi-a spus: Vino la mine si iti voi da ceva. Atunci profetul a spus: Ce ii vei da? A spus ea: Am sa-i dau niste curmale. El a spus: fii sigura ca daca nu-i dai nimic vorba ta va fi scrisa ca minciuna. (Abu Dawood si Al-Baihaqy)

Si minciunile mici au importanta in fata lui Allah. Asma’au bint Yazeed a spus: O mesagerule, daca o fata dintre noi spune ca nu-i place ceva, dar ei ii place, este considerata minciuna? El a raspuns: Minciuna este scrisa in cartea fiecaruia ca si minciuna si o minciuna mica este o minciuna mica.(Muslim)

Ordinea si curatenia sunt alte virtuti ce trebuie insuflate copiilor de la o varsta frageda. Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a mai spus: Daca mergeti sa va vizitati fratii sau rudele asigurati-va ca hainele voastre sunt curate si arata frumos in ochii oamenilor si Allah nu-i iubeste pe cei care fac abuz. (Abu Dawood).

Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a invatat copiii de la varsta frageda aceasta etica.Cand profetul le-a ordonat sa faca curatenie aceasta a fost un antrenament pentru ei ca sa invete sa fie curati.

Sufletul unui copil este ca o bijuterie pretioasa neslefuita lasata in grija parintilor de Allah. Acestora le este oferita minunata responsabilitate de a modela aceasta piatra pretioasa, dandu-i o forma frumoasa, placuta lui Allah. Cresterea copiilor cu scopul de a deveni buni musulmani este o sarcina foarte dificila, dar urmand cuvintele lui Allah, Coranul si invataturile profetului Muhammed si ale companionilor, aceasta importanta datorie islamica poate fi indeplinita cu succes. Parintii trebuie sa cheltuiasca timp, bani, efort, emotii si rabdare pentru a invata notiuni autentice de islam, pentru propriul succes, dar si pentru a fi capabili sa le impartaseasca si celorlalti, in special copiilor lor.

Cea mai pretioasa si durabila mostenire pe care parintii o lasa copiilor este reprezentata de cunoasterea islamului, succesul sau esecul copiilor fiind raspunderea parintilor.

 

 

Bibliografie:

Ce trebuie sa faca musulmanii atunci cand vor deveni parinti, Revista Islamul AZI, nr.1, iunie 2005 ,pag.32

Muhammad Ali Al-Hashim, Femeia musulmana. Adevarata pesonalitate islamica a femeii musulmane dupa Coran si Sunna, editia I, editura Islam, 2005

Muhammad Ali Al-Hashimi, Barbatul musulman. Adevarata pesonalitate islamica dupa Coran si Sunna, editia 1,editura Islam, 2005

Imam An-Nawawi, Riyad as-Salihin, editura Islam

Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant in limba romana, editia a III-a, editura Islam, 2004

http://www.islamic-world.net

Source Link

Views: 2

FEMEIA CA MAMĂ

    Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei. Istoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct […]

 

 

Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei.
Istoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct din porunca de a-L adora pe Allah şi a crede în Unicitatea lui Allah. Allah a stabilit că onorarea mamei este o virtute şi a aşezat mama înaintea tatălui datorită celor pe care le îndură pe perioada sarcinii, naşterii, alăptării şi a creşterii copiilor ei. Acest aspect este stabilit şi restabilit în Coran, în mai multe capitole, tocmai pentru a imprima această noţiune în mintea şi inima copilului, precum în versetele următoare:

Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!» (Luqman 31:14);

Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să-Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!» (Al-Ahqaf 46:15).

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), întrebând: „Cine merită cel mai mult grija mea?” El a răspuns: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a întrebat (a patra oară): „Apoi cine?” Iar Profetul a răspuns: „Tatăl tău.” Hadisul este relatat de Abu Huraira şi consemnat de Bukhari şi Muslim – Al-Lu’lu’ wal-Mergean, (1652).

Al-Bazzar relatează că un bărbat făcea tawaf în jurul Kaabei, cărând-o în spate pe mama sa. Bărbatul l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Acum am reuşit să mă achit în faţa ei?” Profetul a spus: „Nu, nici măcar pentru unul dintre suspinele ei (adică unul dintre suspinele trudei, ale naşterii sale şi aşa mai departe)”. Hadisul este consemnat de Al-Bazzar (1872). A fi bun cu ea înseamnă să o tratezi bine, să o respecţi, să te umileşti în faţa ei, să o asculţi pe ea cât timp aceasta nu contravine supunerii faţă de Allah, să încerci să o mulţumeşti şi să o bucuri în toate privinţele. Chiar şi în război, dacă este opţional, el trebuie să aibă permisiunea ei, pentru a fi bun cu ea chiar dacă se află angajat într-un tip de jihad.

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, vreau să lupt şi aş dori sfatul tău.” El l-a întrebat: „Ai mamă?” Omul a spus: „Da.” Apoi el i-a spus: „Nu o părăsi, deoarece Paradisul se află sub picioarele ei.” (Hadis relatat de Muaawiya Ibn Jammah şi consemnat de Al-Nisaai – 6/11, Ibn Majah – 1/278 şi Al-Hakim. Este îmbunătăţit şi aprobat de Al-Dhahaby – 4/151.)
Înainte de Islam, unele reglementări religioase au neglijat drepturile mamei, făcându-le nesemnificative. Odată cu venirea Islamului a devenit recomandat să ai grijă de unchii şi mătuşile din partea tatălui şi a mamei. Un bărbat s-a apropiat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „Am comis o ofensă; pot să plătesc pentru ea?” El a întrebat: „Ai mamă?” Bărbatul a spus: „Nu.” Apoi el a întrebat: „Ai o mătuşă din partea mamei?” Omul a răspuns: „Da.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Fii bun cu ea!” Hadisul este relatat de Omar şi consemnat de Tirmizi în Relaţii şi virtuţi (1905), de Ibn Hibban Charity (El-Ehsan) (435) şi Al-Hakim care l-a perfecţionat în termenii celor doi, şeicul fiind de acord Al-Dhahaby, 4/155.
Ne uimește faptul că Islamul ne porunceşte să fim buni cu mama, deşi aceasta nu este credincioasă? Asma’a bint Abu Bakr l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relaţia sa cu mama ei necredincioasă care a venit la ea. El a spus: „Da, să ai o relaţie bună cu mama ta.” Hadisul este relatat de Asma’a şi consemnat în Al-Lu’lu’ wal-Mergean (587).
O dovadă că Islamul se îngrijeşte de mame, de drepturile şi sentimentele mamelor, este aceea că o mamă divorţată are mai multe drepturi şi este mai indicat ca ea să aibă grijă de copii decât tatăl lor. ’Abdullah Ibn ’Amr Ibn Al-Aas a relatat că o femeie a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, acest fiu al meu a crescut în pântecele mele, l-am alăptat de la sânul meu, l-am ţinut în poala mea. Tatăl lui l-a luat de lângă mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Tu ai mai multe drepturi, dacă nu te măriţi.” Hadisul este consemnat de Ahmed în Al-Musnad (6707). Şeicul Şaker a confirmat autenticitatea sa. Hadisul este consemnat, de asemenea, şi de Abu Dawud.
Imam Al-Khataby a spus în Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna: „Cutie este numele unui loc care conţine un lucru. Aceasta înseamnă că mama este mai îndreptăţită, dacă ea şi tatăl au procreat copilul, iar apoi ea a îndeplinit singură lucruri precum alăptatul şi altele la care tatăl nu a contribuit. De aceea ea merită să aibă drepturi asupra copilului înaintea bărbatului.”
Ibn ’Abbas a spus: „’Omar Ibn Al-Khattab a divorţat de soţia lui dintre ansari, mama lui ’Asim. El a întâlnit-o pe când îşi purta copilul în Mahser (o piaţă dintre Quba şi Medina). Copilul era înţărcat şi putea să meargă. ’Omar a luat copilul de la ea şi s-au certat până ce copilul a început să plângă. ’Omar a zis: «Am mai multe drepturi asupra copilului meu decât tine.» Ei s-au plâns lui Abu Bakr al cărui verdict a fost acela că mama ar trebui să păstreze copilul. El a spus: «Mirosul, patul şi poala ei sunt mai bune pentru el decât ale tale până ce copilul va creşte şi va alege el însuşi.»” Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna (2181).
Mama, care este apreciată atât de mult în Islam şi căreia îi sunt date toate aceste drepturi, are o sarcină de îndeplinit. Ea trebuie să aibă grijă de copiii ei, să îi crească bine, să le sădească virtutea în inimă şi să îi facă să deteste răul. Trebuie să îi înveţe să Îi fie supuşi lui Allah, să îi încurajeze să apere ce este corect, să nu îi oprească să lupte pentru Allah din cauza sentimentelor ei materne, ci să favorizeze calea cea bună de manifestare a sentimentelor.
Noi am văzut o mamă credincioasă, Al-Khansaa, îndemnându-şi elocvent cei patru fii ai ei să fie curajoşi şi credincioşi. Apoi, imediat ce bătălia s-a terminat şi vestea morţii celor patru fii ai ei s-a răspândit, ea nu a jelit, ci a mers mai departe, dar a zis cu certitudine şi mulţumire: „Lăudat fie Allah care m-a onorat cu martiriul lor pentru credinţa Sa!”

Prin călăuzirea Coranului, cunoaştem exemple superbe de mame bune care au avut o influenţă şi o poziţie aparte în istoria credinţei în Allah. Mama lui Moise, de exemplu, a răspuns la chemarea şi revelaţia lui Allah, lăsându-şi fiul, lumina ochilor ei, să plutească pe râu, asigurată fiind de promisiunea lui Allah:

Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: «Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!» (Al-Qasas 28:7).

De asemenea, avem exemplul mamei Mariei, cea care a promis că orice va avea în pântece Îi va fi dedicat lui Allah pentru a rămâne departe de orice politeism sau orice altă adorare în afară de cea a lui Allah. Ea s-a rugat lui Allah pentru a-i accepta legământul:

Muierea lui ’Imran a zis: «Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!» (Aal `Imran 3:35).

Faptul că a descoperit că acel copil era o fetiţă, lucru la care nu se aştepta, nu a împiedicat-o să îşi îndeplinească jurământul, rugându-L pe Allah să o protejeze de tot ce este rău:

Şi când a născut, a zis ea: «Doamne, am zămislit o copilă!», dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! «Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!» (Aal `Imran  3:36).

Mai mult decât atât, Coranul a făcut din Maria (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica lui ’Imran şi mama profetului Iisus (Pacea fie asupra sa!), un exemplu de puritate, umilinţă în faţa lui Allah şi credinţă în cuvântul Său:

Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui ‘Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie. (At-Tahrim 66:12).

 

_______________

Statutul femeii in Islam, Sheikh Yusuf Al-Qardawi, Editura Femeia Musulmana, 2010, Bucuresti

Source Link

Views: 2