Exista un verset despre violenta domestica? – 1

Zainab Alwani

 

În acest context, Coranul îndrumă cum să se răspundă unei conduite indecente a soției în versetul 4: 34.[1] Pe când acest verset a fost subiectul unei mari controverse din cauza cuvântului folosit daraba, care este tradus greșit prin „a bate”, acest verset în nici un caz nu aprobă violența domestică.

În înțelegerea acestui verset și a altor versete din Coran, este important de înțeles sursele și metodele de interpretare a Coranului folosite de către savanți. Principalul mijloc al interpretării Coranului aplicat de savanți este de citire a Coranului intertextual, cunoscut ca tafsir al-Qur’an bil Qur’an (permiterea Coranului să se interpreteze prin sine). Așadar, este critic să înțelegem versetul 4: 34 în lumina paradigmei de gen a Coranului în sine. Prin examinarea numeroaselor versete referitoare la relațiile conjugale, devine clar că Nobilul Coran prescrie ambilor parteneri să se trateze cu respect, dreptate și bunăvoință.[2]

 

A doua cea mai importantă sursă pe care exegeții o folosesc să interpreteze Coranul este exemplul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a cărui viață, cuvinte și fapte sunt considerate comentariul viu al Coranului și oferă cadrul în care să fie exercitat tafsirul. Această metodă este cunoscută ca tafsir bil-ma’thur (interpretări transmise prin tradițiile Profetice, sau hadis). Când acest verset este pus în fața exemplului Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care a condamnat violența domestică atât în fapte cât și vorbe, devine limpede că acest verset nu permite violența domestică, ci o condamnă.

 

Sunt multe hadisuri în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a interzis violența domestică. De exemplu, Profetul a zis, „Niciodată nu le bateți pe roabele lui Allah (femeile credincioase).[3] Referitor la bărbații care folosesc violența acasă, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis, „Cum poate cineva să își lovească soția ca și cum ar bate o sclavă, apoi să doarmă cu ea noaptea?”.[4] Se știe că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) niciodată nu a lovit vreo femeie sau vreun copil. A fost raportat că Aișa (Allah să fie muțumit de ea!) a zis, „Profetul niciodată nu și-a lovit vreo soție sau servitorii; de fapt el nu a lovit nimic cu mâna lui, doar dacă se lupta pentru cauza lui Allah.[5] El a fost un bărbat pe care soția sa, Aișa, l-a descris că își însumase învățăturile Coranului în caracter și personalitate.

Dacă Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trăia după învățăturile Coranului[6] și niciodată nu a ridicat mâna să lovească vreo femeie sau vreun copil, cum poate Coranul să aprobe violența domestică? Profetul a fost pus în multe situații în care ar fi putut să-și lovească soțiile dacă el ar fi înțeles versetul 4: 34 ca permisiunea bărbatului de a-și lovi soția. Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut dispute conjugale serioase cu soțiile lui, el niciodată nu a apelat la violență, sub nici o circumstanță. În schimb, le-a oferit opțiunea de a-l părăsi sau de a rămâne cu el, cum este explicat în Surat Al-Ahzab: 28-29.

 

„O, Profetule! Spune soțiilor tale: «De voiți voi această viață și podoabele ei, atunci veniți, căci eu vă voi da vouă mijloacele cele necesare și vă voi da vouă dezlegare [prin divorț], după cuviință. Iar de Îl voiți voi pe Allah, precum și pe Trimisul Său și Casa de Apoi, atunci Allah a pregătit pentru cele binefăcătoare dintre voi răsplată mare.»”

Quran and ring Exista un verset despre violenta domestica? - 1

De aceea cercetătorul contemporan Abdul-Hamid Abu Sulayman notează că cea mai corectă înțelegere a cuvântului daraba în versetul 4: 34 (adesea tradus ca a bate) este înțelesul de a separa. După o analiză amănunțită a celor șaptesprezece cazuri în care Coranul folosește termenul daraba, el concluzionează că înțelesul general al cuvântului rădăcină daraba este de a separa, distanța, pleca, abandona șamd.[7]

 

 

 

____________________________________________

[1] „Pe acelea de a căror neascultare vă temeți, povățuiți-le, părăsiți-le în paturi și loviți-le! Dar dacă ele [revin și] ascultă de voi, atunci nu mai căutați pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt, Măreț [‘Aliyy, Kabir]. Dacă vă temeți de o pricină între ei doi [cei doi soți], atunci trimiteți un arbitru din neamul lui și un arbitru din neamul ei. Dacă voiesc ei [arbitrii] împăcarea, Allah va readuce înțelegerea între ei [cei doi soți]. Allah este Atoateștiutor, Bineștiutor [‘Alim, Khabir].” (An-Nisa: 34-35).

[2] De exemplu: „Și printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înșivă soaþe, pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Și El a pus între voi dragoste și îndurare și întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.”(Ar-Rum: 21).

[3] Muhammad Asad, (1980), Mesajul Coranului, Gibraltar, Dar al-Andaluz, p. 110, ref. Nr. 45, citat de Asad.

[4] Relatat de Bukhari și Muslim.

[5] Fath al-Bari, vol. 9, p. 249.

[6] Soția sa Aișa (Allah să fie mulțumit de ea!) l-a descris pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ca întruchiparea Coranului pe acest pământ.

[7] Abu Sulayman, Abdulhamid A., Discordia conjugală: Recăpătarea întregului Spirit Islamic al Demnității Umane, Londra, Institutul Internațional de Gândire Islamică, 2006, p. 19.Source Link

Views: 2

O povață de-a Profetului…

 O povață de-a Profetului…
Un om l-a rugat pe Profet: „Dă-mi un sfat, dar nu unul lung pe care l-aş putea uita.” Profetul a zis: „Nu te mânia.” (consemnat de Malik)
povata ProfetuluiCe răspuns ar putea fi mai scurt şi mai la obiect decât acesta? Trimisul lui Allah a acordat întotdeauna importanţă temperamentului şi mediului din care proveneau indivizii şi grupurile, când le dădea învăţături şi sfaturi. El îşi lungea sau îşi scurta discursul după cum o cerea ocazia.
Există numeroase zicale în care Profetul a dat arabilor sfaturi care să-i conducă spre acest ideal, într-o asemenea măsură încât manifestările tiranice, agresiunea, furia şi ura au fost declarate ca fiind situate în afara cercului islamului. Lucrurile care unesc un grup şi nu-i permit să fie tulburat, insulta, etc. au fost considerate a fi agenţi ce distrug această unitate: „Dacă un Musulman insultă pe cineva, dă dovadă de răutate, iar dacă se ceartă sau se bate cu cineva, dă dovadă de necredinţă.” (consemnat de Bukhari)

 

Views: 2

Trezirea conștiinței – partea 1

 

Trezirea conștiinței – partea 1 

 

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم ,asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul și cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!
Toate invențiile în credință sunt bid’ah și duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin și autentic, este mai bun decât ceea ce este mult și nefolositor și tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla și nimeni nu se va putea împotrivi.

Trimisul lui Allah, صلى الله عليه وسلم ,a spus: ”Cu adevărat în corp există o bucată de carne; dacă ea este sănătoasă (curată, pură), întreg corpul este sănătos, iar dacă este coruptă (stricată), întreg corpul este corupt, și aceasta este inima.” (Bukhari)

În umbra acestui hadis, ne punem întrebarea: de ce am rămas în urmă, de ce oare civilizația islamică este la sfârșitul “numărătoarei”, de ce nu am reușit să ținem pasul cu celelalte civilizații pe calea științei? Oare noi, musulmanii, gândim mai puțin decât ceilalți? Oare ne aflăm în plină criză a inexistenței minții sau adevarata criză, așa cum au spus savanții și gânditorii musulmani apropiați de Allah, este criza inimii și a conștiinței?

Omul este bun dacă are o inima bună, iar faptele rele arată o inimă rea. Faptele sunt legate de inimă, comunitatea este formată din indivizi; dacă faptele nu sunt bune, nici comunitatea nu va fi bună. Dacă membrii comunității se îndepărtează de viața trasată de Allah în Coran și de punerea în practică a Coranului, așa cum profetul  Muhammedصلى الله عليه وسلم ne-a învățat, și aleg din islam doar ceea ce le face plăcere, această civilizație islamică nu se va putea schimba, nu se va putea ridica și depăși nivelul la care a stagnat.
Pe vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم ,civilizația islamică atinsese apogeul, conducea toate științele și devenise pionierul umanității.
Astăzi, civilizația islamică a decăzut din cauza individului, a conștiinței și inimii sale, iar acesta este un adevăr ce nu poate fi negat.

Cum putem găsi “medicamentul”? Cum putem ieși din această stare de amorțeală pentru a putea da din nou viață acestei civilizații?
Oare așa ne vrea pe noi Allah subhanahu wa ta’ala și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,needucați, necivilizați?
Musulmanii au pierdut conduita islamică atunci când s-au îndepărtat de Allah, de islam și de profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,atunci când unii dintre ei au urmat comunismul sau alții au plecat în vest și au urmat conduita celor de acolo, crezând că civilizația islamică va progresa doar urmându-i pe aceștia, așa cum au spus unii gânditori musulmani.

De ce să ne delăsăm de principiile și onoarea noastră?

Ce înseamnă trezirea conștiinței?

Ce înseamnă învierea sufletului?

Inima care se îndepărtează de Allah este acea inimă care nu îl cunoaște pe Allah. Viața adevărată este Viața Eternă, viață pe care multe dintre țările din Vest sau Europa au pierdut-o, și o dată cu ea – cu tot progresul și bunăstarea de care se bucură, au pierdut și liniștea sufletească.

Așadar, cu ce ne înviem inimile, cu ce aducem liniște în suflet, cu ce trezim conștiința personală sau a comunității?
Din punct de vedere islamic, răspunsul este “credința”, o inimă plină de credință, iar această credință trebuie să se oglindească în fapte. Atât timp cât credința nu este cuibărită în sălașul inimii, aceasta nu va putea fi statornică și se va clătina mereu la încercările lumești la care este supus omul de-a lungul vieții.

Conștiința este vie atunci când omul îl cunoaște pe Allah. Atunci, ne întrebăm: noi nu-l cunoaștem pe Allah, nu cunoaștem islamul? Oare a ajuns credința și onoarea noastră la un nivel pe care să îl putem compara cu cel din vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم și a companionilor săi?

Trebuie să conștientizăm că Allah ne vede și că nimeni nu ne va putea prezenta islamul mai bine decât Coranul și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,de aceea, orice musulman trebuie să citească și să învețe continuu, să studieze versetele coranice și să mediteze la semnele din univers. Există o carte de recitat și una pentru învățat, iar cine înțelege universul, îl va înțelege pe Allah.

În ziua în care inima musulmanului va fi plină de credință, va fi ultima zi a ignoranței și prima zi de început, și sperăm că acea zi să nu fie Ziua de Apoi.
Ibn Masud a vorbit despre companionii profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم care au fost aproape de Allah și au învățat ce este Coranul și despre inima care nu cunoaște binele și nu îndepărtează răul.

Oare ce să facă un musulman cu o asemenea inimă?
“Cum să se îndrepte umbra, dacă creanga este strâmbă?” spunea un poet.

Cum să se îndrepte conducerea și să aibă conștiința vie, dacă comunitatea este strâmbă și nu mai are conștiință?
În ziua când conștiința musulmanului va învia, acesta își va da seama de credință, de semnificația expresiei “La ilaha illallah”, și va putea zbura cu două aripi pe treptele civilizației, va putea fi un exemplu pentru umanitate, iar acest lucru nu este imposibil deoarece s-a întâmplat în trecut.

Dacă civilizația islamică nu deține latura spirituală alături de cea materială, educațională și comportamentală, nu va putea realiza nimic și nu se va putea înfățișa la Allah cu faptele ei.

the danger of acting against your conscience lf8koo7c Trezirea conștiinței - partea 1Când moare conștiința unui om viu, acesta nu îl mai cunoaște pe Allah, nu mai are sufletul viu și credința împlinită, se va îndepărta de comunitate și îi va urma pe alții, iar acest lucru va duce la nepăsare, lipsa onoarei și a demnității. Dacă privim în țările arabe, exact acest lucru vom vedea, și nu pentru că suntem musulmani și aparținem islamului, ci pentru că ne-am îndepărtat de acest islam, de credință, de Coran, de calea lui Allah subhanahu wa ta’ala și tradiția profetului  Muhammed صلى الله عليه وسلم.

 

 

Transcrierea de catre doamna Camelia H. a predicii de vineri, tinuta de domnul imam Adnan Oun.
Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 3