Tag: musulmanul

Trezirea conștiinței – partea 1

 

Trezirea conștiinței – partea 1 

 

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم ,asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul și cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!
Toate invențiile în credință sunt bid’ah și duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin și autentic, este mai bun decât ceea ce este mult și nefolositor și tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla și nimeni nu se va putea împotrivi.

Trimisul lui Allah, صلى الله عليه وسلم ,a spus: ”Cu adevărat în corp există o bucată de carne; dacă ea este sănătoasă (curată, pură), întreg corpul este sănătos, iar dacă este coruptă (stricată), întreg corpul este corupt, și aceasta este inima.” (Bukhari)

În umbra acestui hadis, ne punem întrebarea: de ce am rămas în urmă, de ce oare civilizația islamică este la sfârșitul “numărătoarei”, de ce nu am reușit să ținem pasul cu celelalte civilizații pe calea științei? Oare noi, musulmanii, gândim mai puțin decât ceilalți? Oare ne aflăm în plină criză a inexistenței minții sau adevarata criză, așa cum au spus savanții și gânditorii musulmani apropiați de Allah, este criza inimii și a conștiinței?

Omul este bun dacă are o inima bună, iar faptele rele arată o inimă rea. Faptele sunt legate de inimă, comunitatea este formată din indivizi; dacă faptele nu sunt bune, nici comunitatea nu va fi bună. Dacă membrii comunității se îndepărtează de viața trasată de Allah în Coran și de punerea în practică a Coranului, așa cum profetul  Muhammedصلى الله عليه وسلم ne-a învățat, și aleg din islam doar ceea ce le face plăcere, această civilizație islamică nu se va putea schimba, nu se va putea ridica și depăși nivelul la care a stagnat.
Pe vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم ,civilizația islamică atinsese apogeul, conducea toate științele și devenise pionierul umanității.
Astăzi, civilizația islamică a decăzut din cauza individului, a conștiinței și inimii sale, iar acesta este un adevăr ce nu poate fi negat.

Cum putem găsi “medicamentul”? Cum putem ieși din această stare de amorțeală pentru a putea da din nou viață acestei civilizații?
Oare așa ne vrea pe noi Allah subhanahu wa ta’ala și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,needucați, necivilizați?
Musulmanii au pierdut conduita islamică atunci când s-au îndepărtat de Allah, de islam și de profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,atunci când unii dintre ei au urmat comunismul sau alții au plecat în vest și au urmat conduita celor de acolo, crezând că civilizația islamică va progresa doar urmându-i pe aceștia, așa cum au spus unii gânditori musulmani.

De ce să ne delăsăm de principiile și onoarea noastră?

Ce înseamnă trezirea conștiinței?

Ce înseamnă învierea sufletului?

Inima care se îndepărtează de Allah este acea inimă care nu îl cunoaște pe Allah. Viața adevărată este Viața Eternă, viață pe care multe dintre țările din Vest sau Europa au pierdut-o, și o dată cu ea – cu tot progresul și bunăstarea de care se bucură, au pierdut și liniștea sufletească.

Așadar, cu ce ne înviem inimile, cu ce aducem liniște în suflet, cu ce trezim conștiința personală sau a comunității?
Din punct de vedere islamic, răspunsul este “credința”, o inimă plină de credință, iar această credință trebuie să se oglindească în fapte. Atât timp cât credința nu este cuibărită în sălașul inimii, aceasta nu va putea fi statornică și se va clătina mereu la încercările lumești la care este supus omul de-a lungul vieții.

Conștiința este vie atunci când omul îl cunoaște pe Allah. Atunci, ne întrebăm: noi nu-l cunoaștem pe Allah, nu cunoaștem islamul? Oare a ajuns credința și onoarea noastră la un nivel pe care să îl putem compara cu cel din vremea Profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم și a companionilor săi?

Trebuie să conștientizăm că Allah ne vede și că nimeni nu ne va putea prezenta islamul mai bine decât Coranul și profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم ,de aceea, orice musulman trebuie să citească și să învețe continuu, să studieze versetele coranice și să mediteze la semnele din univers. Există o carte de recitat și una pentru învățat, iar cine înțelege universul, îl va înțelege pe Allah.

În ziua în care inima musulmanului va fi plină de credință, va fi ultima zi a ignoranței și prima zi de început, și sperăm că acea zi să nu fie Ziua de Apoi.
Ibn Masud a vorbit despre companionii profetului Muhammed صلى الله عليه وسلم care au fost aproape de Allah și au învățat ce este Coranul și despre inima care nu cunoaște binele și nu îndepărtează răul.

Oare ce să facă un musulman cu o asemenea inimă?
“Cum să se îndrepte umbra, dacă creanga este strâmbă?” spunea un poet.

Cum să se îndrepte conducerea și să aibă conștiința vie, dacă comunitatea este strâmbă și nu mai are conștiință?
În ziua când conștiința musulmanului va învia, acesta își va da seama de credință, de semnificația expresiei “La ilaha illallah”, și va putea zbura cu două aripi pe treptele civilizației, va putea fi un exemplu pentru umanitate, iar acest lucru nu este imposibil deoarece s-a întâmplat în trecut.

Dacă civilizația islamică nu deține latura spirituală alături de cea materială, educațională și comportamentală, nu va putea realiza nimic și nu se va putea înfățișa la Allah cu faptele ei.

the danger of acting against your conscience lf8koo7c Trezirea conștiinței - partea 1Când moare conștiința unui om viu, acesta nu îl mai cunoaște pe Allah, nu mai are sufletul viu și credința împlinită, se va îndepărta de comunitate și îi va urma pe alții, iar acest lucru va duce la nepăsare, lipsa onoarei și a demnității. Dacă privim în țările arabe, exact acest lucru vom vedea, și nu pentru că suntem musulmani și aparținem islamului, ci pentru că ne-am îndepărtat de acest islam, de credință, de Coran, de calea lui Allah subhanahu wa ta’ala și tradiția profetului  Muhammed صلى الله عليه وسلم.

 

 

Transcrierea de catre doamna Camelia H. a predicii de vineri, tinuta de domnul imam Adnan Oun.
Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 5

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au inspectat câmpul de luptă şi şi-au luat rămas bun de la martiri. În faţa corpului lui Mus’ab, din ochii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au curs şiruri de lacrimi.

 

Khabbaab Ibn Al-Arat a relatat: „Noi am emigrat cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru cauza lui Allah şi astfel răsplata noastră a venit din partea lui Allah. Unii au murit fără a se bucura în această viaţă de răsplata Lui, iar unul dintre ei a fost Mus’ab Ibn ’Umair care a murit pentru cauza lui Allah în ziua bătăliei de la Uhud. El nu a lăsat nimic nimic în urma sa, în afara unei haine uzate de lână. Dacă i-am fi acoperit capul cu ea, picioarele i-ar fi rămas descoperite, iar dacă i-am fi acoperit picioarele, capul ar fi rămas descoperit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: „Acoperiţi-i capul cu ea şi puneţi frunze de lămâi peste picioarele sale.”

 

În pofida profundei şi tristei dureri pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a suferit-o odată cu pierderea unchiului său, Hamzah, al cărui cadavru fusese mutilat de către politeişti, fapt ce l-a făcut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să lăcrimeze cu inima sfâşiată, deşi câmpul de bătălie era presărat cu cadavrele companionilor, al tuturor acelora care reprezentau apogeul adevărului, evlaviei şi iluminării, în pofida tuturor acestora, el s-a oprit la cadavrul primului său trimis, luându-şi rămas bun de la el și plângând amarnic. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat lângă rămăşiţele lui Mus’ab Ibn ’Umair spunând, cu ochii în lacrimi, plin de iubire şi sinceritate: „Între drept-credincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah.” (Coran 33: 23).

 

Apoi a aruncat o privire plină de tristeţe către veşmântul în care acesta era învelit şi a spus: „Te-am văzut în Mekka, iar acolo nu exista o bijuterie mai preţioasă şi nici mai distinsă decât tine şi iată-te acoperit într-un asemenea veşmânt!” Apoi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a privit către martirii de pe câmpul de luptă şi a spus: „Profetul lui Allah mărturiseşte că voi sunteţi martiri ai lui Allah în Ziua de Apoi.” Apoi şi-a adunat companionii rămaşi în jurul său şi a spus: „O, oameni, vizitaţi-i, veniţi la ei şi salutaţi-i! Pe Allah, niciun musulman nu-i va saluta fără ca ei să nu-l salute înapoi.”

 

Pacea fie asupra ta, o, Mus’ab! Pacea fie asupra voastră, o, martirilor! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră!Source Link

Views: 2

Cum mi-am marturisit credinta – 1

Cum mi-am marturisit credinta

  • partea intai –

 

At-Tufail a crescut in ţinutul Daws într-o nobilă şi respectată familie. A fost înzestrat cu talent poetic, faima şi excelenţa sa răspândindu-se printre triburi. În timpul sezonului ’Ukaadh, când poeţii arabi veneau de peste tot iar oamenii se adunau pentru a-şi face cunoscute poeziile, At-Tufail obişnuia să îşi ocupe locul printre primii.

 

Obişnuia să meargă în Mekka şi în alte momente decât cu ocazia ’Ukaadh-ului. Odată a vizitat Mekka atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de abia începuse să îşi declare misiunea, iar tribului Quraish i-a fost frică de faptul că At-Tufail îl va întâlni şi va fi determinat să se convertească la Islam, iar apoi îşi va pune talentul poetic în serviciul Islamului. Acesta ar fi constituit un blestem asupra tribului Quraish şi asupra idolilor lor. Din această cauză, ei s-au adunat în jurul său şi l-au tratat cu ospitalitate, asigurându-i tot confortul necesar. Apoi l-au avertizat în privinţa întâlnirii cu Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei i-au spus: „El are un discurs fermecător asemeni magiei şi desparte un om de fiul său, un altul de fratele său şi un altul de soţia sa. Mi-e frică de el pentru tine şi pentru oamenii tăi. Deci nu vorbi cu el şi nici nu asculta nicio discuţie despre el.”

 

Să îl ascultăm pe însuşi At-Tufail istorisind restul poveştii: „Astfel, pe Allah, ei insistau încontinuu să nu ascult nimic de la el şi să nu îl întâlnesc. Când am mers la Ka’bah, mi-am umplut urechile cu vată pentru a nu auzi nimic din ce avea de spus, atunci când a vorbit. L-am găsit acolo, rugându-se la Ka’bah şi am stat aproape de el. Allah nu a refuzat nimic, însă m-a determinat să aud o parte din ceea ce citea el. Am auzit un discurs plăcut şi mi-am spus: «O, pot să îmi pierd mama! Într-adevăr, sunt un poet inteligent. Nu aş eşua în a distinge binele de rău. Ce mă împiedică să îl ascult pe acest om şi ceea ce spune? Dacă ceea ce aduce el este bun, voi accepta, iar dacă este rău…»

 

Am rămas până când Muhammad a plecat acasă. L-am urmat până când a intrat în locuinţa sa şi am intrat după el şi i-am spus: «O, Muhammad, cu adevărat, oamenii tăi mi-au spus multe lucruri despre tine. Pe Allah, au tot încercat să mă determine să îmi fie frică de tine, într-atât încât mi-am astupat urechile cu vată pentru a nu-ţi auzi cuvintele. Însă Allah a voit ca eu să îţi aud cuvintele, deci am auzit un discurs plăcut. Vorbeşte-mi despre mesajul tău.»

semilla 960x623 Cum mi-am marturisit credinta - 1

Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a prezentat Islamul şi mi-a recitat din Coran. Pe Allah, nu am auzit niciodată nişte vorbe mai bune decât acestea sau o chestiune mai dreaptă decât aceasta! Astfel că m-am supus şi am mărturisit adevărul.

 

Am spus: «O, Profet al lui Allah, într-adevăr, sunt un om de încredere printre oamenii mei şi mă întorc la ei pentru a-i invita la Islam, de aceea invocă-L pe Allah pentru a face pentru mine un semn care mă va ajuta pentru a-i chema.» El a spus: «Fă un semn pentru el!»”

Source Link

Views: 2