Tag: musulmanul

Oaspetii si vecinii musulmanului

Oaspetii si vecinii musulmanului  Islamul îi porunceşte musulmanului să respecte următoarele cerinţe în relaţie cu oaspeţii săi:   Musulmanul trebuie să-şi onoreze şi să-şi respecte oaspeţii. El trebuie să le ofere cea mai bună mâncare pe care o are. Profetul Muhammad a spus: ,,El, cel care crede în Dumnezeu şi în Ziua Judecăţii, trebuie să […]

Oaspetii si vecinii musulmanului

 Islamul îi porunceşte musulmanului să respecte următoarele cerinţe în relaţie cu oaspeţii săi:

 

Musulmanul trebuie să-şi onoreze şi să-şi respecte oaspeţii. El trebuie să le ofere cea mai bună mâncare pe care o are. Profetul Muhammad a spus: ,,El, cel care crede în Dumnezeu şi în Ziua Judecăţii, trebuie să îşi onoreze oaspeţii.”

Pe de altă parte, Islamul îi porunceşte oaspetelui să respecte următoarele cerinţe:

Oaspetele nu trebuie să zăbovească prea mult la gazda sa. El trebuie să se aşeze pe locul pe care îl sugerează gazda sa si sa nu umble in alte incaperi sau sa caute in locuri care u il privesc. El trebuie să-şi respecte gazda. Vizita sa nu ar trebui să aibă o durată mai mare de trei zile, cu excepţia situaţiei în care gazda insistă să își prelungească vizita.

 

Islamul îi porunceşte musulmanului să respecte următoarele cerinţe în relaţia cu vecinii săi:

Oaspetii si vecinii musulmanului

Trebuie să fie bun cu vecinii săi şi să-i ajute.

rsssdmc 3 647 062116092453 Oaspetii si vecinii musulmanuluiTrebuie să-şi respecte şi să-şi onoreze vecinii. Profetul Muhammad şi-a cinstit vecinul atât de mult, încât ceilalti ar fi crezut că el i-ar da vecinului o parte din moştenirea sa.

Musulmanul trebuie să le păstreze secretele vecinilor sai.

El trebuie să se abţină de la a le face rău vecinilor prin cuvinte sau fapte. Profetul Muhammad a spus: „El, cel care crede în Dumnezeu şi în Ziua Judecăţii, nu îşi prejudiciază vecinii.”

Musulmanul trebuie să-şi viziteze vecinii, să-i sprijine atât la bucurie, cât şi la supărare.

 

Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Adoraţi-L pe Allah şi nu-I atribuiţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros!” (An-Nisa’: 36).

 

Source Link

Views: 2

Vecinii pentru un musulman

  Vecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a […]

 

vecini musulmaniVecinii au un statut special în islam. Islamul încurajează musulmanii să aibă un comportament frumos cu vecinii săi, ce reflectă spiritul real şi pur al islamului exemplificat prin aspectul său tolerant în special cu oamenii de alte religii. Nu contează dacă ei sunt musulmani sau nu. Aişa (Allah să fie mulţumit de ea) l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) : “O, Trimis a lui Allah! Am doi vecini. Căruia să îi trimit darurile mele?” El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: “Celui a cărui gard este mai aproape de tine.”

“Adoraţi-l pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum… ” (An-Nisaa 4:36)

Source Link

Views: 2

Mita este interzisă

Mita este interzisă!   Una dintre faptele al căror făptaş se socoteşte printre cei care mănâncă averea oamenilor pe nedrept este mita. Mita sunt banii care se achită unei persoane influente sau care deţine o funcţie publică, pentru a da în favoarea lui sau împotriva adversarului său decizia pe care o voieşte el sau pentru […]

Mita este interzisă!

 

mita3Una dintre faptele al căror făptaş se socoteşte printre cei care mănâncă averea oamenilor pe nedrept este mita. Mita sunt banii care se achită unei persoane influente sau care deţine o funcţie publică, pentru a da în favoarea lui sau împotriva adversarului său decizia pe care o voieşte el sau pentru a îndeplini o faptă în favoarea lui sau pentru a întârzia un lucru în defavoarea adversarului său etc.

Islamul i-a interzis musulmanului să urmeze calea mituirii cârmuitorilor şi ajutoarelor lor, după cum le-a interzis şi acestora să o primească, dacă li se va oferi, iar altora le-a interzis să mijlocească între cei care primesc şi cei care dau mită.

Allah Preaputernicul a grăit:

„Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i ademeniţi cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă” (Al-Baqara: 188).

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Blestemul lui Allah atât asupra celui care dă mită cât şi asupra aceluia care primeşte mită pentru judecată!”[1]

Iar despre Thawaban s-a relatat că a zis: Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a blestemat atât pe „cel care dă mită şi pe cel care primeşte mită, cât şi pe cel care mijloceşte între ei”.[2]

Dacă cel care primeşte mita o ia pentru a nedreptăţi, atunci el săvârşeşte mare păcat! Iar dacă el va căuta dreptatea, aceasta este o datorie a lui fără să primească în schimbul ei bani.

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a trimis pe Abd Allah bin Ruwaha la evrei pentru a estima impozitul pe care ei trebuiau să-l achite pentru palmierii lor şi i-au oferit lui nişte bani. Dar el a zis: „Mita pe care voi aţi oferit-o este oprită şi noi nu vrem s-o primim!”[3]

Nu este de mirare că Islamul a interzis mita şi a fost foarte aspru cu cei care o practicau, căci răspândirea ei într-o societate înseamnă răspândirea stricăciunii şi nedreptăţii ca urmare a unei judecăţi pe nedrept sau a abţinerii de la darea unei hotărâri pe drept, a punerii în faţă a ceea ce ar trebui pus la urmă sau a punerii la urmă a ceea ce ar trebui pus în faţă, a răspândirii arivismului în societate, nu a spiritului datoriei.

[1] Relatat de Ahmad, de At-Tirmizi şi de Ibn Habban (în Sahih-u său) (N.A.)

[2] Relatat de Ahmad şi de Al-Hakim (N.A.)

[3] Relatat de Malik (N.A.)

sursa: Islam Romania

Source Link

Views: 2