Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Dreptatea supremă

Dreptatea supremă   În judecata omenirii de la sfârşitul lumii, atributele lui Dumnezeu de dreptate şi corectitudine se vor manifesta. Datorită cunoaşterii Sale infinite, Dumnezeu ar fi putut crea toţi membrii rasei umane care ar fi urmat să trăiască pe pământ şi i-ar fi putut trimite imediat pe unii în paradis şi, pe cei rămaşi, […]

Dreptatea supremă

 

În judecata omenirii de la sfârşitul lumii, atributele lui Dumnezeu de dreptate şi corectitudine se vor manifesta. Datorită cunoaşterii Sale infinite, Dumnezeu ar fi putut crea toţi membrii rasei umane care ar fi urmat să trăiască pe pământ şi i-ar fi putut trimite imediat pe unii în paradis şi, pe cei rămaşi, în iad. Înainte de a-l crea pe om, Allah ştia deja ce alegeri vor face oamenii în viaţă, ce pregătire şi ce oportunităţi le va oferi şi în ce stare de credinţă sau necredinţă vor muri. Prin urmare se poate spune că unii oameni au fost creaţi pentru paradis şi unii pentru iad. ʻA’ișah, soţia profetului Muhammad, a relatat de la acesta: „Nu ştii tu că Allah a creat paradisul şi iadul şi a creat locuitori pentru fiecare dintre ele?”

DQmdoLeEBQTRym6jqB87kHjLyH2TDaE1QFrGypApiiKue1T Dreptatea supremăDacă Dumnezeu i-ar fi trimis imediat pe cei predestinaţi paradisului în paradis, ei nu ar fi pus la îndoială decizia lui Dumnezeu. Cei din paradis ar fi acceptat cu bucurie o viaţă veşnică de fericire şi ar fi fost recunoscători că nu au fost trimiși în iad. Cei trimişi în iad ar întreba de ce. Ei s-ar simţi nedreptăţiţi, pentru că nu ştiu ce ar fi făcut dacă ar fi trăit pe pământ. Cei din iad ar fi cerut îndurare motivând că, dacă li s-ar fi dat o şansă de a-şi trăi viaţa pe pământ, ar fi trăit corect şi ar fi făcut fapte bune. În consecinţă, Allah le permite fiinţelor umane să-şi trăiască viaţa pe pământ şi să ia toate deciziile pe care le doresc, astfel încât cei care intră în iad să ştie că ei înşişi au ales iadul. Ei vor recunoaşte Îndurarea lui Dumnezeu în vieţile lor, îşi vor recunoaşte păcatul de a-I respinge semnele şi îndrumarea și vor accepta judecata ca fiind justă. Ei tot vor implora pentru o nouă şansă de a face bine în această lume, precum spune Dumnezeu în capitolul As-Sajda din Coran:

 Şi de i-ai vedea tu pe nelegiuiţi atunci cu capetele plecate înaintea Domnului lor, zicând: «Doamne, noi am văzut şi am auzit. Lasă-ne pe noi să ne întoarcem, ca să săvârşim fapte bune, căci noi credem acum cu tărie!»” (Coran 32: 12).

Dacă ar fi fost ca Allah să-i trimită din nou în această lume, uitând ceea ce au văzut din iad, ar alege din nou răul şi ar sfârşi în iad la fel ca înainte. Dumnezeu a vorbit despre aceasta în capitolul Al-ʻAn’am:

„Şi dacă s-ar întoarce [la viaţa pământească], ar reveni neîndoielnic la cele ce le-au fost oprite, căci ei sunt mincinoşi.” (Coran 6: 28).

 

Source Link

Views: 5

Mita pentru îndepărtarea nedreptății

    Acela care a pierdut un drept la care nu poate ajunge decât recurgând la mită sau acela care a avut parte de o nedreptate şi nu poate scăpa de ea decât prin mită este preferabil să aibă răbdare până ce Allah îl va ajuta să găsească cea mai potrivită cale pentru a scăpa […]

 

 

mităAcela care a pierdut un drept la care nu poate ajunge decât recurgând la mită sau acela care a avut parte de o nedreptate şi nu poate scăpa de ea decât prin mită este preferabil să aibă răbdare până ce Allah îl va ajuta să găsească cea mai potrivită cale pentru a scăpa de nedreptate şi pentru a-şi dobândi dreptul.

Iar dacă a urmat calea mituirii, păcatul îi revine celui care primeşte mită şi lui nu-i revine în acest caz păcatul celui care dă mită, de vreme ce a încercat toate celelalte mijloace, dar au fost fără folos, şi de vreme ce se eliberează de o nedreptate sau îşi redobândeşte un drept al său fără să încalce drepturile celorlalţi.

Unii teologi au dedus acest lucru din hadisele despre aceia care îi cereau Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – în mod insistent milostenie, iar el le dădea, fără să li se fi cuvenit. Omar a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: “Unii dintre voi nu ies cu darurile lor de la mine ducându-le la subsuoară fără să ştie că ele sunt foc!” Atunci Omar l-a întrebat: O, Trimis al lui Allah! De ce le-ai dăruit dacă ai ştiut că ceea ce le~dai este foc pentru ei? Iar el i-a răspuns: “Ce să fac? Ei cer insistent de la mine, iar Allah Preamăritul şi Prealăudatul nu voieşte ca eu să fiu zgârcit!”[1]

 

Dacă presiunea insistentă l-a determinat pe Profet – Allah să-l binecuvân­teze şi să-l miluiască! – să dea celui care a cerut ceea ce ştia că este foc pentru acela care-l primeşte, atunci cum va fi presiunea nevoii de a îndepărta nedreptatea şi de a dobândi un drept cuvenit?!

 

 

[1] Relatat de Abu Ya’la cu un isnad bun şi de Ahmad cu surse autentice (N.A.)

 

 

sursa: Islam Romania

Source Link

Views: 102