La o cafea si o discutie

  Numele meu este Adelina și am acceptat aceasta provocare de a scrie o frantura din trăirile mele la momentul convertirii mele la Islam. Am 54 de ani, sunt căsătorită si am doi copii. Mari, după cum va imaginati, banuiesc. În ceea ce privește viața noastră spirituală, nu pot sa zic ca vreodată am fost […]

 

Numele meu este Adelina și am acceptat aceasta provocare de a scrie o frantura din trăirile mele la momentul convertirii mele la Islam.

Am 54 de ani, sunt căsătorită si am doi copii. Mari, după cum va imaginati, banuiesc.

În ceea ce privește viața noastră spirituală, nu pot sa zic ca vreodată am fost foarte religiosi. E adevarat, țineam  (si in continuare ținem) toate sărbătorile principale, ritualurile funerare, de căsătorie… si asa mai departe. Însă, toate acestea m-au făcut să îmi pun foarte multe întrebări despre esența vieții și rolul religiei în viața noastră.

Cu siguranta Dumnezeu nu a trimis învățăturile religioase pentru prilejuri de acest fel. Nu trebuie sa ni se intampla ceva major in viata ca sa ne amimtim intr-o slujba sau pomenire de Cel care ne-a creat.

Oricum, eu din acest punct am început să caut mai multe si am ajuns sa descopăr și să aflu atatea. Intr-o perioada chiar ma delectam cu discuții elevate cu oameni pregătiți în teologie. Abordam diferite teme din perspectiva  diferitelor credinte. Acolo unde simțeam că vreo religie este arogantă față de o alta, dădeam de inteles ca nu aceasta este o abordare potrivita unei elevari spirituale adevarate.

Am stat de vorbă cu foarte mulți oameni, dar mi-am cautat mereu argumentele din multiple surse. Mă atrăgea tot mai mult budismul, însă a fost mereu o viziune parca incompleta.

depositphotos 41446635 stock photo two cups of tea La o cafea si o discutieCautam intr-adevar nu doar un cod al manierelor si înțelepciunii, ci și explicații logice și bine argumentate despre viața noastră pe acest pământ, despre Univers, despre valorile universale…. Eu le-am gasit intr-o discuție cu un domn extrem de bine pregătit în cele ale dogmelor, dar destul de arogant cu privire la Islam.  În pofida poziției sale, mi-am gasit singură raspunsurile.

Pentru câteva săptămâni, am continuat să citesc. Am vorbit cu băieții mei si purtam discuții de acest gen și cu soțul meu. Deși gândeam similar, doar eu am ales sa imi schimb religia la Islam, ei sustinandu-ma totusi în alegerea mea.

Cand aud si citesc despre greutățile prin care trec alți noi musulmani cu familiile lor, imi dau seama cat de mult conteaza daca cei apropiați raman apropiați indiferent de alegerile pe care le faci la un moment dat în viata.

Ii multumesc lui Dumnezeu, lui Allah, pentru că m-a călăuzit și pentru familia mea minunata! Ma rog ca El sa le îndrume pașii și altora care sunt în căutarea adevărului și împlinirii credinței lor.

 

Source Link

Views: 1

Solidaritatea noului musulman

  Odată cu îmbrățișarea Islamului, noul musulman devine parte a unei comunități spirituale cu legături strânse intre membrii ei. Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat faptul ca musulmanii sunt legați prin sentimente de frăție, sentimente profunde, ei compunând un organism comun. În Coranul cel Nobil, Allah a grait: „Dreptcredinciosii […]

Odată cu îmbrățișarea Islamului, noul musulman devine parte a unei comunități spirituale cu legături strânse intre membrii ei.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat faptul ca musulmanii sunt legați prin sentimente de frăție, sentimente profunde, ei compunând un organism comun.

În Coranul cel Nobil, Allah a grait:

„Dreptcredinciosii sunt frați.  Deci impacati-i pe cei doi frați ai voștri și fiți cu frică de Allah! Poate că veți afla îndurare!” (Al-Hujurat 49:10) 

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus ca solidaritatea dintre musulmani este într-atât de puternica încât poate fi asemănată cu durerea resimțită de un organism intreg atunci când o parte din el are de suferit. Chiar dacă locul rănit este de exemplu un deget, întreg corpul simte acea durere și suferă.

În zilele de azi, musulmani de pretutindeni sufera din cauza razboaielor, saraciei si a dictaturilor. Putem vedea si citi zilnic in presa despre musulmani care mor si sunt raniti in cele mai ingrozitoare moduri, despre musulmani care sufera din cauza regimurilor dictatoriale in care traiesc, musulmani care sunt atacati din cauza apartenentei lor religioase. Confruntat cu aceasta situatie, musulmanul empatizeaza cu fratii sai spirituali, simte suferinta lor si pareri de rau pentru greutatile prin care ei trec.

Traim vremuri in care unii musulmani aleg sa raspunda la aceste nedreptati prin a raspunde cu agresiune, cu violenta extrema, de cele mai multe ori fata de persoane nevinovate. Din pacate, de multe ori ei pretind ca fac aceste lucruri in numele Islamului, iar musulmanul de rand nu gaseste in niciun fel vreo legatura intre Islamul cunoscut de el si acele atrocitati comise.

In acest caz, musulmanul este obligat sa se detaseze de acele persoane si sa stie ca nicio legatura nu poate sa justifice solidaritatea cu asemenea actiuni. Islamul ne invata ca, mai presus de orice, dreptatea este cea care primeaza si ca, indiferent de identitatea celui care savarseste nedreptati, noi trebuie sa cantarim si sa ne comportam drept. Moderatia si cumpatarea sunt caracteristici esentiale ale Islamului si, in consecinta, ale practicii musulmanului.

De multe ori, persoanele care savarsesc asemenea fapte cauta doar razbunare pentru situatia prin care trec ei sau cei cu care solidarizeaza ei. Pentru a „motiva” faptele lor, acestia vin cu explicatii ce cuprind versete din Coran interpretate dupa bunul lor plac in contextul unui conflict anume. Sigur ca regretam situatiile grele prin care trec oamenii aflati in razboi, sigur ca ne rugam pentru pacea lor si a tuturor, pentru indurare de la Allah, insa niciodata nu vom solidariza cu cei care aleg sa se razbune in numele lor, cu cei care folosesc violenta impotriva oamenilor nevinovati.

Asadar, noul musulman poate empatiza cu suferinta musulmanilor greu incercati, insa sa nu incerce sa obtina dreptatea in numele lor. El trebuie sa isi aminteasca permanent ca Islamul inseamna pace, inseamna siguranta, incredere si convietuire model.

Deseori informatiile despre persoanele suferinde ne sunt prezentate in mod subiectiv, niciodata nu avem o imagine completa a ceea ce se intampla acolo, ne este totul prezentat dintr-o perspectiva anume… Cu toate acestea, musulmanul se poate ruga pentru ei, se poate implica in actiuni caritabile sau culturale si poate chiar incerca sa ii inteleaga mai bine. Daca priveste in jurul sau, musulmanul va vedea cat de multe persoane suferinde se afla in apropierea lui. El trebuie sa empatizeze cu ei si sa le vina in ajutor cu atat cat poate el.

Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) ne-a invatat ca orice suflet are dreptul la compasiunea noastra, iar legaturile de umanitate cu ei sunt dublate de faptul ca noi impartim cu acestia mai multe, facand parte din aceeasi societate.

Source Link

Views: 0

Standardizarea gandirii islamice

Standardizarea gandirii islamice   Islamul este o religie universala, fiind practicata de un miliard și jumătate de oameni din întreaga lume. Putem spune ca azi exista musulmani în fiecare parte și tara de pe pământ.  Exista numeroase culturi care au îmbrățișat islamul ca religie majoritara, dar și culturi în care găsim Islamul ca religie doar […]

Standardizarea gandirii islamice

Islamul este o religie universala, fiind practicata de un miliard și jumătate de oameni din întreaga lume. Putem spune ca azi exista musulmani în fiecare parte și tara de pe pământ.  Exista numeroase culturi care au îmbrățișat islamul ca religie majoritara, dar și culturi în care găsim Islamul ca religie doar a unei anumite părți din acea societate. 

Diversitatea culturala a musulmanilor a reprezentat de-a lungul timpului o bogăție care a particularizat modul de gândire islamic, dar si acest spațiu făcandu-l unic.

Profetul Muhammad s-a născut și a propovăduit în Peninsula Arabica, primii musulmani fiind în aceste locuri. Însă mesajul Islamului s-a răspândit rapid și numeroși oameni din alte societăți l-au primit adaptându-l societății lor și particularizandu-l. Deși musulmanii atunci erau conduși de lideri spirituali, care și ei erau subordonați ierarhic Califului, nu le-a fost impusa niciodată uniformizarea practicii sau gândirii lor. Nu le-a fost standardizat un fel de a găti, de a se îmbrăca, de a se căsători…și asa mai departe. Invataturile coranice și sfaturile profetului erau menite sa creeze un cadru general și sa traseze niște principii universal valabile.

Astfel, dacă luam drept exemplu îmbrăcămintea, Islamul a reglementat care părți ale corpului trebuiesc acoperite în cazul femeilor și al bărbaților.  Însă nu a reglementat și modul în care sa se acopere, culoarea, materialul, stilul … toate acestea sunt legate de cultura fiecăruia, dar și de preferințele personale.

Întâlnim uneori noi musulmani care au impresia ca e sunnah ca bărbații sa poarte haina aceea lunga alba arabeasca.  Sau oameni care considera ca folosirea siwak-ului  (betisorul) este sunna, insa perierea dinților nu ar fi. Ceea ce ar trebui noi sa înțelegem este învățătura profetului de a avea grija de igiena noastră orala, de a ne curata dinții cat mai des, că îngrijirea danturii este și un act de credință… Poate ca unii împlinesc aceasta fapta cu un siwak, poate alții cu o periuța, sau alții, în alte locuri ale lumii, cu alte instrumente. Important este ca acel act de curățire a fost făcut.

În cazul mâncărurilor, la fel. Atât timp cât se respecta îndrumările generale, printre care lipsa totala a cărnii de porc și a alcoolului, musulmanii gătesc și mănâncă foarte diferit, cultura locului fiind un factor foarte important în definirea gastronomiei lor. Astfel, nu e sunnah sa mănânci neaparat ciorba de linte, orez, grâu sau smochine. Este sunnah sa mănânci variat, sa te bucuri de binecuvântările lăsate omenirii de Creatorul ei, sa fii mulțumitor pentru existenta lor.

În zilele noastre asistam la o standardizare a ceea ce este acceptat a fi islamic”, „modelul arabesc”/”turcesc” fiind importat peste tot în lume. Acest fapt este unul gresit ca înțelegere și acționează pe termen lung în detrimentul comunității islamice atât de variate și bogate, ciuntind din frumusețea mozaicului care de fapt o face unica în lume.

Source Link

Views: 2