Tag: primii musulmani

Primul sol al Islamului – partea a 2-a

  Zilele şi anii au trecut. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au emigrat la Medina, iar tribul Quraish fierbea de furie, urmărindu-i pe aceia care erau adoratori evlavioşi. Astfel a avut loc bătălia de la Badr în care au primit o lecţie şi şi-au pierdut puterea. După aceasta […]

 

Uhud musab bin umeyr 480x330 Primul sol al Islamului – partea a 2-aZilele şi anii au trecut. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au emigrat la Medina, iar tribul Quraish fierbea de furie, urmărindu-i pe aceia care erau adoratori evlavioşi. Astfel a avut loc bătălia de la Badr în care au primit o lecţie şi şi-au pierdut puterea. După aceasta s-au pregătit pentru răzbunare şi astfel a avut loc bătălia de la Uhud. Musulmanii s-au mobilizat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat în mijlocul lor, i-a ales pe cei credincioşi şi l-a desemnat pe cel care va purta steagul, cel ales fiind Mus’ab Cel Bun.

 

Teribila bătălie s-a dezlănţuit, lupta a fost acerbă. Arcaşii nu au respectat ordinele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), părăsindu-şi posturile de pe munte când i-au văzut pe politeişti retrăgându-se ca şi cum ar fi fost înfrânţi. Dar această acţiune a lor a transformat curând victoria musulmanilor în înfrângere. Musulmanii au fost luaţi prin surprindere de către cavaleria tribului Quraish în vârful muntelui, numeroşi musulmani fiind ucişi de săbiile politeiştilor.

 

Când au văzut că s-a instalat confuzia şi oroarea în rândurile musulmanilor, politeiştii s-au îndreptat spre Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a-l ucide. Mus’ab a înţeles ameninţarea iminentă, a înălţat steagul şi a strigat: „Allahu Akbar! Allah este Cel Mai Mare!” S-a întors şi a luptat tăind în stânga şi în dreapta, ucigându-i pe duşmani. Tot ce voia era să atragă atenţia asupra sa pentru ca duşmanii să se îndepărteze de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El însuşi a devenit asemeni unei întregi armate. Mus’ab a purces singur la luptă ca şi cum ar fi fost o armată de giganţi, ridicând steagul cu o mână şi lovind cu sabia din cealaltă mână. Însă duşmanii se înmulţeau în jurul său. Erau dispuşi să facă orice pentru a-l putea găsi pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

 

Să permitem aşadar unui martor în viaţă să ne descrie cea din urmă scenă a lui Mus’ab Cel Bun. Ibn Sa’d a spus că Ibraahim Ibn Muhammad Ibn Sharhabiil Al-’Abdriy a relatat că tatăl său a spus: „Mus’ab Ibn ’Umair a purtat steagul în ziua bătăliei de la Uhud. Când musulmanii au fost dispersaţi, el a continuat lupta până când l-a întâlnit pe Ibn Quma’ah. Acesta l-a lovit tăindu-i mâna dreaptă, dar Mus’ab a spus: «Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.» (Coran 3: 144). El a purtat steagul în mâna sa dreaptă şi s-a sprijinit pe ea. Acesta i-a tăiat şi mâna dreaptă, dar el s-a sprijinit pe steag şi l-a ţinut cu braţele, spunând în acest timp: «Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.» (Coran 3: 144). Un al treilea l-a străpuns cu lancea. Mus’ab a căzut îmbrăţişând steagul.”

 

Cel mai prețios dintre martiri căzuse! El a murit luptând de dragul lui Allah în marea bătălie a sacrificiului şi a credinţei. A crezut că, dacă va cădea, va reprezenta o punte către moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru că acesta va rămâne fără apărare şi protecţie. S-a pus pe sine în calea răului de dragul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Simţind o putere colosală datorită fricii şi a iubirii sale pentru el, a continuat să spună cu fiecare lovitură de sabie care a căzut asupra sa, din partea dușmanilor: „Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.” (Coran 3: 144). Acest verset a fost revelat ulterior, după ce el l-a rostit.

 

După bătălie au găsit cadavrul acestui martir întins cu faţa în jos, ca şi cum i-ar fi fost teamă să privească momentul în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost rănit. Şi-a ascuns faţa astfel încât să evite această scenă. Sau se poate să-i fi fost ruşine de faptul că a căzut înainte de a asigura protecţia Profetului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), înainte de a-l servi apărându-l până la sfârşit.

 

Allah este alături de tine, o, Mus’ab! Ce poveste minunată de viaţă!

 

Source Link

Views: 2

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

Primul sol al Islamului – partea a 3-a   Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au inspectat câmpul de luptă şi şi-au luat rămas bun de la martiri. În faţa corpului lui Mus’ab, din ochii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au curs şiruri de lacrimi. […]

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au inspectat câmpul de luptă şi şi-au luat rămas bun de la martiri. În faţa corpului lui Mus’ab, din ochii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au curs şiruri de lacrimi.

 

Khabbaab Ibn Al-Arat a relatat: „Noi am emigrat cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru cauza lui Allah şi astfel răsplata noastră a venit din partea lui Allah. Unii au murit fără a se bucura în această viaţă de răsplata Lui, iar unul dintre ei a fost Mus’ab Ibn ’Umair care a murit pentru cauza lui Allah în ziua bătăliei de la Uhud. El nu a lăsat nimic nimic în urma sa, în afara unei haine uzate de lână. Dacă i-am fi acoperit capul cu ea, picioarele i-ar fi rămas descoperite, iar dacă i-am fi acoperit picioarele, capul ar fi rămas descoperit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: „Acoperiţi-i capul cu ea şi puneţi frunze de lămâi peste picioarele sale.”

 

În pofida profundei şi tristei dureri pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a suferit-o odată cu pierderea unchiului său, Hamzah, al cărui cadavru fusese mutilat de către politeişti, fapt ce l-a făcut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să lăcrimeze cu inima sfâşiată, deşi câmpul de bătălie era presărat cu cadavrele companionilor, al tuturor acelora care reprezentau apogeul adevărului, evlaviei şi iluminării, în pofida tuturor acestora, el s-a oprit la cadavrul primului său trimis, luându-şi rămas bun de la el și plângând amarnic. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat lângă rămăşiţele lui Mus’ab Ibn ’Umair spunând, cu ochii în lacrimi, plin de iubire şi sinceritate: „Între drept-credincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah.” (Coran 33: 23).

 

Apoi a aruncat o privire plină de tristeţe către veşmântul în care acesta era învelit şi a spus: „Te-am văzut în Mekka, iar acolo nu exista o bijuterie mai preţioasă şi nici mai distinsă decât tine şi iată-te acoperit într-un asemenea veşmânt!” Apoi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a privit către martirii de pe câmpul de luptă şi a spus: „Profetul lui Allah mărturiseşte că voi sunteţi martiri ai lui Allah în Ziua de Apoi.” Apoi şi-a adunat companionii rămaşi în jurul său şi a spus: „O, oameni, vizitaţi-i, veniţi la ei şi salutaţi-i! Pe Allah, niciun musulman nu-i va saluta fără ca ei să nu-l salute înapoi.”

 

Pacea fie asupra ta, o, Mus’ab! Pacea fie asupra voastră, o, martirilor! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră!

Source Link

Views: 1

Purtătorul Coranului

Purtătorul Coranului   Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a sfătuit companionii într-o zi: „Luaţi Coranul de la patru oameni: ’Abd Allah Ibn Mas’uud, Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah, Ubaid Ibn Ka’b şi Mu’aadh Ibn Jabal.”   Ne-am întâlnit înainte cu Ibn Mas’uud, cu Ubai şi cu Mu’aadh. Deci cine a […]

Purtătorul Coranului

 

Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a sfătuit companionii într-o zi: „Luaţi Coranul de la patru oameni: ’Abd Allah Ibn Mas’uud, Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah, Ubaid Ibn Ka’b şi Mu’aadh Ibn Jabal.”

 

Ne-am întâlnit înainte cu Ibn Mas’uud, cu Ubai şi cu Mu’aadh. Deci cine a fost acest al patrulea companion pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a făcut o autoritate în predarea Coranului şi o sursă de referinţă?

 

Cu adevărat, el era Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah. El era un servitor blând. Islamul a fost în câștig datorită lui când l-a făcut un fiu al unuia dintre marii musulmani care, înainte de convertire, era onorat să fie unul dintre cei mai nobili membri ai tribului Quraish şi unul dintre conducătorii săi. Când Islamul a anulat practica adopţiei, el a devenit un frate, un prieten și un protector al acelora pe care el îi adoptase. Aşa era gloriosul companion, Abu Hudaifah Ibn ʽUtbah. Prin graţia lui Allah şi prin binecuvântarea Sa asupra lui Saalim, el a atins un nivel înalt de loialitate ca urmare a virtuţilor sale spirituale, a evlaviei şi a comportamentului său.

 

Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah era cunoscut după acest nume pentru că fusese un sclav, după care a fost eliberat. A crezut în Allah şi în Profetul Său de timpuriu (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi şi-a ocupat locul printre membrii primei generaţii.

 

Abu Hudhaifah Ibn ʽUtbah a devenit musulman la o vârstă fragedă şi s-a grăbit către Islam, lăsându-şi tatăl, ʽUtbah Ibn Rabii’ah, să îşi înghită furia şi grijile care îi tulburau puritatea vieţii din cauza convertirii la Islam a fiului său care era nobil printre oamenii din trib. Tatăl său îl pregătise pentru a deveni conducător al tribului Quraish.

timthumb 1 Purtătorul Coranului

Abu Hudhaifah l-a adoptat pe Saalim şi l-a eliberat, iar el a devenit cunoscut drept Saalim Ibn Abi Hudhaifah. Ambii şi-au adorat Domnul încontinuu, cu evlavie şi frică, fiind extrem de răbdători, suportând suferinţele la care îi supunea tribul Quraish şi comploturile lor.

 

Într-o zi, au fost revelate versete din Coran care au scos adopţia în afara legii, fiecare persoană adoptată întorcându-se la numele tatălui său adevărat care l-a conceput. Deci, Zaid Ibn Haarithah, spre exemplu, pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a adoptat şi care era cunoscut printre musulmani drept Zaid Muhammad, s-a întors să poarte numele tatălui său, Haarithah, şi a devenit Zaid Ibn Haarithah. Însă Salim nu îşi cunoştea tatăl, deci Abi Hudhaifah a devenit tutorele său, fiind numit Saalim Mawlaa Abi Hudhaifah.

 

Probabil atunci când a fost anulată practica adopţiei, Islamul a dorit să le spună musulmanilor că le este interzis să considere înrudirea sau legăturile prin care musulmanii îşi afirmă frăţia ca fiind mai mari şi mai puternice decât însuşi Islamul şi decât credinţa religioasă prin intermediul căreia oamenii sunt făcuţi cu adevărat fraţi. Primii musulmani au înţeles acest lucru foarte bine. Nimic nu îi era mai drag niciunuia dintre ei, după Allah şi după Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), decât fraţii săi în credinţă sau în Islam.

 

Am văzut cum i-au întâmpinat ansaarii pe fraţii lor, muhajiruunii. Şi-au împărţit cu ei averea, casele şi tot ceea ce posedau. Aceasta a fost ceea ce am văzut întâmplându-se între Abu Hudhaifah, nobilul din Quraish, şi Saalim, care era un sclav eliberat şi care nu îşi cunoştea tatăl.

 

Ei au rămas mai mult decât fraţi până în ultimul moment al vieţii lor; au murit împreună: suflet lângă suflet şi corp lângă corp. Aceasta este unica, incomparabila măreţie a Islamului, însă aceasta este doar o dovadă a măreţiei şi superiorităţii sale.

Source Link

Views: 2