Tag: profetul

Amanah

أمانة  Amanah Responsabilitatea Bismillahi Rahman Rahim! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui […]

أمانة  Amanah

Responsabilitatea

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

„Noi am propus cerurilor, pământului și munților, sarcina de a purta povara Adevărului, dar ele au refuzat să o poarte și le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept [față de el însuși] și tare neștiutor” (Al-Ahzab: 72).

Islamul este o religie universală, atotcuprinzătoare, care îl educă pe om, educă mintea omului pentru ca aceasta să fie capabilă să refuze invențiile în credință; islamul educă inima pentru ca acesteia să nu îi placă lucrurile rele, islamul educă inteligența pentru ca omului să îi placă lucrurile de valoare, educă personalitatea omului în așa fel încât această personalitate să rămână vie și cu teamă și dragoste față de Allah Preaînaltul, atât în fața oamenilor, dar și atunci când se află în  singurătate.

Islamul este religia noastră, o religie  a comportamentului care se bazează pe valori atât de deosebite încât ajunge să fie  similară cu credința. La începutul acestui comportament pe care Allah Preaînaltul l-a ales pentru dreptcredincioșii acestei religii se află lucrul pe care pământul, munții și cerurile nu au vrut să îl poarte pe umerii lor, și anume resposabilitatea. Responsabilitatea are un sens foarte profund în sufletului credinciosului, iar profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că ”cine nu are amanah (responsabilitate), nu are credință.”

Pentru a ne face o idee despre cât de importantă și grea este această „încredere, responsabilitate” (amanah), Allah Preaînaltul spune că cerurile și pământul, în ciuda gloriei și măreției lor, și munții, în ciuda mărimii și fermității lor, nu au avut puterea și curajul să o suporte și au refuzat-o. Dar omul, omul slab și fragil, a luat această povară grea asupra sinelui său minuscul, din ignoranță.

            Comportamentul este cel care îl ajută pe credincios să se diferențieze de ceilalți oameni. Ce rost ar mai avea o religie dacă  aceasta nu îl determină pe om să o îmbrățișeze? Din partea lui Saad, fiul lui Waqas: ”Un credincios poate deține multe defecte, însă nu hain și mincinos, fiindcă acestea din urmă nu fac parte din islam.”

Devotamentul și sinceritatea fac parte din  semnele credinței și a religiei islamice și drept credincioși sunt cei care au grijă de responsabilitățile lor. Amanah (responsabilitatea) este titlul credinciosului oriunde s-ar afla acesta, iar un hadis autentic spune că primul lucru care va dispărea de la oameni când se va apropia Ziua de Apoi, va fi responsabilitatea și ultimul lucru care le va mai rămâne lor pe pământ va fi rugaciunea.  Când nu vom mai avea responsabilitate unii față de ceilalți înseamnă că se apropie Ziua de Apoi, iar ultimul lucru care se va ridica de pe pământ , dintre credincioși, va fi rugaciunea.  Dacă rugăciunea nu te ridică către Allah subhanahu wa taala, dacă nu te îndepărtează de la lucrurile urâte și rușinoase, care ar mai fi valoarea ei pentru tine? Ce rezultate să mai aibă rugăciunea asupra comportamentului tău, dacă aceasta nu te apropie de Allah Preaînaltul?

Avem nevoie de o resetare a credinței noastre, a valorilor și a comportamentului nostru, conform credinței islamice și Coranului cel Sfânt, urmând și punând în practică exemplul profetului Muhmmed (ﷺ) . Metodologia Coranului a fost pusă în practică de către profetul Muhammed pentru ca noi să îi urmăm exemplul și să fim așa cum vrea Allah Preînaltul. Doar așa vom putea ajunge să câștigăm inimile celor din jur, să îl mulțumim pe Allah subhahanu wa taala prin comportamentul, vorbele și faptele noastre. Comportamentul face parte din responsabilitățile noastre. Când profetul a fost întrebat când va sosi Ziua de Apoi, el a răspuns că Ziua de Apoi va veni atunci când (amanah) responsabilitatea se va pierde, iar când a fost întrebat ce înseamnă acest lucru a spus că responsabilitatea se va pierde atunci când vor fi aleși drept conducători oamenii care nu merită. Oare nu trăim destule tragedii în zilele noastre, oare nu ne apropiem de sosirea Zilei de Apoi, oare nu suntem vinovați noi musulmanii, deoarece ne-am întors într-un fel sau altul către ”coada caravanei” în loc să fim dintre cei care merg cu tot avântul către Allah Preaînaltul?

Pierderea responsabilității este un lucru foarte de grav, iar valoarea ei în fața lui Allah Preaînaltul este atât de prețioasă, încât avem poruncă să ”o ținem în picioare”.

Profetul Muhammed (ﷺ) a spus să ne ținem strâns de frânghia responsabilității și să nu fim haini cu cei care au încredere în noi și adeseori se ruga la Allah Preaînaltul să apere comunitatea de iresponsabilitate.

Mulți dintre noi nu înțelegem sensul profund al amanah (responsabilității) și credem că înseamnă doar a primi un lucru și a-l înapoia atunci când sosește timpul.

Bukhari și Muslim relatează că profetul Muhammed (ﷺ)  a spus că un om a cumpărat de la altă persoană o bucată de pământ în care a găsit un vas plin cu aur.  Acesta a luat vasul plin cu aur și a mers să îl înapoieze vânzătorului, însă fostul proprietar i-a răspuns: Eu ți-am vândut pământul cu tot ceea ce este pe el și în el, așadar aurul ți se cuvine. Cumpărătorul a spus că  a cumpărat doar pământul, nu și aurul din el. Într-un final au hotărât să meargă la Judecător pentru a se face dreptate între ei. Judecătorul i-a întrebat dacă au copii. Unul a spus că are un băiat, iar celălalt a spus că are o fată. Atunci judecătorul i-a sfătuit să le propună copiilor să se căsătorească, dacă și ei vor, astfel banii vor reveni familiei lor.

Allah Preînaltul să ne dea puterea de a înțelege islamul, înțelepciunea de a pune în practică etica profetului Muhammed (ﷺ) și a Coranului cel Sfânt, să absorbim în inimile noastre această credință și amanah (responsabilitatea), iar ultima noastră faptă să fie una dintre cele îndrăgite de Allah subhanahu wa taala. Amin!

Transcrierea predicii de vineri  – Moscheea Al-Quds

Predicator – imam Adnan Oun

Traducere simultană din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

AZ-ZAKAT (DANIA)

Gabriela Gharabli   Pliniți rugăciunea, dați Dania și prosternați-vă laolaltă cu cei care se pleacă! (Al-Baqarah 2:43)  Unul dintre cei 5 piloni ai Islamului este Zakatul, importanța lui fiind subliniată de nenumărate ori, de către Allah Preaînaltul. Islamul ne învață că totul aparține lui Allah Preaînaltul, inclusiv bogățiile oamenilor, care sunt obligați a plăti pentru […]

Gabriela Gharabli

Pliniți rugăciunea, dați Dania și prosternați-vă laolaltă cu cei care se pleacă! (Al-Baqarah 2:43)

 Unul dintre cei 5 piloni ai Islamului este Zakatul, importanța lui fiind subliniată de nenumărate ori, de către Allah Preaînaltul.

Islamul ne învață că totul aparține lui Allah Preaînaltul, inclusiv bogățiile oamenilor, care sunt obligați a plăti pentru ele, prin acest Zakat. Musulmanii mumini, cei cu frică de Allah Preaînaltul, știu că acest lucru este fard, o obligație care trebuie să o îndeplinească fără nici o îndoială în sufletele lor.

Ibn Omar, radhi Allahu anhu, a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: ”Societatea islamică se înalță pe cinci (piloni): mărturia că nu există alt dumnezeu afară de Allah; că Muhammad este slujitorul și Trimisul Său; practicarea rugăciunii; plata Zakatului (care este pentru săraci); pelerinajul la Casa lui Allah (Ka’aba) și postul în luna Ramadan.” (hadis convenit)

Achitarea Zakatului pe fiecare an se face până la începutul lunii Ramadan, pentru orice musulman – fie el tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat – fiind urmat de Zakat Al-Fitr, care este specific lunii Ramadan. Pentru a înțelege importanța Zakatului Al-Fitr, ar trebui să comparăm rugăciunile fard cu rugăciunile sunnah.

În Ziua Judecății, primul lucru de care vom fi întrebați va fi despre efectuarea rugăciunilor, iar cei care nu le au complete, Allah Preaînaltul va întreba Îngerii Săi, aleihum sallam, dacă robul Lui a efectuat rugăciuni sunnah. Acestea îl pot salva, completându-i rugăciunile obligatorii.

Cum foarte bine știm, că simțurile noastre ne pot duce spre păcate, și cum nimeni (din păcate) nu poate rămâne cuminte (la spirit și la minte), pe parcursul lunii Ramadan, avem obligația de a scoate Zakat Al-Fitr, pentru toți membrii familiei (mic sau mare, bătrân sau tânăr, indiferent că ține sau nu postul).

Prin acesta, robul lui Allah Preaînaltul încearcă să compenseze pentru toate aceste fapte, nedemne de o lună atât de minunată. Allah Preaînaltul a impus plata Zakatului în cele 5 obligații ale musulmanului și a ridicat-o la un rang foarte înalt. Luna Shaban, în al doilea an după Hijrah (emigrarea Profetului la Medina), vine cu această obligație.

Aceștia [sunt] cei care – dacă Noi le dăm putere pe pământ – împlinesc Rugăciunea [As-Salat], achită Dania [Az-Zakat], poruncesc ceea ce este drept și opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârșitul [tuturor lucrurilor] Îi aparține lui Allah. (Al-Hajj, 22:41)

 A intenționa plătirea Zakatu-lui pentru Allah Preaînaltul este de o importanță majoră. Într-un hadith relatat de Omar, radhi Allahu anhu, Profetul(Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Toate faptele stau în intenție și fiecare persoană va primi după ceea ce a intenționat.” (hadis confirmat prin mai multe lanțuri)

Allah Preaînaltul menționează în Sfântul Coran, referitor la intenția sinceră de a plăti Zakatul:

 Și nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credință curată și statornică în religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] și să achite Dania [Az-Zakat]. Și aceasta este credința [comunității] celei drepte. (Al-Bayyinah, 98:5)

 Zakatul nu este numai o caritate, o pomană, o contribuție voluntară sau o deducție de un anumit procentaj din averea unui om, și nici doar o exprimare de bunătate a acelui om, ci este toate aceste lucruri la un loc și mult mai mult decât atât: este o purificare. Zakatul este o îmbunătățire spirituală și o datorie impusă musulmanilor de către Allah Preaînaltul, pentru binele întregii societăți.

Dacă ar fi să definim cuvântul Zakat din Coran, această definiție ar include toate cele menționate mai sus și, mai presus de toate, spiritualitatea divină. În Sfântul Coran, cuvântul Zakat este menționat de 82 ori, alături de rugăciune; deci ele au aceeași valoare spirituală și islamică, rugăciunea fiind obligatorie de 5 ori pe zi, iar plata Zakatului o dată pe an.

În sens literar, cuvântul Zakat înseamnă puritate; nu o puritate simplă, ci este o eliberare a obligației față de Allah Preaînaltul, o ușurare, o liniște sufletească, pe care o simțim atunci când știm că ne-am îndeplinit obligația față de Allah Preaînaltul, oferind celor nevoiași această Danie.

Prin plata Zakatului, inima unui dreptcredincios este purificată de egoism și lăcomie, iar inima celui care primește Zakatul ar trebui să fie purificată de ură, invidie și gelozie, dorind bunăstarea celui care dă Zakat.

Pentru cei care oferă Zakatul, tot ceea ce posedă este purificat și cinstit, iar Allah Preaînaltul îi va răsplăti. Capitalul pur și posesiile cinstite sunt ingrediente neprețuite în bunăstarea unui om.

Zakatul reduce suferința săracilor dintr-o societate. Este o consolare pentru oamenii loviți de soartă și totodată un apel către toți ceilalți oameni, să contribuie la această cauză.

Pentru nevoiași, Zakatul este un ajutor, ce aduce speranță și satisfacție; dar asta nu înseamnă că aceștia trebuie să fie complet dependenți de el ci, dacă se poate, să-și amelioreze situația, pentru a ajuta și ei, la rândul lor, alți oameni.

De asemenea, Zakatul este un instrument care favorizează armonia socială și justiția. Cei ce dau Zakat au toate motivele să depună eforturi să câștige mai mult, pentru a putea oferi mai mult și astfel să câștige enorm, pe plan spiritual și moral.

Dacă toți musulmanii ar plăti Zakatul după averile lor, și acesta ar ajunge la cei nevoiași, atunci nu ar mai exista săraci printre musulmani.

 Dreptcredincioșii și drept-credincioasele își sunt aliați unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] și se supun lui Allah și Trimisului Său. Cu aceștia Allah va fi Îndurător, căci Allah este Puternic [și] Înțelept [‘Aziz, Hakim]. (At-Tawbah, 9:71)

 Dania legală (Zakat) constă în plata a 2,5% din banii câștigați pe parcursul unui an întreg. Prin urmare, un musulman care are o situație financiară peste o limită bine determinată, trebuie să doneze comunității (Ummah) 2,5% din acest venit. Această cotă se plătește din bani, din foi bancare, bijuterii din aur sau argint, animale, pământuri și imobiliare.

Zakatul poate fi oferit numai celor opt categorii de beneficiari, ei fiind menționați în Sfântul Coran și în Sunna, însă prioritate au cei săraci și nevoiași.

 Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună [întru credință], pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatorați greu, pentru calea lui Allah și pentru călătorul aflat pe drum. [Aceasta este] porunca de la Allah, iar Allah este Atoateștiutor [și] Înțelept [‘Alim, Hakim]. (At-Tawbah, 9:60)

1. Cei săraci, adică fără orice mijloc de existență și bunuri materiale

2. Cei nevoiași, adică cei care nu au mijloace suficiente de existență pentru a-și satisface necesitățile lor de bază (a căror venit este sub nivelul minim impus)

3. Pentru administratorii de Zakat

4. Pentru cei a căror inimă se îndreaptă spre Islam, ei nefiind încă musulmani

5. Pentru eliberarea sclavilor sau a prizonierilor de război

6. Îndatoraților financiar – pentru datoriile luate pentru anumite nevoi

7. Călătorilor – pentru cei ce doresc să se întoarcă acasă, neavând posibilitate financiară

8. Celor care-L slujesc pe Allah Preaînaltul, prin cercetări, studii, propovăduirea Islamului.

Domnul tău, [o, Muhammad], știe că tu stai în picioare [pentru Rugăciune] aproape două treimi din noapte, sau jumătate din ea, sau o treime din ea, ca și o parte dintre aceia care sunt cu tine. Allah hotărăște noaptea și ziua. El a știut că voi nu veți putea petrece toată noaptea în Rugăciune și astfel El se întoarce către voi cu îngăduință. Deci recitați atât cât vă este cu putință din Coran! El a știut că unii dintre voi vor fi bolnavi, că alții călătoresc prin lume, în căutarea harului lui Allah și că alții se luptă pe calea lui Allah! Deci recitați atât cât vă este cu putință din el, împliniți Rugăciunea [As-Salat], dați Dania [Az-zakat] și faceți-I lui Allah un împrumut frumos, căci binele pe care îl trimiteți înainte pentru sufletele voastre îl veți afla la Allah mai bun, ca răsplată și mai mare. Și rugați-L pe Allah de iertare, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]! (Al-Muzammil, 73:20)

De asemenea, este obligatoriu de a plăti Zakat după aur, argint – dacă acestea depășesc 81 de grame – obligațiuni, capital fix, în comerț, în agricultură, pentru miere și produse animale; de asemenea în minerit și pescuit, pentru toate acestea existând valori bine stabilite.

Allah Preaînaltul i-a amenințat, în Sfântul Coran, pe cei ce nu plătesc Zakatul:

 O, voi, cei care credeți! Mulți dintre rabini și călugări mănâncă averile oamenilor pe nedrept și [îi] împiedică de la calea lui Allah! Iar acelora care strâng aur și argint și nu le cheltuiesc pe calea lui Allah, vestește-le osândă dureroasă, ~ Într-o Zi în care vor fi ele încinse în Focul Gheenei și cu ele se vor arde frunțile, laturile și spinările lor. Aceasta este ceea ce ați strâns pentru sufletele voastre! Gustați din ceea ce ați strâns! (At-Tawbah, 9:34-35)

 De asemnea, dintr-o relatare profetică aflăm de la Abu Hurairah radhi Allahu anhu, că Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis:

 „Dacă cineva care are aur și argint nu plătește darea ce se cuvine din el, să știe că atunci când va veni Ziua Învierii, monedele de aur sau argint vor fi încălzite în Focul Iadului și laturile lui, fruntea și spatele vor fi arse cu ele. Iar când se răcesc, același lucru se va repeta toată ziua, timp de cincizeci de mii de ani, până când se hotărăște judecata slujitorilor și lui i se va arăta calea către Rai sau Iad.”  (hadis convenit)

 A mai spus Allah Preaînaltul:

 Să nu creadă aceia care sunt zgârciți cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciți li se vor încolăci [în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moștenirea cerurilor și a pământului și Allah este Bineștiutor [Khabir] al celor pe care le împliniți. (Aal ‘Imran, 3:180)

 Zakatul Al-Fitr trebuie plătit înainte de rugăciunea de sărbătoare (Aid Al-Fitr), iar ce este plătit după rugăciune, nu se mai consideră Zakat, ci Sadaqah (caritate).

Ibn Abbas, radhi Allahu anhu, a spus: „Trimisul lui Allah a făcut Zakat Al-Fitr obligatoriu, pentru a purifica persoana care postește de vorbe deșarte și limbaj neadecvat și pentru a hrăni săracii. Cine îl plătește înainte de rugăciune, este acceptat ca Zakat, iar cine îl plătește după rugăciune este doar un fel de caritate (Sadaqah).” (consemnat de Abu Dawud)

Imamul Ghazali a afirmat: „Bunul caracter și prezervarea bunurilor, pentru a apăra ordinea socială, constă în a oferi hrană, a răspândi pacea și a participa la toate felurile de opere de caritate care se recomandă servitorului, deoarece ele însuflețesc pomana. Adică pomana legală (Zakat) fructifică bunurile, stinge furia divină, aducând fiorii iertării; respinge pedeapsa Vieții de Apoi, ocazionată de zgârcenie și aduce în totalitate liniștea divină, inspirând oamenii cucernici pe pământ, pentru a face invocații în favoarea unori astfel de servitori.”

Cel care plătește Zakatul (care este o obligație) sau face milostenie, nu trebuie să se mândrească cu acest lucru, ci e bine să o facă în anonimat, fără să caute faimă și recunoștință.

________

sursa: www.annisaa.ro

Source Link

Views: 1

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -2

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea a doua   ’Amr Ibn Al-’Aas nu se număra printre primii care au îmbrăţişat Islamul. A îmbrăţişat Islamul, alături de Khaalid Ibn Al-Waliid, cu puţin timp înainte de cucerirea oraşului Mekka. Este surprinzător faptul că aderarea sa la Islam a debutat în timpul lui An-Najaashiy […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea a doua

 

’Amr Ibn Al-’Aas nu se număra printre primii care au îmbrăţişat Islamul. A îmbrăţişat Islamul, alături de Khaalid Ibn Al-Waliid, cu puţin timp înainte de cucerirea oraşului Mekka. Este surprinzător faptul că aderarea sa la Islam a debutat în timpul lui An-Najaashiy în Abisinia, iar aceasta s-a întâmplat pentru că An-Nagaashiy l-a cunoscut pe ’Amr şi l-a respectat datorită numeroaselor sale vizite în Abisinia şi a darurilor pe care obişnuia a i le duce lui An-Nagaashiy. În vizita sa finală în acea ţară a fost menţionat faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) invita la monoteism şi la aplicarea principiilor morale nobile în Peninsula Arabică. Conducătorul abisinian l-a întrebat pe ’Amr: „Cum poţi să nu crezi în el şi să nu îl urmezi, de vreme ce el este cu adevărat un Profet al lui Allah?” ’Amr l-a întrebat atunci pe An-Najaashiy: „Este aşa?” An-Najaashiy a răspuns: „Da, deci ascultă-mă, o, ’Amr şi urmează-l pentru că într-adevăr, pe Allah, el se află pe calea adevărului şi el îi va depăşi pe toţi aceia care i-au stat împotrivă!”

 

’Amr a călătorit pe mare, întorcându-se imediat în ţara lui şi întorcându-şi faţa în direcţia oraşului Medina pentru a se supune lui Allah, Domnul Lumilor.

 

În drum spre Medina, l-a întâlnit pe Khaalid Ibn Al-Waliid care venea din Mekka, mergând de asemenea la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a jura credinţă Islamului. De îndată ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a văzut, faţa sa a radiat de bucurie şi le-a spus companionilor: „Mekka v-a dăruit cei mai nobili conducători.” Khaliid s-a apropiat şi a jurat credinţă. Apoi ’Amr s-a apropiat şi a spus: „Într-adevăr, îţi jur credinţă dacă Îi ceri lui Allah să îmi ierte păcatele anterioare.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: „O, ’Amr, jură credinţă, pentru că într-adevăr Islamul anulează orice l-a precedat!”

 

’Amr a jurat credinţă şi şi-a pus inteligenţa şi curajul în slujba noii sale religii. Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a înălţat la Allah Preaslăvitul, ’Amr a fost numit conducător în Oman, iar în timpul califatului lui ’Umar a realizat faimoasele fapte eroice în războaiele siriene şi apoi în eliberarea Egiptului de sub conducerea Romei.

 

O, dacă ’Amr Ibn Al-’Aas ar fi putut opune rezistenţă iubirii pentru putere şi conducere din sufletul său, ar fi putut depăşi unele dintre situaţiile în care l-au implicat această iubire a sa. Totuşi dragostea lui ’Amr pentru autoritatea conducerii, într-o anumită măsură, constituia o exprimare directă a naturii sale, dominată de talent. Mai mult decât atât, înfăţişarea sa exterioară, modul său de a merge şi de a vorbi, indica faptul că a fost creat pentru a conduce, așa încât s-a relatat că ’Umar Ibn Al-Khattaab, Căpetenia Credincioşilor, l-a văzut odată pe ’Amr apropiindu-se şi a zâmbit privind felul în care mergea şi a spus: „Nu trebuie ca Abu ’Abd Allah să meargă pe pământ decât ca conducător.”

 

Adevărul este că Abu ’Abd Allah nu a uitat dreptatea. Chiar şi atunci când evenimente periculoase i-au copleşit pe musulmani, ’Amr s-a confruntat cu aceste evenimente într-o manieră impunătoare, cu inteligenţă, perspicacitate, încredere în sine, mândrie pentru excelenţa sa. Mai mult decât atât, era atât de onest, încât l-a determinat pe ’Umar Ibn Al-Khattaab, deşi acesta era strict în alegerea guvernatorilor săi, să îl aleagă pe ’Amr ca guvernator al Palestinei şi al Iordaniei, iar apoi al Egiptului. Aceasta s-a petrecut, deşi Căpetenia Credincioşilor ştia că ’Amr a depăşit o anumită limită în privinţa opulenţei stilului său de viaţă, deși chiar însuşi ’Umar le cerea guvernatorilor săi să dea un bun exemplu ducând un stil de viaţă asemănător cu cel al oamenilor de rând.

 

Chiar dacă ’Umar ştia despre bogăția averii lui ’Amr, nu l-a înlăturat, ci l-a trimis pe Muhammad Ibn Maslamah la el şi i-a poruncit lui ’Amr să împartă cu el toată averea şi posesiunile sale. Deci i-a lăsat o jumătate şi a depus cealaltă jumătate în trezoreria din Medina. Totuşi, dacă ’Umar ar fi ştiut că dragostea lui ’Amr pentru avere îl va conduce la neglijarea responsabilităţilor sale, este evident că raţionala sa conştiinţă nu i-ar fi permis să rămână la putere pentru niciun moment.

 

11f6817eda15d16a4bc0af0e3176a9a4 Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei -2’Amr (Allah fie mulţumit de el!) avea o inteligenţă ascuţită, perspicacitate şi o intuiţie profundă așa încât, ori de câte ori Căpetenia Credincioşilor vedea o persoană incapabilă de falsitate, bătea din palme de uimire şi spunea: „Glorie lui Allah! Într-adevăr, Creatorul acestuia şi Creatorul lui ’Amr Ibn Al-’Aas este un singur Dumnezeu!”

 

’Amr era, de asemenea, foarte curajos şi îndrăzneţ. Obişnuia a-şi îmbina curajul cu inteligenţa, în anumite momente, pentru a fi considerat laş sau şovăitor. Totuşi era capacitatea de a înşela cea pe care ’Amr a perfecţionat-o cu mare dibăcie pentru a ieşi dintr-o criză distructivă.

 

Căpetenia Credincioşilor, ’Umar, cunoştea aceste talente ale sale şi aprecia adevărata lor valoare. Din acest motiv, când l-a trimis în Siria, înainte de plecarea sa în Egipt, i-a spus Căpeteniei Credincioşilor: „În fruntea armatelor romane din Siria se află Artubun, un viclean şi curajos conducător şi un prinţ.” Răspunsul lui ’Umar a fost următorul: „L-am trimis împotriva lui Artubun al Romei pe Artubun al arabilor, deci să vedem cum se vor desfăşura evenimentele.”

 

Confruntarea s-a sfârşit cu o victorie masivă a lui Artubun al arabilor, periculosul, abilul vulpoi bătrân, ’Amr Ibn Al-’Aas, asupra lui Artubun al Romei care a părăsit armata înfrântă şi a fugit în Egipt. ’Amr urma a-l prinde la scurt timp după aceasta, înălţând stindardul Islamului deasupra ţinuturilor sale.

 

Source Link

Views: 0