Tag: profetul

Afecțiunile otorinolaringologice

Afecțiunile otorinolaringologice   Este bine să deschidem paginile trecutului pentru a descoperi pașii succesivi prin care s-a ajuns la această stare a lucrurilor. Această afirmație este confirmată de Charles Cumston (1926) care a spus că „niciodată nu putem poseda o știință până ce nu îi știm istoria dezvoltării.”[1] Civilizația islamică a început în secolul VII […]

Afecțiunile otorinolaringologice

 

Este bine să deschidem paginile trecutului pentru a descoperi pașii succesivi prin care s-a ajuns la această stare a lucrurilor. Această afirmație este confirmată de Charles Cumston (1926) care a spus că „niciodată nu putem poseda o știință până ce nu îi știm istoria dezvoltării.”[1]

2 Eardrum 1 Afecțiunile otorinolaringologiceCivilizația islamică a început în secolul VII și a progresat rapid într-un timp relativ scurt. Coranul a menționat urechile și sensul de a auzi de multe ori și i-a evidențiat importanța sa în legătură cu învățarea, înțelegerea și dezvoltarea abilităților mentale.[2] A mai menționat și laringele și tulburările respiratorii care pot fi fatale în cazuri de epuizare severă. Nasul, gura, fața și urechile primesc o bună îngrijire igienică, deoarece el trebuie să fie spălate de câteva ori în procesul de abluțiune înainte de rugăciuni.

Afecțiunile otorinolaringologice

Există câteva spuse ale Profetului Muhammed despre îngrijirea urechilor, nas și gât și să folosească medicamente pentru problemele lor. În această privință, el a încurajat folosirea antisepticelor locale, cataplasmele fierbinți și reci și folosirea ocazională a ventuzelor și a cauterizării termice.[3]

În timpul secolelor târzii pe timpul dinastiilor Omeiade și Abbaside, mai mult decât o mie de medici eminenți au luat parte la progresul medicinii în principalele capitale ale lumii islamice: Bagdad, Damasc, Cairo, Alexandria, Qairuan, Cordoba, Seville și Valencia. Afecțiunile urechii, a nasului și a gâtului și tratamentele  lor erau în grija medicilor generali, chirurgi și pediatri. Prin gândirea lor originală și practica medicală foarte abilă, ei au adăugat noi descoperiri, invenții și informații la cunoașterea existentă a anatomiei și fiziologiei urechii, nasului și gâtului. Ei au descoperit noi afecțiuni și noi metode de tratament medical și chirurgical. Toate acestea au fost susținute în volume de cărți care descriau munca lor, rămânând opera esențială de referință timp de multe secole în lume.[4]

 

 

[1] Cumston C.G., An Introduction to the History of Medicine, Kegan Paul, Trench, Trubner și Co. Ltd, Londra, 1926, pag. 78.

[2] Coran

[3] Ibn El-Goziah, Prophetic Medicine (în arabă),  Arab Books Revival Press, Cairo, 1957, pp. 38, 66 and 74.

[4] Guerrier Y. și Kuhn P.M., Histoire des Maladies De l’Oreille, du Nez et de la Gorge, le Editions Roger Dacoste, Paris, 1980, pp. 18, 157.

Source Link

Views: 1

Ar-Razi despre bolile ORL

Ar-Razi despre bolile ORL   Rhazes (850-923) a dedicat o carte de medicină tratării bolilor de dinți, ureche, nas și gât, pe lângă numeroase capitole în cartea sa „Al-Hawi”. Ei obișnuia să examineze pacienții în lumina directă a soarelui sau prin folosirea oglinzilor reflectante, folosind o speculă specială pentru ureche și nas și spatule pentru […]

Ar-Razi despre bolile ORL

 

Portrait of Rhazes al Razi AD 865 925 Wellcome L0005053 cropped Ar-Razi despre bolile ORLRhazes (850-923) a dedicat o carte de medicină tratării bolilor de dinți, ureche, nas și gât, pe lângă numeroase capitole în cartea sa „Al-Hawi”. Ei obișnuia să examineze pacienții în lumina directă a soarelui sau prin folosirea oglinzilor reflectante, folosind o speculă specială pentru ureche și nas și spatule pentru gură și gât.

El a descris afecțiunile inflamatoare ale urechii medii și externe și a enumerat complicațiile lor, pe lângă alte afecțiuni ale nasului, gurii, faringelui și laringelui. El a fost primul care a descris rinoreea sezonieră și a oferit cauzele ei, pe lângă studiul diferitelor forme de răceală. El a fost primul care a diferențiat pojarul de variolă și a corectat ideea greșită că erau aceeași boală. El a identificat alcoolul și a fost primul doctor care l-a folosit ca antiseptic.

Ar-Razi despre bolile ORL

În chirurgie el a adăugat noi descoperiri, fiind primul medic care a folosit anestezia generală prin inhalare în forma buretelui anestezic. Un burete înmuiat într-o soluție de opiu, extract din semințe de Hyoscamus niger, mătrăgună și Azalee Alpină era folosit la inhalare înainte de orice operație chirurgicală. El a folosit catgutul[1] în chirurgia practică pentru prima dată și obișnuia să își sterilizeze instrumentele în lichid proaspăt de bilă. De asemenea, a inventat instrumente chirurgicale noi pe care le folosea în practica sa chirurgicală.

Cea mai admirabilă invenție a fost aceea a cablului înnodat folosit pentru îndepărtarea umflăturilor nazale și nazofaringiene. Este un cablu subțire cu multiple noduri, care se trece prin nas până la gură și mișcat înainte și înapoi, având aceeași acțiune ca fierăstrăul Gigli.[2]

 

[1] Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc.

[2]  Faisal Dipsy, “The Ear, Nose and Throat in Rhazes’s Medicine“.

Source Link

Views: 4

3 savanti musulmani

3 savanti musulmani   Ibn Al-Baladi (…-971) a fost un pediatru eminent de-a lungul secolului XX, care a scris capitole întregi referitoare la afecțiunile urechii, nasului și gâtului în cartea sa medicală „Îngrijirea Femeilor Însărcinate, a Sugarilor și a Copiilor”. El a detaliat afecțiunile congenitale, traumatice, inflamatoare și neoplastice ale acestor organe.[1] Avinzoar (1092-1162), un […]

3 savanti musulmani

 

Ibn Al-Baladi (…-971) a fost un pediatru eminent de-a lungul secolului XX, care a scris capitole întregi referitoare la afecțiunile urechii, nasului și gâtului în cartea sa medicală „Îngrijirea Femeilor Însărcinate, a Sugarilor și a Copiilor”. El a detaliat afecțiunile congenitale, traumatice, inflamatoare și neoplastice ale acestor organe.[1]

Avinzoar (1092-1162), un mare doctor din Andaluzia, care a locuit în Sevilla în timpul secolului XII, a scris o carte medicală „Al-Tayseer”, în care a discutat pe larg afecțiunile urechii, nasului și gâtului. El a fost primul medic arab care a contestat teoria umorală a lui Hipocrate; el a negat cele patru umori ale corpului și a confirmat prezența unui singur lichid în corp, adică sângele. El a fost primul care a oferit o etiologie științifică reală a afecțiunilor inflamatoare ale urechii, a expus cauzele stridorului și a oferit o descriere corectă a operației de traheostomie pentru pacienții care se sufocă.[2]

 

Ali Ibn Isa

IAA126303 3 savanti musulmaniCel mai faimos oculist al Islamului a fost născut în Bagdad (Irak). Opera sa „Tashkiratul-Kahhalin” (Agenda Oculiștilor), cea mai bună și mai completă carte pentru afecțiunile ochiului, a fost tradusă și comentată în limba germană de Hirschberg și Lipert (1904) și în limba engleză de Casey Wood (1936). Cartea lui Ibn Isa a fost luată ca referință cel mai mult de oftalmologii ulteriori. A fost prima dată tradusă în persană, apoi în latină și printată în Veneția în 1497 E.N. Contemporanii faimoși ai lui Ibn Isa au fost Ammar Ibn Ali Al-Mosuli și Abul Hasan Ahmed Ibn Muhammad Al-Tabari, care în opera sa „Kitab-ul Mu’alaja l-Buqratiyya” (Cartea Tratamentului hipocratic) afirmă că a scris un tratat lung pe tema afecțiunilor ochiului. Din păcate, acest tratat nu mai există.

3 savanti musulmani

 

 

[1] Ibn al-Baladi,„ Îngrijirea femeilor însărcinate, ale sugarilor și copiilor” (în lb. arabă), tradusă de Dr. Mahmoud Kassem, Ministerul Culturii, Iraq, 1980, pag. 262.

[2] Avinzoar, Abd al-Malek Ibn Zohr, Al-Tayseer Fil Modawat Wal-Tadbeer, Înaltul Consiliu al Științei, Damasc, Syria, 1972, pag. 148.

Source Link

Views: 8