Credința – partea a 2-a

Bediuzzaman Said Nursi

 

 

O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător.

Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet.

Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini.

Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată.

Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul.

Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânțcopacului Tuba  din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum din Iad.

Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă.

 

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”Source Link

Views: 2

Fiind la cumpărături

  Urmatoarele cuvinte le poti rosti in doar cinci secunde: ” La ilaha illallah , wahdahu la Sharika lah, lahul-Mulk, walahul Hamd Yuhiy wa Yumit wa Hua ala Kulli Shai-in-Qadir.” Daca vei rosti acestea, Allah ta’ala va scrie pentru tine de o mie de ori, cate o mie de fapte bune si va sterge, de […]

 
Urmatoarele cuvinte le poti rosti in doar cinci secunde: ” La ilaha illallah , wahdahu la Sharika lah, lahul-Mulk, walahul Hamd Yuhiy wa Yumit wa Hua ala Kulli Shai-in-Qadir.”

Daca vei rosti acestea, Allah ta’ala va scrie pentru tine de o mie de ori, cate o mie de fapte bune si va sterge, de o mie de ori, cate o mie de fapte rele, si va ridica un palat , pentru tine in Paradis.

Salim ibn Abdullah relata de la tatal sau, care l-a auzit pe bunicul sau, radhiAllahu anhu, spunind ca Profetul, pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa, spunea: ” Cine intra in targ si spune : ” La ilaha illallah, wahdahu la Sharika lah, lahul-Mulk walahul Hamd Yuhiy wa Yumit wa Hua ala Kulli Shain-in Qadir”, aceluia Allah ii scrie de o mie de ori, cite o mie de fapte bune si ii sterge de o mie de ori cite o mie de fapte rele si ridica pentru el, un palat in Paradis.” (relatat de Ibn Suniin Amalu al Yaum wal al Leila, nr.182; Al Hakim spune despre acest hadith ca este sahih, dupa Bukhari si Muslim)

Dua la cumparaturiAllah ne promite, iertarea pacatelor si palate in Paradis, doar pentru acest dhikr, facut la cumparaturi!..care poate fi rostit in câteva secunde!…

Si totusi, nu ne ostenim sa obtinem aceasta rasplata…din cauza unei fatale nepasari!

Fie ca Allah ta’ala sa ne fereasca de aceste mari pierderi, si sa ne faca sa fim dintre cei care isi dedica intreaga viata lui Allah….dintre cei care pun in fapta , ceea ce este mai bun (Qur’an, Hadith)

Barbati pe care nici negotul, nici marfa nu-i impiedica de la pomenirea lui Allah, de la implinirea Rugaciunii si de la achitarea Daniei, care se tem de o Zi cind inimile si privirile vor fi tulburate.
Surat An-Nur:37

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

Şiruri frânte, inimi triste, rugăciuni insipide

Muhammad Al-Ghazali Veţi găsi, de asemenea, oameni care se vor autointitula musulmani; deşi manifestă lene în practicarea rugăciunilor obligatorii, ei vor fi întotdeauna prezenţi în public, ori de câte ori va fi cazul, pentru a arăta tuturor cât de dornici sunt să facă aceste rugăciuni. Însă ei nu vor întârzia, în acelaşi timp, să acţioneze […]

482212_495576523839314_746132814_nMuhammad Al-Ghazali

Veţi găsi, de asemenea, oameni care se vor autointitula musulmani; deşi manifestă lene în practicarea rugăciunilor obligatorii, ei vor fi întotdeauna prezenţi în public, ori de câte ori va fi cazul, pentru a arăta tuturor cât de dornici sunt să facă aceste rugăciuni. Însă ei nu vor întârzia, în acelaşi timp, să acţioneze într-un mod contrar cerinţelor unui caracter nobil şi ale unei credinţe perfecte. Astfel de oameni au fost avertizaţi de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar el a făcut un apel către comunitatea sa şi a atenţionat-o să fie atentă în ceea ce îi priveşte pe aceştia.

Un om care comite greşeala de a îndeplini diferite forme de adorare, fără a înţelege semnificaţia lor, nu poate fi decât un om care nu a înţeles caracterul unui credincios şi care nu a putut să se ridice la acest nivel.

De multe ori chiar şi un copil poate copia mişcările rugăciunii şi este capabil să repete ceea ce este recitat în timpul rugăciunii. Uneori, un actor poate oferi o asemenea rugăciune, chiar realizată cu umilinţă şi concentrare, îndeplinind toate ritualurile necesare. Dar aceste tipuri de mişcări nu ajută în credinţă sau în atingerea scopului pe care îl are un drept-credincios. Există o singură cale de a îndeplini rugăciunile în cel mai bun mod sau de a realiza alte forme de adorare, o cale care nu va da niciodată rezultate greşite: un înalt caracter moral. Oricărei persoane care are această calitate rugăciunea îi va fi utilă; dar adorarea realizată de cel căruia îi lipseşte moralitatea este inutilă.

Imamul Ahmed a consemnat: „O persoană l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): «O, Trimis al lui Allah! O femeie este foarte renumită pentru rugăciunile ei, pentru post şi pentru multe acte de caritate. Dar ea vorbeşte urât cu vecinii ei. Spune-mi, care va fi soarta ei?» El a răspuns că va merge în iad. Acea persoană a întrebat din nou: «O, Trimis al lui Allah! O altă femeie nu face multe prin rugăciunile şi postul ei, dar oferă bucăţi de brânză din generozitatea sa şi nu le vorbeşte urât vecinilor.» El a răspuns: «Ea este una dintre [cei din] Paradis.»”

Acest răspuns subliniază valoarea ataşată unui bun caracter. De asemenea, ne arată că generozitatea sau binefacerea este o rugăciune comună care influenţează societatea. De aceea nu există justificare pentru diminuarea acestora. Dat fiind că rugăciunea şi postul sunt, în parte, forme individuale de adorare, renunţarea – într-o măsură foarte mică – la aranjamentele elaborate în ceea ce priveşte aceste manifestări este permisă.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu a răspuns din întâmplare la întrebarea care explică relaţia dintre moralitate şi religie; el a demonstrat legătura care există cu formele corecte de adorare. Moralitatea constituie fundamentul reformei şi a perfecţionării în această lume şi a salvării în Lumea de Apoi.

Problema moralităţii a fost foarte importantă. A fost necesar ca Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să ofere continuitate în asigurarea călăuzirii pentru adepţii săi.

El a trebuit să insiste în a da un sfat bun oamenilor din jurul său, astfel încât importanţa moralităţii să fie înrădăcinată în mintea şi în inima omului, devenind destul de clar că credinţa, bunătatea şi moralitatea sunt toate dependente una de cealaltă. Acestea au o strânsă legătură între ele şi nimeni nu le poate separa.

 

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Source Link

Views: 1