Tag: religie stiinta

Cine a inventat chimia?

Cine a inventat chimia?   V-ati intrebat vreodata cine a inventat chimia ? Ei bine, haideti sa aflam cine este inventatorul Chimiei. Cele mai vechi recorduri in interesul omului pentru chimie a inceput in 3000 i.Hr. La aceea  vreme chimia a fost mai mult o arta decat o stiinta. Egiptenii antici au produs anumiti compusi […]

Cine a inventat chimia?

 

V-ati intrebat vreodata cine a inventat chimia ? Ei bine, haideti sa aflam cine este inventatorul Chimiei. Cele mai vechi recorduri in interesul omului pentru chimie a inceput in 3000 i.Hr. La aceea  vreme chimia a fost mai mult o arta decat o stiinta. Egiptenii antici au produs anumiti compusi , cum ar fi cei utilizati in mumificare. In 1000 i.Hr. artele chimice includeau : topirea metalelor si realizarea medicamentelor , colorantilor, fier si bronz. S-au inteles proprietățile fizice ale unor metale, cum ar fi cuprul, zincul, argintul și aurul . Multe grupuri de oameni au contribuit la aceste evoluții – printre ei au fost vechii egipteni, grecii, evreii, chinezii si indienii.

Grecii sunt considerati ca stramosii care au incercat sa schimbe metalele fara valoare in metale de valoare  (fier in aur ). In secolul 4 i.Hr., grecul Zosimos a descris o substanta numita Xerion , un metal despre care se presupune ca transforma metalul in aur. Adaugarea de Xerion pe un metal il transforma in 200 de ani in aur. Acest lucru a fost gradul de cunoastere a chimiei. Desi grecii sunt prezentati ca oameni intelepti datorita realizarilor lor spectaculoase in domeniul stiintei, musulmanii sunt portretizati ca alchimisti si transmitatori ai intelepciunii grecesti iar oamenii de stiinta din occident sunt prezentati ca fondatorii chimiei dar adevarul este opusul. Este adevarat ca musulmanii au tradus numeroase carti si scrieri ale anticilor. Cu toate acestea , musulmanii si-au dat repede seama ca in domeniul chimiei anticilor, fiind in principal alchimisti, s-au axat pe speculatii si mistere.  Will Durant noteaza ca musulmanii au introdus observarea precisa, experimentele controlate si inregistrarile atente.

scientific chemistry 05 Cine a inventat chimia?Musulmanii nu au fost alchimisti, mai degraba ei au fost primii chimisti din lume. Ei au produs o varietate de compusi utili pentru dezvoltarea si progresul stiintei, culturii, industriei si civilizatiei. Musulmanii au inventat si au perfectionat procesele de distilare, sublimare, cristalizare, oxidare si precipitare. Ei au descoperit procesul de calcinare, care a fost folosit pentru a transforma o substanta in praf.

Ei au originea sintezelor a numeroase substante esentiale pentru dezvoltarea stiintei chimice. Scara PH-lui a fost inventia musulmanilor. Dovezile se gasesc în faptul că ,cuvântul alcalin provine de la cuvântul arab Al-Kili.Ei au inventat conceptul pentru soluții privind solubilitatea sau insolubilitate  substanțelor.

Ca si chimisti industriali, musulmanii au folosit tehnici avansate pentru extragerea de minerale si metale. Musulmanii au inventat și au utilizat pe scară largă multe instrumente chimice care sunt folosite si astazi. Ei au folosit arzatoare, băi de apă, burdufuri, creuzete, aparate de distilare, cântare și greutăți, pahare, filtre, flacoane, flacoane, eprubete, etc.

Musulmanii au fost primii care au instituit productia de hartie chimic-asistata. Prima fabrica de producție a hartiei în lumea musulmană a fost deschisa în Bagdad în 794  și milioane de cărți au fost publicate de cand  această invenție a sosit. În 891 , Bagdadul a avut peste o sută de librării. Cele mai multe moschei au avut biblioteci. Multe orașe au avut, de asemenea, biblioteci publice. Bagdadul la data cand au invadat mongolii „a avut treizeci și șase de biblioteci. Bibliotecile private au fost nenumărate, era un lucru obișnuit pentru oamenii bogați sa aibe biblioteci uriase de cărți. Princes, în conformitate cu Will Durant, „în secolul al zecelea s-ar putea deține mai multe cărți care ar putea fi găsite în toate bibliotecile din Europa .”

 

 

 

 

 

sursa: cineainventat.ro

Source Link

Views: 9

ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA

  ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA Aşa cum comunitatile au nevoie de putere, ele au nevoie şi de ştiinţă, cu ajutorul căreia să sprijine această putere şi să o direcţioneze în cel mai bun mod posibil, asigurându-le tot ceea ce este necesar în materie de invenţii şi descoperiri. Islamul nu respinge ştiinţa; într-adevăr o face ca pe […]

 

ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA

Aşa cum comunitatile au nevoie de putere, ele au nevoie şi de ştiinţă, cu ajutorul căreia să sprijine această putere şi să o direcţioneze în cel mai bun mod posibil, asigurându-le tot ceea ce este necesar în materie de invenţii şi descoperiri. Islamul nu respinge ştiinţa; într-adevăr o face ca pe o obligaţie ca şi achiziţionarea puterii şi îi oferă tot sprijinul de care are nevoie. Este suficient a spune ca primul verset din Cartea lui Allah care a fost revelat, este:

“Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, Este Cel care l-a învăţat cu calemul, L-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! “ (Surat-al-‘Alaq (96), versetele 1-5)

Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stipulat ca o parte a răscumpărării pentru politeiştii capturaţi la bătălia de la Bedr să fie: fiecare persoană capturată trebuia să înveţe 10 copii musulmani să scrie şi să citească. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut toate acestea în încercarea sa de a se strădui cât mai mult cu putinţă să şteargă orice urmă de analfabetism din comunitatea sa. Allah nu a acordat statut de egalitate între învăţaţi şi ignoranţi. El, subhanehu wa ta’ala, spune:

“Oare sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu? Însă numai aceia care au minte, trag învăţăminte.” (Surat-az-Zumar (39), versetul 9)

Islamul a acordat o mare valoare cernelii marilor savanti, ba chiar egală cu cea a sângelui unui martir. Coranul corelează ştiinţa şi puterea împreună în două nobile versete:

“Dreptcredincioşii nu trebuie să purceadă cu toţii, ci să purceadă din fiecare grup o parte din ei, pentru ca să înveţe bine religia şi să-i prevină (pe cei din) neamul lor, când se întorc. Poate că ei vor şti să se ferească! O, voi cei care credeţi! Luptaţi împotriva necredincioşilor de lângă voi! Ei să găsească în voi asprime! Şi să ştiţi că Allah este alături de cei care au frică! “ (Surat-at-Tawbah (9), versete 122-123)

Coranul nu face distincţie între științele religioase și celelalte științe şi le susţine pe amândouă. Se rezumă la ştiinţele naturale doar într-un singur verset, încurajând omul să le studieze. A înţelege şi a fi familiarizaţi cu Universul este o modalitate de a-L onora pe Allah subhanehu wa ta’ala şi o cale spre cunoaşterea Lui. Aceasta este ceea ce spune Atotputernicul: “Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din cer apă?! (Surat-Fatir (35), verset 27)

Aici Allah se referă la astronomie şi Univers, precum şi la conexiunea dintre cer şi pământ.

Apoi Allah spune: “ Noi am făcut apoi să iasă la iveală roduri cu felurite culori.” (Surat-Fatir (35), verset 27)

Aici Allah se referă la ştiinţa uimitoare a botanicii. “ În munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre. “ (Surat-Fatir (35), verset 27)

Aici se face o trimitere către ştiinţa geologiei şi diferitele straturi ce alcătuiesc pământul. “ Tot astfel sunt şi printre oameni şi vieţuitoare şi vite cu felurite culori. “ (Surat-Fatir (35), verset 28)

Chemical science ISLAMUL ŞI ŞTIINŢAAici se face referire la ştiinţa biologiei şi sistemul de clasificare. Credeţi că aceste versete au omis vreuna din ştiinţele naturale? La toate acestea Atotputernicul adaugă: “ Singurii ce se tem de Allah sunt învăţaţii dintre robii Săi.” (Surat-Fatir (35), verset 28)

Nu observaţi că, cu o astfel de construcţie minunată de versete, Allah porunceşte şi încurajează omenirea să studieze universul, aşezându-i pe cei care au o cunoaştere adâncă în misterele universului pe aceaşi treaptă cu cei care-L respectă şi Îl cunosc.

sursa: www.femeiamusulmana.com

Source Link

Views: 1

Metoda “încercare şi eroare”– Teoria echilibrului punctual

  Metoda “încercare şi eroare”– Teoria echilibrului punctual   Majoritatea oamenilor de ştiinţă care cred în evoluţionism acceptă teoria neo-darwinistă a unei evoluţii lente, gradate. În ultimii zeci de ani, totuşi, a fost propus un model diferit. Numit „teoria echilibrului punctual“, acest model susţine că speciile vii au apărut nu prin intermediul unei serii de […]

 

Metoda “încercare şi eroare”– Teoria echilibrului punctual
 
Majoritatea oamenilor de ştiinţă care cred în evoluţionism acceptă teoria neo-darwinistă a unei evoluţii lente, gradate. În ultimii zeci de ani, totuşi, a fost propus un model diferit. Numit „teoria echilibrului punctual“, acest model susţine că speciile vii au apărut nu prin intermediul unei serii de mici modificări, aşa cum susţinea Darwin, ci prin intermediul unor transformări bruşte şi de mari proporţii.
 
Primii suporteri gălăgioşi ai acestei idei au apărut la începutul anilor 1970. Doi paleontologi americani, Niles Eldredge şi Stephen Jay Gould erau foarte conştienţi de faptul că pretenţiile teoriei neo-darwiniste erau complet respinse de dovezile fosile. Fosilele au dovedit faptul că organismele vii nu îşi aveau originea într-o evoluţie gradată, ci că acestea au apărut dintr-o dată şi complet formate. Neo-darwiniştii trăiau însă cu speranţa deşartă – şi încă o mai fac – că formele tranziţionale aşa-zis pierdute vor fi găsite într-o bună zi. Înţelegând că această speranţă era complet nefondată, Eldredge şi Gould au fost totuşi incapabili să-şi abandoneze dogma lor evoluţionistă, prin urmare au venit cu ideea unui alt model: teoria echilibrului punctual. Aceasta afirmă că evoluţia nu a avut loc ca rezultat al unor variaţii minore, ci mai degrabă prin modificări bruşte şi radicale.
 
 
Singurul scop al acestui model a fost acela de a oferi o explicaţie lipsurilor din dovezile fosile pe care modelul neo-darwinist nu le putea explica. Cu toate acestea, este mult prea puţin raţional să încerci să explici lipsa fosilelor din evoluţia păsărilor, afirmând că „o pasăre a ieşit dintr-o dată dintr-un ou de reptilă“, deoarece, aşa cum au admis chiar evoluţioniştii, evoluţia speciilor spre alte specii necesită transformări de mari proporţii şi avantajoase în ceea ce priveşte informaţia genetică. Totuşi nicio mutaţie, indiferent de natura ei, nu îmbunătăţeşte informaţia genetică şi nici nu adaugă ceva acestei informaţii. Mutaţiile pot doar să afecteze negativ informaţia genetică. Astfel încât, „mutaţiile majore“ imaginate de teoria echilibrului punctual vor putea cauza doar degradări sau deteriorări „majore“, adică „mari“ ale informaţiei genetice.Acest model nu era altceva decât un model pentru fantezii. Spre exemplu, paleontologul european O. H. Shindewolf, cel care a deschis calea pentru Eldredge şi Gould, susţinea că prima pasăre a apărut dintr-un ou de reptilă, ca urmare a unei „mutaţii majore“, şi aceasta ca rezultat al unui accident „foarte mare“ care a avut loc în structura genetică.14 Conform aceleiaşi teorii, unele animale de uscat s-ar fi putut transforma în balene uriaşe, trecând printr-o transformare bruscă şi vastă. Aceste afirmaţii, contrazicând toate regulile geneticii, biofizicii şi biochimiei sunt la fel de ştiinţifice precum basmele în care broaştele se transformă în prinţi! Cu toate acestea, fiind afectaţi de criza în care se aflau revendicările neo-darwiniste, unii paleontologi evoluţionişti au îmbrăţişat această teorie, care are drept trăsătură specifică faptul că este mai bizară decât însuşi neo-darwinismul.
 
Punctuated equilibrium IT.svg Metoda “încercare şi eroare”– Teoria echilibrului punctualMai mult decât atât, modelul „echilibrului punctual“ colapsează încă de la primii paşi datorită incapacităţii de a aborda problema originii vieţii, aceeaşi problemă ce respinge încă de la început şi modelul neo-darwinist. Întrucât nici măcar o singură proteină nu a putut să apară la întâmplare, dezbaterea asupra faptului că un organism format din trilioane de asemenea proteine a suferit o evoluţie „punctuală“ sau „gradată“ este lipsită de sens.
 
În ciuda tuturor acestor aspecte, modelul care este luat în considerare atunci când se discută despre „evoluţie“ este tot cel al neo-darwinismului. În capitolele care vor urma, vom examina mai întâi două mecanisme imaginare ale modelului neo-darwinist, iar apoi vom arunca o privire asupra dovezilor fosile pentru a testa acest model. După aceea, vom insista asupra problematicii originii vieţii, care invalidează atât modelul neo-darwinist, cât şi toate celelalte modele evoluţioniste cum ar fi cel al „evoluţiei în salturi“.
 
Dar, înainte de a trece la aceasta, ar fi de folos să reamintim că realitatea cu care ne vom confrunta la fiecare stadiu este aceea că scenariul evoluţionist este un basm pentru copii, o mare mistificare, care este într-o totală contradicţie cu lumea reală. Acesta este un scenariu ce a fost folosit pentru inducerea în eroare a întregii lumi, în ultimii 140 de ani. Mulţumită ultimelor descoperiri ştiinţifice, continuarea apărării acestei teorii a devenit în sfârşit imposibilă.
sursa: Harun Yahya
Source Link

Views: 3