Conceptul de unicitate – partea a 2-a

Conceptul de unicitate – partea a 2-a   Abdullah ibn Mas’ud spunea că: „Oricăruia dintre oamenii Tawhid-ului i se va da o lumină în Ziua Invierii, însă ipocriţilor li se va stinge lumina lor. Când credincioşii vor depune mărturie, lumina ipocriţilor se va stinge şi ei vor avea mare teamă şi vor implora: Doamne, ţine […]

Conceptul de unicitate – partea a 2-a

 

Abdullah ibn Mas’ud spunea că: „Oricăruia dintre oamenii Tawhid-ului i se va da o lumină în Ziua Invierii, însă ipocriţilor li se va stinge lumina lor. Când credincioşii vor depune mărturie, lumina ipocriţilor se va stinge şi ei vor avea mare teamă şi vor implora: Doamne, ţine aprinsă lumina noastră!”

 

Cel mai important lucru pe care Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a predicat a fost credinţa în Allah Preaînaltul cel Unic şi Indivizibil, care a format baza credinţei islamice. Acest lucru a fost exprimat în Crezul musulman  – La ilaha illAllah – Nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul.

Această afirmaţie este piatra de temelie a Islamului şi pe ea s-a construit esenţa acestuia. Tocmai această mărturie face diferenţa dintre musulmani, necredincioşi (kaāfiriyn – كافرين) şi politeişti (muşrikiyn – مشركين).

Desigur că diferența reală dintre musulmani şi ne-musulmani constă în acceptarea conştientă şi deplina aderare la această doctrină şi aplicarea ei în viaţa de zi cu zi.

Tawhid este cea mai înaltă concepţie despre divinitate, este conceptul pe care Allah Preaînaltul a trimis omenirii, de-a lungul timpului, prin Profeţi.

Cu această înţelepciune a fost trimis Adam pe pământ, ca şi khalifah, acelaşi mesaj i-a fost dat lui Noe, Avraam, Moise, Isus (Pacea fie asupra lui!) şi lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), spre a fi transmis oamenilor.

Universul nu este rezultatul unei îmbinări întâmplătoare a materiei, nu este un conglomerat de corpuri dezordonate şi fără sens.

Tot ceea ce există în Univers nu putea exista fără un Creator, un Proiectant, un Supraveghetor şi un Coordonator, deoarece Universul a fost creat şi evoluează după nişte reguli clare,  într-o ordine anume stabilită.

True-Monotheism..Toate acestea sunt rezultatul Voinţei Creatorului lor, iar acesta este Allah Preaînaltul, Stăpânul tuturor, pentru că numai Cineva Care este Infinit şi Etern, Care este cu putere peste toate, este Ințelept, Omnipotent şi Omniscient, Care Ştie totul, Care Vede totul poate fi Autoritatea supremă peste tot ceea ce există şi numai El îl poate controla, îi poate impune reguli sau poate crea altele asemenea lor ori le poate distruge. Allah Preaînaltul are puteri nelimitate şi nu cunoaşte nici oboseala nici slăbiciunea.

Având în vedere toate aceste atribute excepționale şi puteri extraordinare, este firesc ca ele să nu aparţină decât Unicului şi Singurul, căci, presupunând prin absurd, că ar exista şi un altul asemenea lui Allah Preaînaltul, atunci Universul cu tot ceea ce înseamnă el, regulile cui ar urma şi dacă una dintre cele două autorităţi supreme ar vrea ca un lucru să existe şi cealaltă ar vrea să nu existe, atunci lucrul ar exista sau ar fi distrus?

Simpla observare a Universului şi a regulilor după care este format şi funcţionează, după felul în care tot ceea ce există interacţionează unele cu celelalte, formând un tot unitar, armonios, dovedesc că nu există decât un Singur Creator, Indivizibil, Omniprezent, Omniscient şi Atotputernic.

Insuşi Allah Preaînaltul ne-a atras atenţia asupra acestui fapt incontestabil spunând în capitolul Al-`Ankabut, versetul 44:

Allah a creat cerurile şi pământul cu [chibzuinţă] adevărată şi în aceasta este un semn pentru cei credincioşi. (Al-`Ankabut 29:44),

iar în capitolul Ar-Rum, versetele 20 – 28 ne spune:

Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud. Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apă din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Ii sunt Lui supuşi. El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou – şi aceasta este şi mai uşor pentru El – şi a Lui este pilda cea mai înaltă din ceruri şi de pre pământ şi El este Atotputernic [şi] Inţelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim]. El vă va face vouă pildă din voi înşivă: Aveţi voi dintre cei pe care-i stăpânesc mâinile voastre drepte asociaţi la cele cu care v-am înzestrat pe voi şi sunteţi voi întru aceasta de o seamă cu ei? Vă temeţi de ei aşa cum este teama voastră de voi înşivă? Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care pricep. (Ar-Rum 30:20-28)

 

 

________

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Recunoaşterea lui Dumnezeu

    Întrebarea care apare aici este: cum ar putea toţi oamenii să creadă într-un singur Dumnezeu adevărat, date fiind mediile sociale şi culturale diferite din care provin? Pentru ca oamenii să poată fi responsabili cu privire la adorarea Unicului Dumnezeu adevărat, trebuie să aibă acces cu toţii la cunoaşterea Lui. Revelaţia finală ne învaţă […]

 

 

divine Recunoaşterea lui DumnezeuÎntrebarea care apare aici este: cum ar putea toţi oamenii să creadă într-un singur Dumnezeu adevărat, date fiind mediile sociale şi culturale diferite din care provin? Pentru ca oamenii să poată fi responsabili cu privire la adorarea Unicului Dumnezeu adevărat, trebuie să aibă acces cu toţii la cunoaşterea Lui. Revelaţia finală ne învaţă că toate fiinţele umane au imprimată în propriile suflete, ca parte a naturii din care sunt creaţi, recunoaşterea Unicului Dumnezeu adevărat. În cel de-al şaptelea capitol al Coranului (Al-ʿAʾraf, versetul 172-173), Dumnezeu a explicat că, atunci când El l-a creat pe Adam, a făcut ca toţi descendenţii lui Adam să se ivească şi a luat din partea lor o mărturie, spunând:

„… «Nu sunt Eu Domnul vostru?», au răspuns ei: «Ba da, facem mărturie!»”

Allah a explicat apoi de ce a făcut ca întreaga omenire să fie martoră a faptului că El este creatorul şi Unicul Dumnezeu adevărat, demn de slavă. El a spus:

„… pentru ca voi să nu spuneți în Ziua Învierii: «Noi am fost fără grijă de aceasta!»” (Coran 7: 172).

Aceasta înseamnă că noi nu putem susţine în acea zi că nu am ştiut că Allah a fost Dumnezeul nostru şi că nimeni nu ne-a spus că trebuie să Îl slăvim doar pe Allah. Mai departe, Allah a explicat următoarele:

„Sau să nu spuneți: «Părinții noștri au fost politeiști mai înainte, iar noi suntem urmași după ei. Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei mincinoși?»” (Coran 7: 173).

Aşadar fiecare copil este născut cu o credinţă firească în Dumnezeu şi o înclinaţie înnăscută de a-L adora doar pe El. Această înclinaţie înnăscută este numită în limba arabă fitrah. Profetul Muhammad a relatat faptul că Allah a spus: „Mi-am creat slujitorii în religia corectă, dar diavolii i-au făcut să o ia razna.” Profetul, de asemenea, a spus: „Fiecare copil este născut într-o stare de fitrah. Apoi părinţii lui îl fac evreu, creştin sau zoroastru.” Dacă acel copil ar fi fost lăsat în pace, el L-ar fi adorat pe Dumnezeu în propriul său mod, dar toţi copiii sunt influenţaţi de mediu. Deci, pe măsură ce copilul se supune legilor fizicii, pe care Allah le-a impus în natură, în acelaşi mod, sufletul lui se supune automat recunoașterii faptului că Allah este Domnul şi Creatorul lui. Dar dacă părinţii încearcă să îl facă să urmeze o altă cale, copilul, în primii ani ai vieţii sale, nu este suficient de puternic să se opună sau să reziste voinţei părinţilor săi.

În astfel de cazuri religia pe care copilul o urmează este una impusă de tradiţie şi de educaţie, iar Dumnezeu nu ţine cont de aceasta şi nici nu îl pedepseşte pentru religia sa până într-un anumit moment al vieţii sale.

Source Link

Views: 1

Știința revelată în Coran

    Eu am descoperit Islamul pornind tot de la adevarurile stiintifice revelate in Sfantul Coran, insa, mai apoi, cunoscand stalpii de baza ai credintei si indatoririle musulmanului, m-am simtit in lumea mea, in sfarsit. Aveam o mare problema, ca si crestina, cu multe aspecte ale traditiei/credintei crestine,mai ales cele legate de unicitatea lui Dumnezeu […]

 

 

DumnezeuEu am descoperit Islamul pornind tot de la adevarurile stiintifice revelate in Sfantul Coran, insa, mai apoi, cunoscand stalpii de baza ai credintei si indatoririle musulmanului, m-am simtit in lumea mea, in sfarsit. Aveam o mare problema, ca si crestina, cu multe aspecte ale traditiei/credintei crestine,mai ales cele legate de unicitatea lui Dumnezeu si cine este Isus… in Islam mi s-a confirmat ca ceea ce simteam si gandeam e adevarat, alhamdulillah… si a trebuit sa fac din Islam religia mea si viata mea.

 

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 4