Versetul 258 din Surah Al-Baqarah
Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existența Domnului său, după ce Allah i-a dat stãpânia? Și a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viață și ia viață”. Și i-a răspuns el: „Și eu pot să dau viață și să iau viața!”. Atunci a zis Avraam: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzește pe cei nelegiuiți.” (Al-Baqarah 2:258)
În acest verset Allah ne vorbește despre profetul Ibrahim (Avraam) – aleihi salem, care poartă un dialog cu regele Nimrod, un mare conducător în acele vremuri.
Când citim despre viața profeților, observăm că majoritatea au fost însărcinați de Allah subhanahu wa ta’ala să poarte dialog cu regii, conducătorii mari ai vremurilor respective. De exemplu, Musa (aleihi salem) a fost trimis la Faraon , Ibrahim (aleihi salem) a vorbit cu Nimrod, profetul Muhammed ﷺ , de asemenea, a trimis diferite scrisori regilor și împăraților ce domneau în timpurile acelea. Oare de ce trebuiau să existe aceste legături între profeți și acești conducători? Profeții transmiteau mesajul lui Allah subhanahu wa ta’ala, iar dacă acest mesaj ajungea la acești conducători și ei credeau în el devenind credincioși, oamenii i-ar fi urmat și ar fi devenit un popor credincios. Din acest motiv, profetul Muhammedﷺ acorda o mare atenție și importanță conducătorilor din tribul quraiș.
Versetul 258 din Surah Al-Baqarah
Revenind la verset, observăm chiar de la început că motivul disputei dintre profetul Ibrahim (aleihi salem) și regele Nimrod (genealogiştii şi istoricii sunt de părere că acesta a fost regele Babilonului) este existența lui Allah subhanahu wa ta’ala.
„Când Avraam l-a chemat să slăvească un Dumnezeu Unic, Allah, fără a-I face Lui egali, îndemnat de neştiinţa şi rătăcirea sa, acesta a respins chemarea. A avut lungi dispute cu Avraam pe această temă şi în loc să accepte credinţa, a pretins că el este Dumnezeu. Când Avraam i-a spus: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”, el a răspuns: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!”
Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus:
„Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.
______________________________
Extras din lectiile saptamanale tinute de domnul profesor Demirel Gemaledin si editate de doamna Camelia H.
Source LinkViews: 2
