Versetul datoriei يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا تَدَايَنْتُمْ بِدَيْنٍ إِلَىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى فَاكْتُبُوهُ ۚ وَلْيَكْتُبْ بَيْنَكُمْ كَاتِبٌ بِالْعَدْلِ ۚ وَلَا يَأْبَ كَاتِبٌ أَنْ يَكْتُبَ كَمَا عَلَّمَهُ اللَّهُ ۚ فَلْيَكْتُبْ وَلْيُمْلِلِ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ وَلْيَتَّقِ اللَّهَ رَبَّهُ وَلَا يَبْخَسْ مِنْهُ شَيْئًا ۚ فَإِنْ كَانَ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ سَفِيهًا أَوْ ضَعِيفًا أَوْ لَا يَسْتَطِيعُ أَنْ يُمِلَّ […]
Versetul datoriei
يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا إِذَا تَدَايَنْتُمْ بِدَيْنٍ إِلَىٰ أَجَلٍ مُسَمًّى فَاكْتُبُوهُ ۚ وَلْيَكْتُبْ بَيْنَكُمْ كَاتِبٌ بِالْعَدْلِ ۚ وَلَا يَأْبَ كَاتِبٌ أَنْ يَكْتُبَ كَمَا عَلَّمَهُ اللَّهُ ۚ فَلْيَكْتُبْ وَلْيُمْلِلِ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ وَلْيَتَّقِ اللَّهَ رَبَّهُ وَلَا يَبْخَسْ مِنْهُ شَيْئًا ۚ فَإِنْ كَانَ الَّذِي عَلَيْهِ الْحَقُّ سَفِيهًا أَوْ ضَعِيفًا أَوْ لَا يَسْتَطِيعُ أَنْ يُمِلَّ هُوَ فَلْيُمْلِلْ وَلِيُّهُ بِالْعَدْلِ ۚ وَاسْتَشْهِدُوا شَهِيدَيْنِ مِنْ رِجَالِكُمْ ۖ فَإِنْ لَمْ يَكُونَا رَجُلَيْنِ فَرَجُلٌ وَامْرَأَتَانِ مِمَّنْ تَرْضَوْنَ مِنَ الشُّهَدَاءِ أَنْ تَضِلَّ إِحْدَاهُمَا فَتُذَكِّرَ إِحْدَاهُمَا الْأُخْرَىٰ ۚ وَلَا يَأْبَ الشُّهَدَاءُ إِذَا مَا دُعُوا ۚ وَلَا تَسْأَمُوا أَنْ تَكْتُبُوهُ صَغِيرًا أَوْ كَبِيرًا إِلَىٰ أَجَلِهِ ۚ ذَٰلِكُمْ أَقْسَطُ عِنْدَ اللَّهِ وَأَقْوَمُ لِلشَّهَادَةِ وَأَدْنَىٰ أَلَّا تَرْتَابُوا ۖ إِلَّا أَنْ تَكُونَ تِجَارَةً حَاضِرَةً تُدِيرُونَهَا بَيْنَكُمْ فَلَيْسَ عَلَيْكُمْ جُنَاحٌ أَلَّا تَكْتُبُوهَا ۗ وَأَشْهِدُوا إِذَا تَبَايَعْتُمْ ۚ وَلَا يُضَارَّ كَاتِبٌ وَلَا شَهِيدٌ ۚ وَإِنْ تَفْعَلُوا فَإِنَّهُ فُسُوقٌ بِكُمْ ۗ وَاتَّقُوا اللَّهَ ۖ وَيُعَلِّمُكُمُ اللَّهُ ۗ وَاللَّهُ بِكُلِّ شَيْءٍ عَلِيمٌ
O, voi, cei care credeți! Dacă voi contactați o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnați-o în scris! Și să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, așa cum l-a învățat Allah. Așadar, el trebuie să scrie așa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allah, Stăpânul său, și să nu micșoreze [valoarea datoriei] cu nimic! Dar dacă datornicul este fără judecată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate.
Și luați drept martori doi dintre bărbații voștri, iar dacă nu sunt doi bărbați, [luați] un bărbat și două muieri, dintre aceia pe care îi acceptați ca martori, așa încât, dacă va greși una dintre ele, să-și aminteascã una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemați. Și să nu vă fie urât să însemnați datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! Așa este mai drept pentru voi față de Allah și mai de ajutor pentru mărturie și mai aproape de a vă ajuta să nu aveți bănuieli. Dar dacă este un negoț pentru ceva prezent, pe care îl conveniți între voi [pe
loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu-l însemnați în scris, dar luați martori, atunci când faceți negoț între voi! Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor, căci de veți face [asta] înseamnă că ticăloșia este în voi! Și fiți cu frică de Allah și Allah vă învață, căci Allah este Atoateștiutor [‘Alim].” (Al-Baqarah 2:282)
Versetul datoriei
Versetul 282 din sura Al Baqara este cel mai lung verset din Coran și este cunoscut și sub numele de „versetul datoriei”.
Din câte am observat până acum, ultima parte din capitolul Al Baqara este dedicată sistemului economico-financiar, o economie bazată pe investirea banilor și nu pe camătă, ceea ce scoate în evidență faptul că islamul oferă o alternativă mult mai bună pentru orice faptă interzisă, comportamentul fiind indicat de regulile ce se ocupă de cheltuirea banilor, însemnarea datoriilor și interzicerea cametei.
Chemarea „O, voi, cei care credeți!” este aceeași chemare pe care o regăsim în numeroase versete din Sfântul Coran, în care Allah subhanahu wa ta’ala se adresează tuturor celor care cred, și nu unei anumite categorii de oameni care cred mai mult sau mai puțin, chemându-i de această dată să asculte și să se supună regulilor privind datoriile și împrumuturile dintre ei.
Dacă voi contactați o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnați-o în scris!
مى فَٱكْتُبُوهُۚ ? مسَ ? جَلٍ
Source Link
Views: 2
Perlele sunt produse de scoici care trăiesc în apele dulci şi sărate; ele sunt, în realitate, alcătuite din substanţe calcaroase, de diverse culori şi dimensiuni, secretate de moluşte cu cochilie bivalvă, pentru a înveli cu ele corpuri străine dăunătoare care pătrund în interiorul lor, aşa cum sunt viermii, firicelele de nisip, murdăriile etc.
