Tag: verset coranic

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința? Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morții? Apoi Allah le-a zis: „Muriți!” Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulți oameni sunt nemulțumitori.  (Al-Baqara 2:243) Allah […]

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morții?
Apoi Allah le-a zis: „Muriți!” Apoi i-a readus la viață. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai
mulți oameni sunt nemulțumitori.  (Al-Baqara 2:243)

Allah i-a arătat Creației Sale ridicarea din morți în această viață. În surat Al-Baqara, sunt cinci exemple despre această minune și Putere nemărginită a lui Allah, iar acest verset este unul dintre ele și redă povestea oamenilor care au fugit de acasă cu miile de frica morții. Allah i-a făcut să moară, apoi El PreaÎnaltul i-a readus la viață.

Omului, în general, îi este frică de moarte, și oricât de pregătit s-ar considera pentru această creație – moartea, nu are convingerea și nici siguranța că o să fie dintre cei care vor avea o socoteală ușoară. Referitor la acest aspect, Allah îi întreabă pe oameni într-un alt verset: „Aveți voi vreo înțelegere cu Allah, ca El să vă ierte păcatele sau să fie mulțumit de voi, indiferent de ceea ce faceți?”

Omul nu are nicio siguranță în acest sens, și Allah spune: „…Niciun suflet nu știe ce va dobândi mâine și niciun suflet nu știe în care [loc de pe]Pământ va muri…” , însă trebuie să fie mulțumit de destinul pe care l-a primit, atât prin mulțumirea verbală (elhamdullillah – mulțumirea Divină), cât și prin faptele îndrăgite de Allah subhanahu wa ta’ala.

Cel mai grav lucru după kufr (necredința) este răzvrătirea împotriva lui Allah și nemulțumirea față de El subhanahu
wa ta’ala. Allah este Mărinimos cu oamenii (și Allah nu spune că este Mărinimos cu credincioșii sau o etnie anume, ci cu oamenii), însă oamenii sunt mereu nemulțumiți de ceea ce primesc și nemulțumitori față de Creatorul lor, iar această nemulțumire strică întreaga liniște sufletească a omului pe pământ. Dacă privim cu atenție, vom putea observa această liniște sufletească la un om credincios. Credinciosul este întotdeauna mulțumit cu ceea ce Allah i-a dăruit și l-a îndestulat, și a fi mulțumitor lui Allah nu este un lucru atât de greu.

Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم l-a descris pe acest credincios mulțumitor, răbdător și împăcat cu destinul său: „Cât de minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice și acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, Îi mulţumește lui Allah și aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă un rău, îl îndură cu răbdare și aceasta este mai bine pentru el.” (Muslim)

Există un lucru mai grav decât kufr – necredința?

Mulțumirea față de Allah poate fi verbală (elhamdullillah!) și practică (prin împlinirea de către om a tot ceea ce Allah a poruncit sau îndepărtarea de tot ceea ce Allah a interzis).

O altă formă de mulțumire față de Allah subhanahu wa ta’ala este acea stare de liniște sufletească pe care omul o dobândește prin prisma credinței și care îl determină pe acesta să îi mulțumească lui Allah pentru absolut orice, indiferent că este necaz, bucurie, sărăcie, chiar și pentru faptul că Allah l-a trezit la timp pentru rugăciunea de dimineață, pentru puterea de a vedea, de a merge, a auzi, puterea de a înțelege – și aceasta este o mare binecuvântare.

Din seria întâlnirilor săptămânale la Centrul cultural islamic „Islamul azi” – „Lecția de vineri” – Să
medităm la sensul versetelor din Sfântul Coran, cu profesor Demirel Gemaledin

Source Link

Views: 2

Corabii inaltate pe mare

  Adnan Ash-Shareef     Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. […]

 

Adnan Ash-Shareef

 

 

Şi printre semnele Sale sunt corăbiile de pe mare, ce seamănă cu munţii/ Dacă voieşte, El domoleşte vântul şi ele rămân nemişcate pe suprafaţa apei. Întru aceasta se află semne pentru toţi oamenii care sunt răbdători şi mulţumitori/ Sau El le lasă să piară, pentru cele pe care le-au agonisit. Însă, El iartă mult. (Ash-Shura: 32-34).

1. Titanicul

visitez-lepave-titanic-live-sur-web-L-1La 10 aprilie 1912, a pornit din portul englezesc Southampton într-o croazieră mândria industriei navale – vaporul Titanic sau vasul invincibil, având la bord elita comunităţii internaţionale şi financiare, aşa cum se caracterizaseră călătorii înşişi. Mândria şi vanitatea constructorilor vasului iau împins să considere acest vapor de neînvins. Unul dintre membrii echipajului a fost auzit spunând, fălindu-se în faţa unui grup de călători: „Nici chiar Dumnezeu nu este în stare să scufunde acest vapor!” Dar în cea de a treia zi de mers, prin zona nordică a Oceanului Atlantic, s-a ciocnit de un iceberg plutitor, care i-a provocat o breşă cu lungimea de 90 de metri şi, după numai două ceasuri şi un sfert, vasul invincibil şi muntele plutitor din fier şi oţel s-a oprit pe fundul oceanului, cu 1504 călători la bord. Vasul avea  o încărcătură de 46 mii de tone şi o lungime de 246 de metri. Responsabilii au fost avertizaţi, în prealabil, despre existenţa unui iceberg pe itinerarul său, dar vanitatea omului şi încrederea oarbă în forţa sa l-au împiedicat să ia măsurile de precauţie, unii călători cerând cu ironie bucăţi din iceberg, în caz că se va ciocni cu vasul lor, pentru a le pune în paharele cu băutură, convinşi fiind că vasul lor nu va lua foc şi nici nu se va scufunda, aşa după cum li se spusese. Poetul egiptean Ahmad Şawqi a rezumat scufundarea Titanicului în următoarele cuvinte:

„A fost izbit, a trosnit şi a cerut ajutor,

Dar, i-a venit sorocul, rămânând doar o poveste”

Icebergul care a învins vaporul invincibil şi a sfărâmat vanitatea omului avea o lungime de doar 25 de metri şi o lăţime de numai 25 de metri, dar aceste dimensiuni i-au permis să lovească şi să scufunde un vas în greutate de 200000 de tone. În anul 1987, o misiune franco-americană a descoperit epava acestui vapor în Oceanul Atlantic, la adâncimea de 4200 de metri, la distanţă de 500 kilometri de litoralul norvegian, şi a constatat că el fusese rupt în două bucăţi. S-au transmis ştiri care dovedesc că omul nu a învăţat nimic din lecţia Titanicului, lumea aleasă întrecându-se să achiziţioneze piese din el, după trecerea a şaptezeci şi cinci de ani de la scufundare, la preţuri exorbitante: două sute de mii de dolari în schimbul unei statuete de bronz, două mii de lire sterline în schimbul unei farfurii de porţelan, cinci mii de dolari în schimbul unei cărţi poştale care s-a păstrat până astăzi, uitând că, zilnic, mor în lume patruzeci de mii de copii din cauza foametei. Vai omului! „El este nedrept şi neştiutor!”

2. „Şi v-a supus vouă corabia pentru a pluti pe mare din porunca lui”

Corabia a fost supusă pentru a pluti pe mare din porunca lui Allah şi nu după dorinţele sufletului care îndeamnă la rău şi după lăcomia indivizilor şi a statelor care au folosit flotele din cele mai vechi timpuri şi până astăzi pentru a învinge popoarele sărace şi slabe şi a le jefui resursele. În fundul mărilor şi al oceanelor, s-au scufundat şi se scufundă, în fiecare zi, zeci de corăbii care încalcă voinţa lui Allah, în privinţa făpturilor sale. Enciclopedia Cousteau apreciază că în fiecare an ajung pe fundul mărilor şi al oceanelor vase cu un tonaj de un milion de tone. Printre ele se află corăbii spaniole din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, care transportau aurul, argintul şi comorile furate din ţările Americii Latine şi ale Africii, flote de război vechi şi moderne care sau războit pe nedrept în oceanele lumii pentru a pune mâna pe resursele popoarelor slabe şi pentru a-şi impune dominaţia asupra lor şi tancuri petroliere gigantice, cu o încărcătură de cinci sute de mii de tone. Toate acestea au intrat sub incidenţa următorului verset: „Pe fiecare l-am pedepsit Noi după păcatul lui: printre ei, se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre; printre ei, se află acela pe care l-a lovit strigătul; printre ei, se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul; printre ei, se află acela pe care Noi l-am înecat. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci, ei au fost nedrepţi  faţă de ei înşişi” (Al-‘Ankabut).

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 4

Țipătul, trepidația, trăsnetul

Țipătul, trepidația, trăsnetul Adnan Ash-Shareef    ŢIPĂTUL, TREPIDAŢIA, TRĂSNETUL Ţipătul este orice zgomot puternic, iar trepidaţia este însuşirea oricărui corp care se mişcă în mod regulat şi orice corp care se mişcă produce un sunet sau un zgomot ca urmare a trepidaţiei pe care o generează în aer. Ştiinţa fizicii a descoperit în secolul al […]

Țipătul, trepidația, trăsnetul

Adnan Ash-Shareef

 

 ŢIPĂTUL, TREPIDAŢIA, TRĂSNETUL

Ţipătul este orice zgomot puternic, iar trepidaţia este însuşirea oricărui corp care se mişcă în mod regulat şi orice corp care se mişcă produce un sunet sau un zgomot ca urmare a trepidaţiei pe care o generează în aer.

Ştiinţa fizicii a descoperit în secolul al XX-lea că sunetul nu este, din punct de vedere fizic, decât o trepidaţie  sau trepidaţii, adică unde de aer care se mişcă şi că trăsnetul adică scânteia electrică produsă în interiorul norilor sau între nori  şi pământ nu este decât o trepidaţie sau trepidaţii, adică unde electromagnetice alcătuite din corpusculi care trepidează, cu sarcina electric negativă sau pozitivă, a căror viteză atinge o sută de  kilometri  pe secundă.

În lumina acestei prezentări simple a ţipătului, a trepidaţiei şi a trăsnetului, înţelegem dimensiunea  ştiinţifică a descrierii coranice a modului prin care Domnul a nimicit neamurile Madyan, ‘Aad şi Thamud şi pe care l-a numit o dată tremur şi o dată ţipăt: “Şi la [neamul din] Madyan, [l-am trimis Noi] pe fratele lor  Şuayb, care le-a zis:

O, neam al meu! Adoraţi-L pe  Allah  Preaînaltul!  Şi nădăjduiţi voi în răsplata din Ziua de Apoi  şi nu pricinuiţi stricăciune pe pământ!/ Însă, ei l-au socotit mincinos  şi i-a lovit pe ei cutremurul şi dimineaţa zăceau întinşi, fără viaţă, în căminele lor./ Tot astfel i-am nimicit pe cei din neamurile  ‘Aad şi Thamud şi vă este vouă limpede după casele lor.  Şeitan le-a împodobit faptele lor şi i-a împiedicat pe ei de la drum, cu toate că ei fuseseră în stare să vadă limpede  [că ei urmează calea rătăcirii]. / [Şi i-am nimicit Noi] pe Qarun, pe Faraon şi pe Haman.  A venit Moise la ei cu semne limpezi, însă s-au purtat cu semeţie pe pământ şi nu au scăpat nici ei. / Pe fiecare l-am pedepsit Noi, după  păcatul lui, printre ei se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre [neamul lui Lot]; printre ei se află acela pe care l-a lovit strigătul [neamurile lui  Şu’ayb, ‘Aad  şi Thamud]; printre ei se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită  pământul [Core]; printre ei se află acela pe care Noi l-am înecat [Faraon şi oştenii lui].  Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci ei au fost nedrepţi faţă de ei înşişi.  (Al-‘Ankabut: 36-40).

Alte versete au detaliat esenţa zgomotului  şi a cutremurului care au nimicit neamul ‘Aad:

“Şi în ce-i priveşte [pe cei din neamul] ‘Aad, au fost nimiciţi de un vânt şuierător,  turbat”   (Al-Haqqa:  6).

Cât  despre  natura zgomotului  sau a cutremurului sau a trăsnetului care au nimicit neamul Thamud al profetului Salih, acesta a fost trăsnetul electric, pe care îl cunoaştem –  şi   Allah   ştie cel mai bine! – :

“În ce-i priveşte [cei din neamul] Thamud au fost nimiciţi de vijelie” (Al-Haqqa: 5); “Şi în Thamud  când li s-a zis lor: Bucuraţi-vă voi  până  la o vreme!”/ Şi s-au împotrivit ei cu îndârjire poruncii Domnului lor şi i-a lovit  trăsnetul, pe  când ei priveau “(Adh-Dhariyat: 43-44);

“Am trimis asupra lor un singur strigăt  şi ei au devenit asemenea surcelelor uscate ale păstorului de la ţarcul de vite” (AlQamar: 31),

ştiut fiind că trăsnetul înseamnă în general, un chin rapid mortal, aşa după cum deducem din cuvintele lui  Allah  Preaînaltul:

”Şi dacă se întorc ei, atunci spune: “Vă previn pe voi asupra unei nimiciri [care a lovit neamurile] ‘Aad şi Thamud!” (Fussilat: 13).

Zgomotul  sau cutremurul este vântul violent  şi rece, pe care Domnul l-a mobilizat, vreme de şapte nopţi şi opt zile, pentru a-i face pe cei din neamul ‘Aad asemenea unor buşteni goi de palmier, iar singurul strigăt sau cutremur a fost trăsnetul care a aprins neamul Thamud, preschimbându-l în iarbă uscată, semănând cu fânul cu care stăpânul vitelor îşi înconjoară grajdul, pentru a-l apăra de vânt şi sălbăticiuni.

Cât despre neamul Madyan, nimicit de tremur sau de zgomot, nu am reuşit să desluşim din versetele coranice sfinte esenţa  pedepsei care i-a lovit în ziua umbrei: “Însă ei l-au socotit mincinos şi i-a lovit pedeapsa zilei umbrei şi a fost ea pedeapsa unei zile cumplite”(Aş-Şu’ara’: 189). Poate că a fost vorba tot de trăsnet. Lucrările de interpretare a Coranului afirmă  că Domnul a trimis asupra lor un foc care i-a ars, după ce s-au adăpostit la umbra unui nor,    într-o    zi  cu  căldură toridă. Sensul cel mai simplu  şi cunoscut de toţi este acela că un vânt foarte rece, ca acela pe care Domnul l-a abătut asupra neamului ‘Aad, provoacă tremurul diverşilor muşchi ai corpului, acesta fiind mijlocul fiziologic prin care organismul omenesc se apără, atunci  când   temperatura din atmosfera înconjurătoare coboară sub 18 grade Celsius. Tot la fel,  şocul curentului electric, provoacă un tremur al muşchilor organismului, care uneori este mortal, aşa după cum  ştiu medicii  şi persoanele care au fost curentate.

White-noiseAstăzi, s-a confirmat că zgomotul este unul dintre cele mai distrugătoare şi ucigătoare mijloace. Aşadar nu trebuie să se mire nimeni de zgomotul de trăsnet care îi va ucide pe cei din cer  şi  pe  cei  de  pe    pământ, cu excepţia acelora care nu voieşte    Allah    Preaînaltul,  în  Ziua  de  Apoi,    când    i  se  va porunci lui Israfil – Pacea asupra lui! –  să sufle în trâmbiţă, căci Allah este cu putere peste toate.

 

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Source Link

Views: 5