Sistem de guvernare islamic

    Există vreo dovadă în Coran că instaurarea unui sistem de guvernare islamic ar fi obligatorie?   Există numeroase dovezi în acest sens. În Coran, în 3:154 „Această treabă în întregime este a lui Allah!” şi în 7:54 „Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea.”. Din nou, aşa cum am explicat la […]

 

 

Există vreo dovadă în Coran că

instaurarea unui sistem de guvernare islamic ar fi obligatorie?

 

islamic-politicalExistă numeroase dovezi în acest sens. În Coran, în 3:154 „Această treabă în întregime este a lui Allah!” şi în 7:54 „Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea.”. Din nou, aşa cum am explicat la întrebarea pusă precedent, problema unor oameni este că se opresc la admiterea lui Dumnezeu drept creator, însă atunci când vorbim de dreptul lui Dumnezeu, Creatorul, de a guverna şi de a ne spune ce să facem, atunci ei consideră acest lucru separat. Acest verset frumos şi foarte concis aduce ambele aspecte laolaltă, şi anume, dacă cineva acceptă că Dumnezeu este creatorul, atunci el ar trebui si să admită faptul că El este cel care ar trebui să guverneze. A guverna, aici, nu în seamnă doar că El ar trebui să guverneze universul în termenii fenomenelor fizice, dar şi al legilor morale, sociale, politice, economice. Acestea toate sunt în cele din urmă autoritatea şi domeniul lui Dumnezeu. În mod similar, există un citat foarte interesant în Coran în 43:84 „El este Cel care este Domn în cer şi care este Domn pe pământ; El este Cel Înţelept [şi] Atoateştiutor!”. Nu este ca şi cum unii oameni se gândesc că domeniul lui Dumnezeu este legat doar de aspectele spirituale, pentru că Dumnezeu ar fi mult prea ocupat pentru a-şi mai face griji pentru lucrurile noastre lumeşti. Dumnezeu este Domnul în ceruri şi aspectul spiritual al vieţilor noastre ar trebui dedicat Lui, precum şi viaţa pământească. Viaţa noastră pământească nu presupune doar rugi sau fapte bune. Drepturile lumeşti includ aspecte economice, în aceeaşi măsură în care includ aspecte sociale şi politice. Această abordare ne arată nouă care este orientarea Islamului. Există două citate în Coran care folosesc aceleaşi expresii în 6:57 şi 12:40 „El este Cel mai bun dintre judecători!” şi „Judecata nu este decât la Allah!”. Acestea sunt citate cuprinzătoare care abordează chestiunea slujirii si acceptării directivelor lui Dumnezeu.

Într-un fragment interesant sunt descrişi cei care refuză să conducă sau să judece conform revelaţiei lui Dumnezeu, şi acţionează precum necredincioşii, făcătorii de rău şi răzvrătiţii. În Coran, in 5:47-53 se spune „Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis ăn ea! Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici.”. Apoi descrie lucrurile specifice, iar în finalul versetului spune că oricine nu judecă în conformitate cu ce a revelat Allah, acela este un răufăcător. Mai apoi ei sunt descrişi ca nişte răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu. Dacă o persoană care se află într-o poziţie de conducere nu se mulează pe aceste reguli, atunci el capătă cele trei caracteristici. În mod interesant, acelaşi fragment se adresează Profetului Muhammed, spunându-i în versetul 48 „Deci fă judecată între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah”. Chiar şi Profetului însuşi i-a fost poruncit să implementeze legea lui Dumnezeu. Această secţiune se finalizează prin întrebarea oamenilor „Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei?” şi apoi spune „Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?”. Coranul este plin de trimiteri directe, indirecte, explicite, implicite care arată fără să lase nici un loc de dubiu că instaurarea unui sistem islamic de conducere este obligatoriu pentru musulmani.

Găsim în tradiţia profetică multe locuri în care Profetul ne vorbeşte despre necesitatea existenţei unui emir sau unui conducător. O dată el a spus că dacă trei oameni călătoresc, ei ar trebui să-şi aleagă pe unul dintre ei drept căpetenie sau conducător. La ce să ne aşteptăm atunci în cazul unui întreg stat? Vorbind din punct de vedere istoric nu există nici o îndoială că Profetul Muhammed nu a acţionat doar ca un profet în sens obişnuit, ci el a fost de asemenea un om al statului, el a fost căpetenia statului el a administrat problemele musulmanilor, el a instaurat mecanismul care s-a îngrijit implementarea acestor reguli. De fapt de multe ori când citim Coranul, observăm că se adresează credincioşilor folosind pluralul. Chiar şi în chestiunile legate de rugăciune se adresează oamenilor la plural, arătând orientarea colectivă şi îndatorirea noastră de a acţiona împreună ca o comunitate pentru implementarea voinţei lui Dumnezeu. De multe ori Coranul vorbeşte despre reguli şi aspecte ale legii penale pe care o singură persoană nu le poate implementa, aşadar simplul fapt că aceste reguli sunt menţionate în Coran ne arată că ar trebui să existe o formă de stat şi conducere organizată care să se asigure că regulile sunt implementate într-un mod corect şi imparţial. Aceasta este dovada suficientă că nu putem separa religia de stat în Islam.

 

 

 

________________________________

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 5

Importanța societății în Islam

  Khurram Murad   Ordinea socială şi beneficiile sale nu sunt separate de binele individual şi nici nu intră în conflict cu acesta. Ambele ar trebui să funcţioneze împreună – contopite şi în armonie, cooperând şi susţinându-se reciproc – pentru a sluji un unic Dumnezeu. Ambele sunt interdependente şi în echilibru. Amândouă au propriile lor […]

 

Khurram Murad

 

man vs societyOrdinea socială şi beneficiile sale nu sunt separate de binele individual şi nici nu intră în conflict cu acesta. Ambele ar trebui să funcţioneze împreună – contopite şi în armonie, cooperând şi susţinându-se reciproc – pentru a sluji un unic Dumnezeu. Ambele sunt interdependente şi în echilibru.

Amândouă au propriile lor funcţii bine definite şi propriile orbite de urmat.

Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei şi toate plutesc pe orbite proprii. (Yasin: 40).

De asemenea, echilibrul este păstrat, datorită îndrumării divine, în cazul manifestării unor tensiuni între diferitele elemente ale vieţii umane – între individ şi societate, între bărbat şi femeie. Caracterul colectiv, comunitar, al tuturor formelor de adorare – fie ele rugăciuni, danie, post sau pelerinaj – şi accentul deosebit pus pe formarea Ummei ca un întreg desăvârşit reflectă clar preocuparea Islamului faţă de societate şi rolul societăţii în evoluţia, purificarea şi realizarea de sine a individului.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 5

Calitatile si valorile musulmanului 1

Societatea a fost purtată pe aripile istoriei, trăind epoci diverse, care au adus cu sine numeroase schimbări privind modul de comportare și de gândire al oamenilor. În prezent, trăim o perioadă de mari căutări, în care umanitatea este împresurată de știință și tehnologie, iar valorile și tradițiile străvechi au fost cu totul uitate. Multă lume […]

Societatea a fost purtată pe aripile istoriei, trăind epoci diverse, care au adus cu sine numeroase schimbări privind modul de comportare și de gândire al oamenilor. În prezent, trăim o perioadă de mari căutări, în care umanitatea este împresurată de știință și tehnologie, iar valorile și tradițiile străvechi au fost cu totul uitate. Multă lume se îndepărtează de valorile spirituale și de Calea cea Dreaptă pe care Allah subhanahu wa ta’ala ne-a arătat-o, bazându-și existența pe raționamente greșite, dominate de gândire și de logică.
Oamenii ar trebui să devină conștienți că trecerea lor pe acest Pământ este asemeni unei adieri de vânt și, de aceea, este de dorit să se îndrepte permanent spre căutarea mulțumirii lui Allah Preaînaltul, îndeplinindu-și îndatoririle pe care El, subhanahu wa ta’ala, le-a lăsat, fiind motivați de bucuriile cerești și de mulțumirea Creatorului lor. Cu toții ar trebui să reușim să găsim un echilibru între puterea gândului și spirit, să unim inima cu gândirea, acordând o foarte mare importanță conștiinței și valorilor morale, devenind astfel liberi în căutarea Drumului cel Drept și slujindu-L în totalitate numai pe Allah subhanahu wa ta’ala.
În căutarea acestui echilibru, este necesar ca omul să realizeze faptul că Allah Preaînaltul a creat totul, atât această lume, cât și Viața de Apoi și că lucrurile materiale, precum banii, averea, confortul – lucruri prețuite de foarte multe persoane în prezent – nu înseamnă nimic, nu au nicio valoare și că doar propriile fapte și bunătatea sunt căi sigure pentru a avea parte de Casa cea Veșnică, fiecare având parte în Viața de Apoi doar de ceea ce a agonisit în scurta perioadă pe acest Pământ:
Ci caută cu ceea ce ți-a dăruit Allah Casa cea veșnică! Și nu uita partea ta din această viață! Și fă bine, așa după cum și Allah ți-a făcut ție bine! Și nu umbla după stricăciuni pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care fac stricăciune. [Al-Qasas 28:77]
calitatile musulmanuluiÎn această lume, omul este dator să urmeze modelul de perfecțiune pe care Allah Preaînaltul ni l-a lăsat prin persoana Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care simțea Lumea de Apoi în timp ce trăia în această lume, potolind durerile pe care această lume le aducea cu binefacerile promise pentru Viața de Apoi, simțind Cerurile înainte de a se îndrepta spre Paradis, prin măreția credinței sale.
Doar credința sinceră și de nezdruncinat este cea care îl apropie pe om de forma sa desăvârșită, cu care a fost creat. Allah Preaînaltul a creat ființa umană cu cea mai frumoasă înfățișare, din toate punctele de vedere, atât material, cât mai ales spiritual. Omul este forma perfectă a Creației Divine și trebuie să fie conștient de darul minunat pe care I l-a făcut Cel Milostiv, altfel, răsplata lui fiind Focurile Iadului:

Noi l-am creat pe om cu cea mai frumoasă înfățișare, ~ Apoi îl întoarcem pe el în locul cel mai de jos, ~ Fără de aceia care cred și împlinesc fapte bune, căci ei vor avea parte de răsplată neîntreruptă. [At-Tin 95:4-6]
Credinciosul se încrede total în Allah Preaînaltul şi Preaslăvitul, pentru că știe că nu există altcineva care merită să fie slujit cu excepția Sa, că El este Creatorul și Singurul care poate judeca omul. Nu există nimic asemenea Lui, tot ceea ce se petrece în această lume, văzut sau nevăzut, este cunoscut doar de Allah subhanahu wa ta’ala. De aceea, orice om își îndreaptă gândurile sale și cere iertare numai de la Allah:
Deci să știi că nu există altă Divinitate afară de Allah și cere iertare pentru păcatele tale și pentru dreptcredincioși și dreptcredincioase! Allah cunoaște umbletul vostru pe Pământ și odihna voastră. [Muhammed, 47:19]

Astfel, ființa umană trebuie să fie devotată numai lui Allah subhanahu wa ta’ala, să caute cu toată inima sa Mulțumirea Lui. În ciuda tuturor circumstanțelor în care se găsește, faptele credinciosului trebuie să fie în concordanță numai cu ceea ce dorește Allah subhanahu wa ta’ala. Prefăcătoria, ipocrizia, habotnicia, excesele în exprimarea credinței sunt doar câteva dintre faptele care amenință credința. Sunt persoane care vor să pară foarte credincioase, își manifestă religiozitatea doar în forma exterioară sau se preocupă mai mult de nevoile celor străini decât de nevoile celor care le sunt aproape, iar acest tip de comportament nu face altceva decât să îi îndepărteze de Creatorul a Tot și a Toate. Între toate acestea, trebuie să existe o balanță care să echilibreze relația omului cu lumea și relația lui cu cei apropiați.

Source Link

Views: 5