Dupa o discutie inaintea unui examen

  Ma numesc Elena si sunt musulmana de putin timp… mai exact de doi ani. Momentul in care am realizat ca sunt intr-un fel musulmana (prin modul meu de gandire si acceptare a lumii ce ma inconjoara) si ca ar fi cazul sa trec si la o „imbunatatire” a vietii mele spirituale a fost la […]

 

Ma numesc Elena si sunt musulmana de putin timp… mai exact de doi ani.

Exam 1 feat Dupa o discutie inaintea unui examenMomentul in care am realizat ca sunt intr-un fel musulmana (prin modul meu de gandire si acceptare a lumii ce ma inconjoara) si ca ar fi cazul sa trec si la o „imbunatatire” a vietii mele spirituale a fost la un examen IELTS pe care trebuia atunci sa il dau. Nu o sa detaliez aceasta parte, insa am avut atunci o discutie cu cineva care fusese foarte implicat in campanii de denigrare a musulmanilor pe internet. Imi povestea cum i se dadeau numele anumitor personalitati sau persoane influente din comunitatea de musulmani, iar ceea ce avea de facut era sa faca cat mai multe legaturi, analogii scrise, de cele mai multe ori fortate, astfel incat asupra acelor persoane sa planeze macar suspiciuni. Imi spunea ca era o reusita si daca adauga inca un comentariu/articol in care numele respectivelor persoane sa pice intr-o discutie proasta, insa ca de cele mai multe ori se ajungea la fabulari grosolane in care acele persoane erau denigrate grav si calomniate. Neexistand nicio institutie care sa traga la raspundere atitudinea de genul acesta, iar oamenii de rand picand foarte usor in capcana aceasta, omul considera ca treaba lui era implinita in cea mai mare masura.

Mi-am pus foarte multe intrebari in urma discutiei cu respectiva persoana. Incepusem sa ma gandesc la dimensiunile campaniilor impotriva islamului si a musulmanilor, avand in vedere ca tocmai ce vorbisem cu cineva care avea un astfel de „job”…

Am inceput sa fiu mult mai atenta la sursele din care ma documentam despre Islam, sa caut mult mai cu grija, sa nu mai cad in prejudecati usoare… si… am gasit incet incet o cale care duce si dincolo de ratiune. Da, am fost si sunt o persoana foarte rationala, dar, sunt atat de multe lucruri care poate nu isi au o explicatie logica, dar care prin sens intr-un context anume. Am inceput sa vad peste tot in jurul meu dovezi si argumente ale existentei lui Dumnezeu; sa ma minunez de creatiile Sale si sa vad miracolele vietii in ceea ce ma inconjoara.

Experienta rugaciunii a fost una miraculoasa… ablutiunea am facut-o plangand, asa cum imi aminteam dintr-o carte in care gasisem cate ceva scris. Sincer, in acea zi m-am rugat fara sa stiu orientarea corecta catre Mecca, insa nici nu ma gandisem la asta. Eram coplesita de emotie si trairi atat de intense! Ma uitam in jos doar constientizand parca ca Dumnezeu se afla chiar acolo, undeva in fata mea si ca eu ma topesc in umilinta mea. Am facut cateva plecaciuni (acum stiu ca nu era corect cum implinisem atunci), insa au fost pentru mine acele momente atat de intense… aproape nepamantene. O experienta dupa care esti cu totul shimbat, nimic nu mai este la fel, iar perspectiva ta asupra orice se schimba de atunci inainte.

De atunci, pentru mine, fiecare rugaciune si fiecare act de adorare este o traire intensa, insa niciuna nu a mai fost precum aceea de atunci. Ma rog ca Allah sa ma tina pe calea cea dreapta, sa ma ajute sa fiu un om bun, milos si cu frica de Dumnezeu in tot ce face, sa chem la bine si sa opresc de la rau… amin!

 

„De ce sa nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine?

Si la El veti fi voi intorsi (dupa moarte)”.

[Coran, capitolul Ya-Sin 36: 22]

Source Link

Views: 1

Moartea celor apropiați

  Enghin Cherim   Cele mai grele clipe prin care trecem în această viaţă sunt fără îndoială, cele în care îi pierdem pe cei dragi. Moartea este o realitate de care nu poate fugi nicio vietate. Moartea reprezintă trecerea de la locul împlinirii faptelor la locul răsplăţii şi al socotelii. Această viaţă este locul în […]

Enghin Cherim

Cele mai grele clipe prin care trecem în această viaţă sunt fără îndoială, cele în care îi pierdem pe cei dragi.

Moartea este o realitate de care nu poate fugi nicio vietate. Moartea reprezintă trecerea de la locul împlinirii faptelor la locul răsplăţii şi al socotelii. Această viaţă este locul în care omul poate împlini cât mai multe fapte bune pentru care va fi răsplătit atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. El are posibilitatea de a alege între bine şi rău, între a face fapte bune, a se supune poruncilor divine şi între a face rău şi a tăgădui divinitatea. Însă, odată ce vine clipa morţii, omul pierde ocazia de a mai face vreo alegere. Faptele lui sunt singurele care-l vor urma după moarte, conform celor relatate de profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Mortul este condus la cimitir de trei [lucruri]: familia, averea şi faptele sale. Două se întorc şi unul rămâne cu el. Familia şi averea se întorc şi rămân cu el doar faptele.”

Cel care vrea să obţină răsplata lui Allah trebuie să se străduiască, atât timp cât este în viaţă, în primul rând să respecte stâlpii Islamului şi anume: rugăciunea zilnică, să postească în luna Ramadan, să plătească dania şi să meargă la Casa lui Allah, dacă are posibilitatea şi apoi să facă cât mai multe fapte bune, căci în Ziua de Apoi va fi judecat conform principiului după faptă şi răsplată.

Fiecare va fi răsplătit pentru ceea ce a făcut:

Cel care urmează calea cea dreaptă o urmează numai pentru sine însuşi, iar cel care rătăceşte, rătăceşte tot pentru sine însuşi. Şi nu va purta [un suflet] încărcat povara altuia… (Al-Israa’: 15).

Dar ce se va întâmpla după moarte? Cei care sunt în viaţă îşi pot ajuta morţii? Ce le mai poate fi util în mormânt? M-am gândit să pregătesc această broşură cu scopul de a le arăta celor ai căror apropiaţi au părăsit această viaţă cum să-i ajute într-un mod permis de religia islamică, dat fiind că numai aşa le pot fi de folos. În zilele noastre este evidentă îndepărtarea de religie şi ignoranţa în ceea ce priveşte cultura islamică. Unii oameni apelează la fapte interzise în Islam sau alunecă în erezii pentru a-şi comemora morţii, fără să ştie că aceste lucruri nu numai că nu-i sunt de folos decedatului, ba chiar îl deranjează.

Din acest motiv am ţinut să dau şi câteva exemple de obiceiuri din viaţa religioasă a comunităţii musulmane din Dobrogea, care nu au o bază în sursele principale ale Islamului: Coranul şi Sunnah.

Îi cer Bunului Allah să primească această faptă modestă şi să fie utilă celor care o vor citi.

sursa: islamromania.ro

Source Link

Views: 1

Ce este moartea?

Enghin Cherim Fiecare om va gusta moartea   Fiecare suflet trebuie să guste moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi la noi vă veţi întoarce. (Al-Anbiyaa’: 35). Majoritatea oamenilor cred că, dacă nu vorbesc despre un lucru pe care nu-l doresc sau le este frică de el, îl […]

Enghin Cherim

Fiecare om va gusta moartea

Fiecare suflet trebuie să guste moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi la noi vă veţi întoarce. (Al-Anbiyaa’: 35).

Majoritatea oamenilor cred că, dacă nu vorbesc despre un lucru pe care nu-l doresc sau le este frică de el, îl îndepărtează. Adevărul este că moartea îl aşteaptă pe fiecare dintre noi. Faptul că pe zi ce trece ne apropiem mai mult de moarte este unul dintre subiectele la care mulţi dintre noi evită să se gândească.

Spune: «Moartea de care fugiţi vă va ajunge pe voi! Apoi veţi fi aduşi la Cel care le cunoaşte atât pe cele nevăzute, cât şi pe cele văzute, şi care vă va vesti vouă ceea ce aţi săvârşit.» (Al-Ahzab: 16).

Mintea omului este preocupată cu probleme de genul: la ce şcoală voi învăţa, unde voi munci, cu ce mă voi îmbrăca, ce voi mânca… Toate acestea sunt mai importante pentru oameni.

Pentru că el crede că viaţa înseamnă doar ele. Omul se gândeşte că este prea tânăr pentru a muri şi că va trăi pe puţin încă cincizeci-şaizeci de ani; n-ar vrea să se gândească aşa de tânăr la lucruri triste.

Nimeni nu are garanţia că va trăi în următoarea secundă. În fiecare moment aflăm despre moarte din ziare, de la televizor, chiar şi din ceea ce se petrece în apropierea noastră. Cu toate acestea nu ne gândim că şi pe noi ne poate aştepta un astfel de sfârşit.

Ce se întâmplă după ce murim?

Din momentul în care am murit întrerupem relaţia cu corpul nostru. Corpul neînsufleţit este cărat de alţii. Apoi este spălat, înfăşurat în pânze albe şi aşezat în sicriu.I se sapă groapa în care va fi îngropat. După terminarea rugăciunilor de la moschee este dus la cimitir unde este îngropat. La căpătâi i se aşează o piatră pe care i se scrie numele, prenumele, anul naşterii şi cel al decesului. Astfel se termină toate formalităţile de înmormântare. La început vor fi mulţi cei care îi vor vizita mormântul, dar, după un timp, vizitatorii vor trece numai o dată pe an; după o altă perioadă de timp, omul va fi uitat de tot.

Ce se întâmplă sub pământ?

În timp ce oamenii îşi continuă viaţa, corpul neînsufleţit din pământ şi-a început procesul de degradare. Bacteriile îşi îndeplinesc rolul. De acum nu va mai avea şansa să se întoarcă printre cei vii nici măcar pentru o secundă. Nu va mai putea să se întâlnească cu prietenii, să se distreze şi nici să-şi vadă familia.

Pe scurt, corpul căruia îi spuneam „eu” va avea un final tragic. Dacă Allah ar fi vrut, ar fi fost posibil ca acest lucru să nu se întâmple. Dar şi în aceasta se află o mare înţelepciune.

Omul trebuie să se gândească neîncetat că nu este doar un corp, ci este compus şi dintr-o parte sufletească.

Corpul nostru este asemenea unei haine împrumutate pentru scurt timp.

Meditând la felul în care va sfârşi corpul nostru, ar trebui să nu muncim numai pentru el, ci şi pentru suflet.

Acest corp se va transforma în pământ într-o zi şi poate că această zi e foarte aproape. Aproape toţi ne gândim că moartea este departe de noi. Moartea ne poate aştepta oricând, pe stradă sau când dormim în paturile noastre. Trăind fericit azi, mâine poţi fi unul dintre subiectele unei tragedii din ziare. Allah ne spune în Coranul cel Nobil că nu putem fugi de moarte:

Când au venit la voi de deasupra voastră şi de sub voi şi când ochii voştri au fost tulburaţi şi inimile v-au ajuns la gât şi v-aţi făcut voi fel de fel de gânduri în privinţa făgăduinţei lui Allah… (Al-Ahzab: 10).

sursa: islamromania.ro

Source Link

Views: 3