Year: 2023

Indrumătorul tău, Coranul

Enghin Cherim

 

Ia-ti o clipa de ragaz !
quran-03Care este relatia ta cu Nobilul Coran ? Cugeta la limbajul trupului tau ! La mainile tale. La inima ta. La atitudinea ta. Cum te simti ? Esti cumva grabit sa-ti termini recitarea zilnica, timp in care ai in minte doar lista cu activitatile zilnice de rezolvat ? Sau inima ta se racoreste si se insenineaza atunci cand te apropii de Carte ?

Deschide ochii ! Un miracol “audio”, revelat profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) in urma cu 1400 de ani a ajuns pana la TINE, prin vointa lui Allah Preainaltul ! I-ai multumit lui Allah pentru acest lucru ?
Aceasta este Cartea, cea fara de indoiala; Ea este Calauza pentru cei smeriti.  (Al-Baqarah 2:2)
Cartea de care se vorbeste aici este tocmai Nobilul Coran pe care il avem si din care recitam in fiecare zi. Allah Preainaltul s-a referit la el ca fiind “Cartea” care este indrumar pentru cei care se tem de Allah. Acestea fiind zise, hadeti sa ne repetam de mai multe ori ca “Indrumarea apartine celor care sunt smeriti!”
Cu adevarat, indrumarea (hidaayah) – este acordata doar acelora care se tem de Allah Preainaltul (celor care poseda taqwa).

Allah Preainaltul spune,

Spune : “El este pentru cei care cred ocarmuire si tamaduire, insa aceia care nu cred [au] in urechile lor surzenie si el este pentru ei ratacire ! Acestia sunt ca si cei chemati dintr-un loc departat !” (Fussilat 41:44)
Semnificatia smereniei (taqwa)

Intelesul de baza al substantivului taqwa este acela de a evita ceva ce-i displace celuilalt. S-a relatat ca ‘Umar bin Al-Khattab l-a intrebat pe Ubeyy bin Ka’b despre taqwa. Ubeyy i-a spus, “Ai pasit vreodata pe o carare presarata cu spini ?” ‘Umar a raspuns, “Da.” Ubeyy a continuat, “Si ce ai facut atunci ?” El i-a raspuns, “Mi-am suflecat manecile si m-am fortat [sa fac acest lucru].” Ubeyy a concluzionat, “Aceasta inseamna taqwa.” [extras din Tafsir  – Ibn Kathir]

Constiinta divinitatii reprezinta miezul evlaviei (taqwa), deoarece aceasta constiinta presupune recunoasterea, simtirea si constientizarea prezentei lui Dumnezeu tot timpul, a faptului ca El te priveste si stie ceea ce faci, El stie chiar si ceea ce este in sufletul tau. Aceasta stare te face sa incerci sa pasesti in viata in conformitate cu legile lui Dumnezeu si sa te rusinezi sa faci greseli in prezenta Sa, care este permanenta. (dr. Jamal Badawi)

Prin urmare, acea persoana care are evlavie (taqwa) incearca sa evite atat acele lucruri care ii displac lui Dumnezeu, cat si pe cele care i-ar putea dauna siesi sau altora. Aceasta este reflectata minunat intro poveste din vremea lui ‘Umar ibn Al-Khattab. O copila avea o mama care obisnuia sa vinda lapte. Insa pentru a spori cantitatea de lapte cu scopul de a obtine mai multi bani, ea adauga apa in acel lapte. Vazand-o ce face, fata si-a sfatuit mama sa nu mai pacaleasca. Aceasta i-a raspuns ca sunt singure si ca ‘Umar, califul, nu le poate vedea. Auzind una ca aceasta, fata i-a spus ca ‘Umar nu le poate vedea, dar Dumnezeul lui ‘Umar poate sa faca acest lucru.
* Cantareste-ti evlavia (taqwa) chiar astazi, prin intermediul faptelor ! Cat de mult te abtii de la pacate ? Ai privit cu insistenta la persoanele de sex opus? Spui minciuni chiar acum sau urmeaza sa o faci ? Nu-ti faci rugaciunile sau le faci cu intarziere? Nu mai amana! Revizuiește-ți faptele inainte de a nu mai primi Calauzire!
* Data viitoare cand te intalnesti cu Nobilul Coran reaminteste-ti sa-l “manuiesti cu grija”. Da! Mai grijuliu decat o faci atunci cand doresti sa-ti achizitionezi un ultimul tip de telefon mobil sau costisitorul tau gadget pe care il indragesti. Nu uita! Nobilul Coran este mult mai scump decat toate acestea. Gestioneaza-l cu evlavie (taqwa), retinand fiecare cuvant al sau cu umilinta si de fiecare data ia acea decizie care sa te duca inainte … inshaAllah!

 

sursa: Biblioteca virtuală IslamRomaniaSource Link

Views: 0

0Shares

Motivele revelării Coranului cel Nobil

 Motivele revelării Coranului cel Nobil

 

coranul În funcţie de motivele revelării, versetele Coranului se impart în două categorii. Prima categorie se referă la legislaţie, la prescripţii şi la morală şi majoritatea versetelor de acest tip au fost revelate pornind de la anumite motive sau întâmplări. A doua categorie se referă la versetele care vorbesc despre comunităţile trecute şi despre nenorocirile care s-au abătut asupra lor, descriu Raiul, Iadul şi Ziua de Apoi şi între ele întâlnim numeroase versete a căror revelare nu este legată de un anumit motiv sau de o anumită împrejurare.

Ne vom referi mai întâi la înţelepciunea legăturii dintre versete şi motivele revelării lor, apoi la importanţa cunoaşterii motivelor revelării pentru înţelegerea corectă a versetelor.

1. Înţelepciunea legăturii dintre versete şi motivele revelării lor. Versetele care au fost revelate dintr-un anumit motiv – şi ele conţin ordine, interdicţii, îndrumări şi orientări – au urmărit transformarea vieţii oamenilor spre o situaţie mai bună, oprirea lor de la ceea ce este rău şi urât şi călăuzirea lor către ceea ce este drept. Noi cunoaştem că îndrumările şi prescripţiile legislative rămân teoretice, dacă nu se cunoaşte motivaţia lor practică, şi nu există un alt mijloc mai potrivit pentru a inocula în mintea cuiva astfel de prescripţii decât să fie prezentate oamenilor în contextul aplicării lor, atunci când este nevoie de ele.

2. Importanţa cunoaşterii motivelor revelării. Cunoaşterea motivelor revelării are o importanţă deosebită pentru clarificarea sensului şi pentru corecta interpretare.

Teologii musulmani au scris, consacrând tomuri întregi acestei chestiuni şi creând o ştiinţă specială a Coranului despre acest domeniu. Se întâlnesc situaţii în care, interpretând versetele coranice după aspectul lor aparent, se ajunge la o înţelegere greşită a sensului lor, dar dacă se cunosc împrejurările şi motivele revelării lor ambiguităţile sunt înlăturate şi se ajunge la cunoaşterea sensului adevărat. Iată, de pildă, următorul verset revelat de Allah Preaînaltul:

Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul şi oriîncotro vă veţi întoarce, acolo este Faţa lui Allah.(Al-Baqarah 2:115).

Primul lucru care vine în mintea celui care judecă acest verset după aspectul lui aparent este acela că cel care împlineşte Rugăciunea se poate întoarce în timpul ei în orice direcţie, dar cunoscând adevăratul motiv al revelării sale, omul îşi va da seama că nu acesta este sensul lui. Iar cauza revelării acestui verset, după cum se relatează, este că Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a trimis un detaşament într-o incursiune şi, când s-a lăsat întunericul, membrii săi nu şi-au dat seama încotro este Al-Qiblah şi fiecare dintre ei s-a îndreptat cu faţa încotro a crezut că s-ar afla ea. Când s-au întors, l-au întrebat pe Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – despre această întâmplare şi el a tăcut. Atunci Allah a revelat versetul:

Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul şi oriîncotro vă veţi întoarce, acolo este Faţa lui Allah.(Al-Baqarah 2:115).

 

__________

Traducerea sensurilor versetelor din Coran (Introducere), Liga Islamică și Culturală din RomâniaSource Link

Views: 1

0Shares

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2

Versetul 258 din Surah Al-Baqarah – part 2

Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus:

„Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.

Avraam, aleihi salem, a adus o altă dovadă a existenţei Creatorului şi, pentru a combate pretinderea lui Nimrod, a spus: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” I-a spus că Allah, Cel ce este Creatorul fiecărui lucru şi Cel ce este Unic Dumnezeu, porunceşte în fiecare zi soarelui să răsară dinspre răsărit. „De crezi însă că tu poţi să dai viaţă şi să iei viaţa, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. „Cel care dă viaţă şi ia viaţa” poate face orice fără nici o greutate. Dacă pretinzi viaţa şi moartea, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. Dacă nu eşti capabil să înfăptuieşti acest lucru, atunci nu poţi să-l faci nici pe cel dinainte. Şi tu ştii asta mai bine. Nu eşti în stare să creezi nici măcar un ţânţar.”

Avraam i-a înfăţişat propria-i neştiinţă şi slăbiciune şi acesta nu a ştiut ce să mai răspundă. A rămas uluit, fără cuvinte. Şi de acea în Quran sunt dezvăluite aceste cuvinte: „Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-I călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.”   (Istorisiri despre profeți)

dealing Versetul 258 din Surah Al-Baqarah - part 2Extragem câteva lucruri foarte importante din acest verset:

  • obligativitatea transmiterii mesajului lui Allah subhanahu wa ta’ala,  adică Dawah  (care este fard);
  • un dialog să fie bazat întotdeauna pe înțelepciune, știință, convingere;
  • călăuzirea despre care Allah subhanahu wa ta’ala vorbește în verset este acea călăuzire pe calea islamului; El PreaÎnaltul călăuzește unii oamenii către credință, însă pe cei “nelegiuiți” nu îi călăuzește către credință;
  • oamenii sunt bogați prin ceea ce dețin din punct de vedere spiritual, al convingerilor și prin mulțumirea față de Allah subhanahu wa ta’ala pentru toate binecuvântările oferite.

 

______________________________

Extras din lectiile saptamanale tinute de domnul profesor Demirel Gemaledin si editate de doamna Camelia H.Source Link

Views: 1

0Shares