Coranul scris de Muhammad? -3

– partea a treia  –

 

Coranul Esența Coranului este de asemenea un argument puternic ce demonstrează Autoritatea sa Divină. Cei care susțin că un om L-a scris nu pot susține cu nici o dovadă afirmația lor. Alte Scripturi, datorită faptului că au suferit intervenții umane, susțin că noi știm cum să fim falși. De exemplu, ei menționează un anumit lucru din creație sau un fenomen natural (de exemplu, Potopul), despre care știm din fapte științifice, adică prin intermediul fosilelor sau a descoperirilor astronomice, că este fals. Oamenii au modificat acele Scripturi pentru ca ele să folosească propriei lor puteri de înțelegere, cu rezultatul că progresul științei a făcut posibilă demonstrarea faptului că acea putere a lor de înțelegere și Scripturile lor sunt irelevante și învechite. Oricum, Coranul nu a fost supus unui asemenea tratament.

Dacă într-adevăr Coranul a fost scris de o persoană, cum este posibil ca tot ce se află în El să fie adevărat, ținând cont că toate acele lucruri erau neștiute în acele timpuri când a fost primită Revelația?

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile și pământul erau o singură bucată? (21:30)

Abia acum câțiva ani am putut într-adevăr contempla acest verset în sensul său literal.

În mod asemănător, când citim acum:

Dumnezeu a ridicat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeți. Apoi s-a așezat pe Tron. El a supus soarele și luna; fiecare alergând către un anumit soroc. El cârmuiește totul și lămurește semnele. Poate vă veți convinge de întîlnirea cu Domnul vostru (13:2) putem înțelege ce semnifică stâlpii invizibili și forțele centrifuge ce susțin balanța între corpurile cerești. De asemenea, înțelegem din aceste versete dar și din (55:5; 21:33,38,39 ; 36:40) că soarele și luna sunt stele cu o durată de viață fixă, că puterea lor de a oferi lumină va dispărea și că ele urmează o orbită ce a fost determinată cu cea mai mare exactitate.

O înțelegere literală a acestor versete nu diminuează responsabilitatea ce vine o dată cu înțelegerea lor- Poate vă veți convinge de întâlnirea cu Domnul vostru. Scopul acestor versete nu s-a schimbat ci doar cunoștințele noastre despre fenomene. În cazul fostelor Scripturi, avansul științei nu a făcut decât să scoată la iveală toate inadvertențele ce le conțineau, în contrast cu Coranul- progresele științifice nu au făcut greu de crezut sau de înțeles nici măcar un singur verset; din contră, un asemenea progres a ajutat la înțelegerea multor versete.

Cu toate acestea, unele persoane încă mai susțin că Profetul (s.a.a.w.s) a scris Coranul. Ei susțin ceva ce este imposibil din punct de vedere uman. Cum ar fi putut ști un om ce trăia în secolul al șaptelea, lucruri care abia recent au fost acceptate ca adevăruri demonstrate științific? Cum poate fi afirmat un asemenea lucru, bazându-ne pe rațiune și simțuri? Cum ar fi putut descoperi Profetul (s.a.a.w.s), cu o acuratețe anatomică și biologică tot ceea ce s-a confirmat abia recent (că laptele este produs în țesutul mamar)? Cum ar fi putut El descoperi modul în care se formează norii de ploaie sau grindina, sau să determine calitatea de fertilitate a vântului, sau să explice cum se formează continentele sau întinderile de pământ? Cu ajutorul cărui telescop gigantic a aflat el despre expansiunea fizică a Universului și cu ce aparat de raze x a putut el explica diferitele stagii ale evoluției embrionului în uterul femeii?

O altă dovadă a originii divine a Coranului este aceea că tot ce prezice, se adeverește. De exemplu, Companionii au privit Pactul Hudaibiyya ca pe o înfrângere: Revelația a spus că ei vor intra în Moscheea Sacră în siguranță și că Islamul va domni peste celelalte religii (48:27-28). Era de asemenea promis că romanii (bizantinii) vor învinge persanii la câțiva ani după înfrângerea lor în 615 și că musulmanii vor distruge aceste două superputeri (30:2-5) într-un timp în care existau doar 40 de credincioși, toți fiind persecutați de către șefii de stat mecani.

Deși Profetul (s.a.a.w.s) era un om perfect, putea de asemenea să facă greșeli în ce privește lucrurile care nu aveau legătură cu Islamul sau cu Revelația. De exemplu:

  • Când a scutit câțiva ipocriți de a participa la jihad, el a fost criticat: Dumnezeu să te ierte! De ce le-ai îngăduit, înainte ca să-ți apară cei sinceri și să-i afli pe cei mincinoși? (9:43)
  • După bătălia de la Badr a fost învinuit: Un profet nu are căderea să ia prinși, până ce nu a supus ținutul.Voi doriți deșărtăciunile Vieții de Acum, iar Dumnezeu vă dorește Viața de Apoi. Dumnezeu este Înțelept, Puternic. Dacă o Carte de la Dumnezeu n-ar fi venit mai înainte, o osândă dureroasă v-ar fi luat șpentru ceea ce v-ați însușit. (8:67-68)
  • O dată a spus că va face ceva a doua zi, dar nu a spus “cu voia lui Dumnezeu”. I s-a atras atenția: Nu spune niciodată de un lucru “îl voi face mâine”, fără să adaugi “de-o vrea Dumnezeu!” (18:23-24) și Porunca lui Dumnezeu este soartă hotărâtă (33:37).
  • Când a jurat că niciodată nu va mai mânca miere sau șerbet făcut din miere, a fost mustrat: O, Profetule! De ce oprești ceea ce Dumnezeu ți-a îngăduit cu soțiile tale? Dumnezeu este Iertător, Milostiv. (66:1)

În alte versete, când îndatoririle și responsabilitățile Profetului (s.a.a.w.s) sunt aduse în prim plan, se poate observa limita autorității sale. Există o diferență mare între Mesager și Mesajul care i-a fost trimis, la fel de mare precum un om și Creatorul lui.

 

– sfârșitul părții a treia –

Source Link

Views: 1

0Shares

Coranul scris de Muhammad? 2

 

F. Gulen

– partea a doua –

 

Coranul este independent de orice contribuție omenească în transcendența persepectivelor și a punctelor de vedere. În unele pasaje din anumite Scripturi, cititorii sau ascultătorii ar putea simți pe alocuri prezența Mesajului Divin adresat umanității. În Coran, fiecare silabă aduce cu sine această intensitate sublimă ce aparține Mesajului Divin ce provine de la Unicul, Atotștiutorul, Milostivul.

ScripturaDespre Coran nu se poate discuta în mod abstract, deoarece este nevoie ca noi să îl putem înțelege și să ne îmbunătățim stilul de viață. Coranul are puterea de a-și pune amprenta în adâncul ființei noastre și ni se adresează nouă ființelor umane competente din punct de vedere fizic și spiritual ca creaturi ale Milostivului. Coranul nu se adresează numai uneia dintre subfacultățile noastre umane (rațiunii filozofice de exemplu), ci și sensibilității noastre poetice și artistice, abilității noastre de a ne descurca în afacerile politice sau legale, nevoii noastre de compasiune și putere de iertare mutuală, dorinței noastre puternice de cunoaștere și de consolare; se adresează tuturor, indiferent de vârstă, gen, rasă, locație sau moment.

Această transcendență poate fi găsită în orice chestiune menționată în mod special în Coran. De exemplu, a avea grijă de părinții mai în vârstă este o faptă ce stă de-a dreapta credinței în unicitatea lui Dumnezeu și de a aminti mereu unei soții divorțate că trebuie să rămână supusă lui Dumnezeu Atotștiutorul. Un asemenea raționament îi aparține doar lui Dumnezeu, însă slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu pot descrie efectul său: permite îndreptarea sinelui lăuntric ce face posibile acțiunile virtuoase. Deci, cel ce face fapta o face cu grație, iar cel ce beneficiază de pe urma ei nu se simte umilit sau jignit.

Coranul își provoacă detractorii să compună un capitol care să îl poată egala; pentru că până acum nu a reușit nimeni acest lucru. De fapt, așa ceva nici nu poate fi posibil, pentru că numai lui Dumnezeu i se poate atribui perspectiva transcendentă a Coranului. Gândurile și aspirațiile noastre sunt afectate și condiționate de factorii înconjurători. De aceea, mai devreme sau mai târziu toate lucrările produse de mâna omului dispar sau sunt prea generale pentru a avea o oarecare influență reală sau prea precisă de a produce un bine înafara ariei căreia se adresează. Orice am produce deține valoare limitată doar datorită acestor considerente menționate mai sus. În Coran se spune:

Spune: “Dacă oamenii și ginii s-ar strânge ca să facă ceva asemenea acestui Coran, ei nu vor face nimic care să îi semene, chiar dacă s-ar sprijini unii pe alții.” (17:88)

Coranul reprezintă cuvântul Atotștiutorului și Atoatevăzătorului, Cel care știe totul despre Creația Sa. Din acest motiv El are capacitatea de a înțelege și de a testa Creația Lui treptat, în timp ce o instruiește. Pentru cei credincioși, conștientizarea faptului că se află în fața Mesajului Divin, în fața cuvintelor Coranului, îi face să tremure, iar atmosfera din jurul lor se transformă deodată.Source Link

Views: 1

0Shares

Imamul Malik bin Anas

 

Musulmanii urmeaza patru scoli de baza in domeniul jurisprudentei islamice (hanafi, maliki, shafi’i si hanbali). Sub aspect cronologic, imamul Malik este al doilea savant dintre cei patru savanti care au pus bazele scolilor de gandire islamica, nascandu-se in Medina in anul 93 h.

Destul de interesant s-a dovedit a fi visul sau din copilarie de a face cariera muzicala, cu ajutorul vocii sale manifestand un talent deosebit pentru acest domeniu. Insa mama sa l-a sfatuit sa se orienteze spre prima scoala si univesitate din Islam, moscheea Profetului din Medina, unde a si inceput sa memoreze Nobilul Coran si relatarile care alcatuiesc Traditia profetica (sunna). Intr-o perioada cand scrierea si materialele didactice constituiau o raritate, atat studentii, cat si profesorii trebuiau sa aiba o memorie puternica pentru conservarea cunostintelor. Iar eroul nostru nu a facut nici el exceptie de la regula. Cunoastem ca in clipa cand auzea la unul dintre profesori relatari profetice obisnuia sa faca un nod pentru fiecare dintre ele, pentru ca ulterior sa le redea singur, in acest mod asigurandu-se ca a retinut pana la ultima relatare. Odata a participat la un seminar unde au fost discutate 30 de relatari profetice (hadisuri). Dupa eveniment eroul nostru si-a verificat retinerea tuturor relatarilor si a constatat ca uitase una singura. A alergat dupa profesorul sau sa-l mai invete inca o data relatarea uitata, lucru care a si avut loc.

Ca un eminent invatat, eroul nostru nu doar ca a participat la lectiile a nu mai putin de 90 de savanti, ci si-a dedicat intreaga sa viata discutand atat cu profesorii si colegii sai sositi la Medina in perioada Pelerinajului, cat si pastrand legatura cu autoritatile din domeniu, raspandite pe tot cuprinsul lumii islamice.

Dupa cum am spus, Malik ibn Anas si-a inceput studiul in moscheea Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) la o varsta frageda (spre sfarsitul adolescentei sau cand s-a apropiat de implinirea varstei de 20 de ani), insa nu a inceput sa predea altora pana cand nu a avut ca martori nu mai putin de saptezeci dintre profesorii sai, dintre care unii au continuat sa vina la seminariile fostului lor student pentru a invata de la el.

Asemenea unui traditionalist, eroul nostru a pastrat un profund respect fata de Traditia profetica, predand chiar in moscheea Trimisului lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !). Istoricii ne-au furnizat informatia conform careia imamul Malik, inainte de a incepe sa predea relatari, se imbaia si isi lua cele mai bune haine, nepermitand cuiva sa ridice vocea. De asemenea, se stie ca nu calarea niciodata in Medina, spunand ca nu se vede calare intr-un oras in care a fost inmormantat Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !).

Din moment ce eroul nostru a trait 90 de ani a fost martor la schimbarea dinastiei umaiada cu cea abasida, intalnindu-l de multe ori pe califul pe care l-a indrumat prin stiinta si sfaturile sincere oferite din pozitia demna specifica unui savant. Se cunoaste ca in clipa in care renumitul calif Harun Rasid a auzit de `Al-Muwatta` (o carte compilata de eroul nostru) l-a trimis pe ministrul sau sa-l aduca pe imamul Malik pentru a i-o citi. Acesta i-a transmis cu politete : `Transmite-i califului gandurile mele de bine si comunica-i ca stiinta trebuie sa fie cautata, nu ea sa fie cea care-i viziteaza pe oameni. Acestia ar trebui sa mearga inspre ea, nu invers.` Ulterior, cand califul l-a invinuit pe eroul nostru ca nu i se supune, acesta i-a raspuns : `Conducator al celor credinciosi, Allah Preainaltul te-a ridicat in aceasta onorabila pozitie. Nu deveni primul care isi lasa resedinta insultand stiinta si cunoasterea riscand ca Allah Preainaltul sa-ti subrezeasca locul. Nici prin gand nu-mi trece sa-ti arat neascultare, dar mai drag mi-ar fi sa-l vad pe Conducatorul celor credinciosi demonstrand respect fata de stiinta, poate ca Allah dorind sa-ti ridice statutul.` Califul Harun Rasid s-a aratat convins si a mers la casa eroului nostru pentru a-l asculta si a invata din cartea sa.

Imamul MalikAlte doua calitati specifice eroilor savanti ai Islamului si pe care imamul Malik le-a exprimat atat prin vorbe, cat si prin fapte, au fost evlavia si indepartarea de lucrurile incerte. In repetate randuri le-a subliniat studentilor ca pozitia cea mai buna pe care o poate avea un om de stiinta, atunci cand nu este lamurit asupra unei probleme, poate fi curajul de a recunoaste sincer : `Nu stiu`. Chiar exista o relatare conform careia un barbat a venit la eroul nostru, spunandu-i ca a calatorit sase luni pentru a-l intreba despre anumite lucruri. Dupa ce i-a ascultat intrebarile, imamul Malik nu a putut sa-i ofere raspunsurile complete, spunandu-i umil omului : `Nu cunosc raspunsul`. Barbatul a ramas surprins, lamentandu-se : `Ce voi spune oamenilor cand ma voi intoarce acasa ?`. Imamul i-a raspuns : `Transmite-le ca imamul Malik ibn Anas a spus ca nu stie`.

In acelasi spirit al responsabilitatii, eroul nostru i-a invatat pe oameni si le-a oferit verdictele sale religioase (fatwa) dupa ce le cerea sa astepte o anumita perioada de timp, cu toate ca el insuti stransese mai mult de 100.000 de relatari profetice (hadisuri) si studiase in rand cu cele mai importante personalitati in chestiuni religioase.

Malik ibn Anas s-a afirmat in mod special prin voluminoasa sa lucrare intitulata `Al-Muwatta` despre care s-a spus ca este a doua compilatie cu caracter religios din istoria Islamului. Conform unor istorici, munca depusa in culegerea informatiilor s-a intins pe durata a nu mai putin de 40 de ani. In zilele noastre aceasta capodopera reprezinta un reper major pentru vietile a milioane de musulmani care locuiesc in regiunile nordica si subsahariana ale Africii, unde scoala malikita domina gandirea juridica.

Grupul Yahoo IslamRomania

Source Link

Views: 1

0Shares